DE PARCĂ BĂSESCU N-AR ŞTI... Surse de finanţare ale presei - statul şi evaziunea fiscală

Presa relatează ceva destul de ciudat: cum că preşedintele Băsescu s-ar fi arătat interesat să afle de unde vin banii televiziunilor, posturilor de radio şi ziarelor.

Asta nu-i ciudat, ci oarecum îmbucurător, pentru că ne-ar putea lămuri cum de cîştigă bani cu nemiluita patronii televiziunilor falimentare, ai radiourilor falimentare şi ai ziarelor falimentare.

Ciudat, însă, este că toată lumea a înţeles din asta să-şi îndrepte atenţia către proprietarii organizaţiilor de presă - sînt ei cei care se declară, sau sînt doar nişte interpuşi?

Preşedintele CNA Ralu Filip s-a simţit obligat să dea ieri un comunicat că, de fapt, are o situaţie limpede a acţionariatului din domeniul audiovizualului, cu excepţia unor obscurităţi la Realitatea TV, Global Video Media şi Radio Total, dar că şi acestea au fost somate să se clarifice.

Tot aşa - după cum relatează presa - preşedintele Clubului Român de Presă Cristian Tudor Popescu ar fi afirmat, în contextul problemei finanţării media, că "Există cazuri în care acţionarii care figurează la Registrul comerţului nu sînt proprietarii reali".

Mie, unuia, mi se pare ciudat a atunci cînd pui problema finanţării presei să te iei de proprietarii săi.

Pentru că este pe dos: proprietarii nu finanţează presa, ci presa îi finanţează pe ei.

Proprietarii presei actuale au pornit mai săraci şi au ajuns mai bogaţi. Deci, nici vorbă ca ei să fie "finanţatorii" presei, ei sînt, cel mult, investitori în presă.

Sursele de finanţare ale mass-media private sînt vînzarea de presă scrisă şi publicitatea.

Ceea ce, în mod normal, nu ar avea nimic comun cu proprietarii.

Desigur, cînd proprietarii presei beneficiază de legături preferenţiale cu oamenii care decid alocarea de bani pentru publicitate - fie din companii private, fie din structurile statului - atunci devine important "cine" este proprietarul de presă (precum devine important şi "cine" îi dă banii).

Dar, cercetarea surselor de finanţare ale presei nu trebuie să ne îndrepte către paradisurile fiscale (apropo, off-shore-urile sînt modalităţi legale de diminuare a taxelor) ci, mai degrabă, către modalitatea de spălare a banilor prin intermediul agenţiilor de advertising, al televiziunilor, radiourilor şi presei scrise. Căci ce altceva decît spălare de bani reprezintă reclama intensă la produse inexis-tente pe piaţă?! Presa este o foarte modernă maşină de spălat banii.

În plus, ar trebui cercetată finanţarea presei din banii statului, pe trei căi, şi anume: publicitatea de stat alocată discriminatoriu şi prin încălcarea legilor ţării, toleranţa fiscală criminală practicată de stat şi acordarea către anumite organe de presă a aşa numitelor "ajutoare de stat" de sute de miliarde de lei (televiziunea unui multimiliardar american a beneficiat de un "ajutor" de 176 de miliarde de lei de la sărmanul Statul Român).

Sursele majore de finanţare ale presei nu sînt proprietarii ei, ci se găsesc în structurile statului sau în companii care depind de structurile statului. Aici nu a vrut nimeni să intervină - nici ai lui Iliescu, nici ai lui Constantinescu şi după cum pare după cele zece luni de mandat, nici ai lui Băsescu.

Căci la ce duce să publici numele real al proprietarilor presei?

Frecţie!