Desfiinţarea pieţelor anunţă ruperea contractului social

Preşedintele George W. Bush declara, în 2008, că "am abandonat principiile pieţelor libere pentru a salva sistemul pieţelor libere". Dincolo de absurdul afirmaţiei şi cu o doză serioasă de pervertire a raţionamentului logic, am fi tentaţi să trecem cu vederea măsurile de prevenire a colapsului economiei americane, pe baza principiului "scopul scuză mijloacele".

Toate declaraţiile oficiale din acea vreme se concentrau pe caracterul temporar al măsurilor de susţinere a sistemului financiar, considerat esenţial pentru relansarea creşterii economice durabile.

Din păcate, a trebuit să constatăm, din nou, că "nimic nu este mai permanent ca un program guvernamental temporar", după cum spunea odată profesorul Milton Friedman.

Programul "temporar" de susţinere a marilor bănci de pe Wall Street nu doar că a fost menţinut în toţi aceşti ani, dar a şi fost extins prin etape succesive de relaxare cantitativă, unul dintre obiective fiind şi suprimarea semnalelor de piaţă în ceea ce priveşte costul de finanţare al guvernelor.

În acest context, bursele internaţionale s-au angajat pe o traiectorie susţinută de creştere, însă dinamica ascendentă a preţului acţiunilor a avut loc pe fondul unei divergenţe tot mai mari faţă de elementele fundamentale, cum este profitabilitatea din sectorul real.

Dar nu este creşterea burselor un motiv de bucurie şi un semnal al redresării economice? Nici pe departe, dacă pornim de la adevăratele cauze ale fenomenului.

"Guvernele impun preţurile pe pieţe, iar mecanismul descoperirii preţurilor nu mai funcţionează", a declarat recent Pippa Malmgren, într-un interviu telefonic pentru Matterhorn Asset Management (MAM) din Elveţia.

Cine este doamna Malmgren? Preşedintele companiei de consultanţă financiară DRPM Group din Londra, a cărei listă impresionantă de clienţi include fonduri de hedging, bănci de investiţii, mari companii internaţionale şi fonduri de pensii. Înainte de a înfiinţa DRPM Group, Pippa Malmgren a fost consilier economic al preşedintelui G.W. Bush, membru al Grupului de Lucru al Preşedintelui pentru Pieţele Financiare şi este membru al Council on Foreign Relations.

În noua sa carte, "Semnale: ruperea contractului social şi avansul geopoliticii", doamna Malmgren lansează un avertisment puternic cu privire la iminenţa ruperii contractului social în Vest, în special în Statele Unite.

Conform definiţiei sale, contractul social reprezintă acordul stabilit în mod raţional de către oameni, prin care aceştia renunţă la o parte a drepturilor individuale în favoarea statului sau societăţii, cu scopul de a primi de la această autoritate garanţia exercitării drepturilor individuale.

Altfel spus, "statul promite să livreze bunuri şi servicii în schimbul taxelor şi a unui comportament civilizat", după cum a declarat Pippa Malmgren pentru MAM.

În opinia sa, încercările marile bănci centrale de a crea inflaţie şi existenţa, în prezent, a unei "lupte dramatice între inflaţie şi deflaţie", au condus la creşterea puternică a tensiunilor sociale, care ameninţă "ruperea contractelor sociale vitale dintre cetăţeni şi state".

Creşterea preţurilor pentru alimentele de bază, în special la nivelul economiilor emergente, poate avea ca efect inclusiv utilizarea forţelor armate, în scopul obţinerii accesului la resurse şi limitarea efectelor inflaţiei asupra cetăţenilor.

Încă din toamna anului trecut, fostul consilier economic al preşedintelui G.W. Bush a atras atenţia asupra inflaţiei ascunse, care erodează bugetele familiilor şi în Vest. Într-o declaraţie pentru Bloomberg, Pippa Malmgren a ilustrat fenomenul prin exemple de la nivelul produselor alimentare de larg consum. Producătorii au redus cantitatea, dar au menţinut vechiul ambalaj şi preţul.

"Reducerea volumului produselor este exact ceea ce s-a întâmplat în anii "70, înainte de lansarea inflaţiei pe o traiectorie accentuată de creştere", scrie Pippa Malmgren în noua sa carte.

În condiţiile în care şi zona euro s-a lansat în cursa tipăririi banilor pentru acoperirea gravelor deficienţe structurale, generate de explozia creditului din ultimele decenii, tensiunile s-au accentuat semnificativ între alianţa de economii emergente care se construieşte în jurul polului China-Rusia şi Vest.

În opinia doamnei Malmgren, China şi Rusia consideră că Statele Unite şi Europa încearcă să impună creditorilor internaţionali un default prin inflaţie, deci sunt justificate acţiunile pentru achiziţionarea unor active reale în sens larg, care includ şi extinderea sferelor de influenţă la nivel global. Tot în această direcţie funcţionează şi noua strategie urmărită de cele două ţări, de subminare a rolului dolarului în schimburile internaţionale.

În ceea ce priveşte achiziţiile masive de aur ale Chinei şi Rusiei, Pippa Malmgren apreciază că au ca scop "construirea unei noi arhitecturi financiare globale", pe baza unor însemne monetare, a căror valoare este dată de gradul de acoperire în aur, deoarece "ordinea globală postbelică, dominată de Statele Unite, reprezintă o piedică în calea dezvoltării lor".

Fostul consilier economic al preşedintelui G.W. Bush consideră că inovaţia este singura soluţie pentru ieşirea din actuala criză, inclusiv prin instituirea unui nou contract social.

Succesul este, din păcate, departe de a fi garantat, deoarece "depinde de cât de ostilă este atitudinea guvernelor faţă de inovaţie". Până acum, guvernele s-au dovedit foarte ostile, după cum o demonstrează suprimarea sistematică a semnalului preţurilor "incomode" de pe pieţe şi obstacolele majore ridicate în faţa procesului de corectare a dezechilibrelor acumulate.

Dar pieţele, care nu reprezintă decât relaţiile de schimb dintre oameni pe baza preţurilor relative, nu vor mai tolera prea mult "barajele" care încearcă să le "dirijeze" sau să le oprească înaintarea.

Când barierele se vor rupe, sub presiunea dezechilibrelor acumulate într-un sistem complex, al cărui mecanism de autoreglare a fost blocat, iar "pieţele" vor redeveni pieţe şi preţurile semnale credibile pentru alocarea resurselor, abia atunci inovaţia va constitui motorul progresului.

Până atunci, nu ne rămâne decât să "citim" cât mai bine semnalele despre care scrie şi Pippa Malmgren în ultima sa carte, astfel încât să nu fim complet "dezarmaţi" în faţa încercărilor care ne aşteaptă.