DECIZIILE BNR Scăderea dobânzilor nu poate porni motorul gripat al economiei

Cifrele oficiale au continuat să arate şi în acest an că economia noastră creşte, iar şomajul scade. Din păcate, rezultatele pozitive nu se regăsesc şi la nivelul încasărilor bugetare, în condiţiile în care dezechilibrele externe par să se accentueze. Asta ca să nu mai amintim de ecourile din presă ale valului nemulţumirilor populaţiei.

Acesta este contextul în care BNR a redus ieri dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, până la 3,25%.

Într-un articol publicat pe site-ul Hotnews, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, exprimă un punct de vedere personal arătând că "este nevoie de o reducere a ratei dobânzii", în condiţiile în care "politica monetară şi politica fiscală vor fi concomitent contraciclice pentru prima dată în ultimii 10 ani".

Acordând o importanţă exagerat de mare efectelor pozitive ale unei reduceri a CAS, fără a lua în considerare întreaga povară fiscală impusă firmelor din economia noastră, Lucian Croitoru apreciază că reducerea dobânzii de politică monetară, pe lângă egalizarea acesteia cu dobânzile de pe piaţa interbancară, ar contribui la "temperarea intrărilor de capitaluri străine şi reducerea presiunilor de apreciere asupra leului".

Intrări ale capitalului străin? De unde? Deficitul contului curent al balanţei de plăţi a reintrat pe o traiectorie negativă semnificativă, în condiţiile în care redresarea investiţiilor străine directe se află departe de anii de glorie din a doua jumărate a deceniului trecut.

Concluzia? "Efectele reducerii ratei dobânzii sunt mai degrabă incerte, deşi, dat fiind gradul de îndatorare în valută a firmelor şi gospodăriilor, efectele ar putea fi uşor nefavorabile", după cum scrie Lucian Croitoru. Pentru a acoperi şi celălalt flanc, consilierul guvernatorului BNR apreciază că ar putea exista efecte pozitive ale scăderii dobânzii asupra creşterii economice prin intermediul canalului creditării.

Un astfel de efect ar transforma România într-un excepţional exemplu de transmitere rapidă a politicii monetare asupra economiei reale, în contextul unei crize globale fără precedent.

Zilele trecute scriam despre relaxarea monetară din Brazilia (n.a. "Adevărata înfrângere a Braziliei încă nu a venit", BURSA, 01.08.2014) unde "lipsa cererii de credite este determinată de încrederea scăzută din mediul de afaceri", după cum arată Financial Times, iar această lipsă a încrederii este determinată şi de "schimbările frecvente ale reglementărilor, codul fiscal deosebit de complicat şi amestecul statului în anumite sectoare economice".

Acestea sunt şi caracteristicile mediului nostru economic, supus unei asupriri sistematice de către autorităţi. Şi atunci, cui foloseşte o nouă reducere a dobânzii de politică monetară? Dar celor care "beneficiază" de represiunea financiară instituită de ceva timp de către Banca Naţională.

În condiţiile în care se manifestă o tendinţă de creştere a costurilor de finanţare guvernamentale pe pieţele internaţionale, printr-o reducere a dobânzii, BNR poate încerca să menţină condiţiile favorabile de finanţare ale statului măcar până trec alegerile prezidenţiale.

Să presupunem că perspectivele economice ale României sunt bune, iar o nouă reducere a dobânzii de politică monetară va reprezenta o stimulare suplimentară a creditării. De ce anunţă, atunci, Ministerul de Finanţe lansarea unor emisiuni de obligaţiuni cu o valoare nominală accesibilă populaţiei, conform unor articole din presa financiară?

Să fie de vină reticenţa băncilor de a accepta randamentele de astăzi pe termen mediu, pe fondul presiunilor tot mai mari de creştere a dobânzilor de pe piaţa internaţională? Adică trebuie găsiţi noi fraieri?

Mai mult, dacă băncile pot să crediteze statul printr-o simplă apăsare de buton, nu acelaşi lucru este valabil şi pentru cetăţeni. Orice achiziţie de obligaţiuni guvernamentale din partea lor înseamnă economii care nu sunt alocate către capitalizarea economiei reale.

Unul dintre motive este, bineînţeles, politica relaxată a BNR care descurajează economisirea. Cei care sunt tentaţi să cumpere obligaţiuni de stat pornesc de la premisa că aceste investiţii sunt sigure. Dar nu ar trebui să existe şi aspectul moral al "investiţiei"? Nu există siguranţa că aceşti bani vor fi folosiţi, de exemplu, pentru proiecte de infrastructură sau alte investiţii cu valoare adăugată pozitivă, ci, mai degrabă, banii vor fi canalizaţi către menţinerea unui status-quo deosebit de păgubos pentru economie şi cetăţeni.

Dincolo de aspectul moral, cât de "sigură" este o investiţie în titluri de stat, mai ales în condiţiile în care investitorii încep să se teamă chiar de perspectivele plasamentelor în obligaţiuni guvernamentale ale unor state considerate dezvoltate? Poate că investitorii retail de la noi ar trebui să-şi amintească de un dicton al pieţelor financiare din ultimele decade, revenit în actualitate de la declanşarea crizei financiare internaţionale: "obligaţiunile guvernamentale sunt certificate de confiscare garantată". Această "confiscare garantată" nu se referă la acţiuni de genul naţionalizării totale sau parţiale a fondurilor de pensii, cum s-a întâmplat în Ungaria sau Polonia, ci la erodarea semnificativă a principalului de către inflaţie. Bineînţeles că nici la noi nu există vreo garanţie că, după acumularea unei valori suficient de mari în fondurile de pensii private, acestea nu vor fi preluate de către stat în scopul reducerii datoriei publice.

Pe lângă evaluarea posibilelor efecte ale unei noi reduceri a dobânzii de politică monetară, Lucian Croitoru recunoaşte, totuşi, că acestea vor depinde foarte mult de ceea ce va face în continuare Federal Reserve.

Iar banca centrală americană pare să nu aibă o strategie de ieşire din programul de relaxare monetară, după cum scrie Bloomberg, pe fondul înmulţirii numărului de voci, la nivelul preşedinţilor regionali, care cer să se treacă la creşterea dobânzii de politică monetară, după finalizarea, în toamnă, a programului de relaxare cantitativă.

"Toată lumea vorbeşte acum despre momentul în care va veni prima creştere a dobânzii", a declarat David Bloom de la HSBC, conform unui articol din The Telegraph. "Există pericolul ca pieţele să ajungă la concluzia că Fed-ul este depăşit de evenimente, iar dobânzile pe termen lung să crească. Dacă se va întâmpla aşa ceva, atunci pieţele emergente vor fi zdrobite", a mai precizat analistul de la HSBC.

"Fed-ul va trece la restricţionarea politicii monetare deoarece crede că, economia SUA este destul de puternică pentru a rezista, iar aceasta va determina capitalul să caute refugiu în activele denominate în dolari", apreciază Ambrose Evans-Pritchard în acelaşi articol din The Telegraph. Efectul va fi "aspirarea lichidităţii globale", după cum mai scrie jurnalistul britanic, şi declanşarea unei creşteri accentuate a costurilor de finanţare, în special pentru pieţele emergente.

Atunci de ce ar reduce BNR dobânzile, în loc să aştepte măcar până la sfârşitul anului, mai ales că este foarte puţin probabilă o reluare sustenabilă a creditării, deoarece volumul mare al creditelor neperformante din sistemul bancar nu permite acest lucru?

Răspunsul este simplu: Banca Naţională a României îşi aduce contribuţia la menţinerea solvabilităţii iluzorii a statului şi împiedică tocmai declanşarea schimbărilor structurale de care avem atâta nevoie în anii ce vor veni.