Dezbateri privind viitorul tratat ONU pentru combaterea cyber-criminalităţii

Comitetul ad-hoc pentru elaborarea unei convenţii internaţionale cuprinzătoare privind combaterea utilizării tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor în scopuri penale, din cadrul ONU, demarează astăzi, la New York, o nouă rundă de dezbateri şi negocieri privind noul tratat al Naţiunilor Unite privind criminalitatea cibernetică, discuţiile fiind programate a se finaliza în 1 septembrie 2023.

Efortul global privind combaterea criminalităţii cibernetice pare o idee bună, în contextul în care înşelătoriile şi atacurile cibernetice online sunt în creştere, iar eforturile de combatere a acestora ar beneficia de o cooperare sporită între state. Cu toate acestea, eforturile internaţionale actuale de a crea un nou acord global pentru combaterea criminalităţii cibernetice au ridicat probleme serioase privind drepturile omului. Prima propunere privind adoptarea unui nou tratat ONU a fost iniţiată de Federaţia Rusă în anul 2017 şi a fost sprijinită de mai multe state autocrate, inclusiv China, Cambodgia, Belarus şi Iran. Propunerea respectivă a fost contestată de organizaţiile neguvernamentale de protecţie a drepturilor omului, care au susţinut că guvernele respective intenţionează să folosească prevederile viitorului tratat ONU pentru a extinde controlul statului şi cenzurii.

Organizaţia Article 19 şi partenerii săi au avertizat că tratatul riscă să legitimeze supravegherea în masă şi persecutarea disidenţilor politici. "Deşi au fost aduse îmbunătăţiri importante, primul proiect - care va face obiectul actualei runde de negocieri - conţine încă prevederi care pot fi folosite pentru spionarea şi punerea în pericol a jurnaliştilor şi activiştilor din societatea civilă care militează pentru respectarea drepturilor omului. Versiunile anterioare ale proiectului de tratat au introdus zeci de noi infracţiuni legate de comunicare online. (...) Din fericire, cele mai grave crime împotriva libertăţii de exprimare nu mai apar în proiectul actual. Ca un compromis nefericit, însă, un nou articol permite acum incriminarea altor infracţiuni neprecizate. Aceste prevederi vagi şi nedefinite ar putea fi incluse în domeniul de aplicare al tratatului. Şi mai îngrijorător, proiectul extinde în mod semnificativ instrumentele pe care statele le pot folosi pentru a colabora şi a partaja date, la o scară potenţial nelimitată", afirmă Barbora Bukovska, director juridic al organizaţiei Article 19, într-o opinie publicată de site-ul Euractiv.de.

Ea arată că în ultimii ani, ţări precum Thailanda, Sudanul şi Iordania au promulgat legi împotriva criminalităţii cibernetice, care servesc, sub pretextul combaterii "dezinformării" sau răspândirii "urei religioase", pentru pedepsirea şi hărţuirea presei şi a disidenţilor politici.

În ceea ce priveşte documentul care va fi dezbătut, începând de azi, în comisia ad-hoc a ONU, la New York, Barbora Bukovska precizează că o serie de prevederi se aplică nu numai principalelor infracţiuni cibernetice menţionate în tratat, precum atacurile cibernetice sau frauda informatică, ci şi "altor infracţiuni comise cu ajutorul unui sistem informatic" şi permit colectarea de probe pentru "orice infracţiune".

Mai mult, proiectul de tratat internaţional, dă o libertate mare de reglementare statelor membre ONU şi asigură părţile că legislaţia fiecărui stat membru oferă garanţii procedurale privind confidenţialitatea datelor personale şi respectarea drepturilor omului.

"În realitate, multe state nu au legi naţionale prin care consacră respectarea confidenţialităţii datelor personale sau drepturilor omului. Nu este greu de imaginat o situaţie în care, de exemplu, un stat solicită asistenţă juridică pentru a obţine informaţii despre un jurnalist critic la adresa regimului care se află în altă ţară. În unele ţări, acestea sunt protejate de legislaţia naţională privind confidenţialitatea şi drepturile omului, dar în multe altele nu este cazul. Această lipsă de protecţie îi expune pe jurnalişti, pe disidenţi şi pe societatea civilă la riscul unei supravegheri guvernamentale sporite. În mai multe locuri, contractul se referă la parteneriate cu sectorul privat, care reprezintă un posibil instrument pentru prevenirea activă a criminalităţii informatice. Fără garanţii procedurale, astfel de parteneriate ar putea duce la instalarea unor viruşi în programele software, la injectarea de malware în telefoanele mobile şi la posibilitatea guvernelor de a solicita companiilor private să partajeze date despre activităţile utilizatorilor. Aceste preocupări nu sunt ipotetice - scandalul Pegasus a arătat cât de dornice sunt unele guverne să folosească tehnologie sofisticată pentru a spiona jurnaliştii şi criticii autorităţilor centrale", mai notează Barbora Bukovska.

Conform celor de la Article 19, o problemă este faptul că textul viitorului tratat încurajează schimbul de informaţii pentru a verifica utilizarea "activităţilor ascunse", iar acest lucru poate servi drept pretext pentru investigaţii şi poate suprima utilizarea instrumentelor de confidenţialitate, cum ar fi servicii criptate end-to-end, cum ar fi Signal sau WhatsApp, sau instrumente de navigare şi rutare anonime precum VPN-urile şi TOR.

De aceea, reprezentanţii ONG-ului citat susţin că actuala formă a tratatului ar legitima abuzul legislativ al unor state pentru supravegherea disidenţilor, pentru anularea oricărei critici, şi ar slăbi standardele existente într-un moment în care multe state se simt din ce în ce mai încurajate să încalce principiile cooperării multilaterale bazate pe respectarea drepturilor omului. Ei consideră că, odată cu demarararea, astăzi, a negocierilor ce au loc la New York, în text ar trebui incluse mai multe amendamente care să garanteze respectarea drepturilor omului, pentru că, în caz contrar, viitorul tratat riscă să devină o cartă albă internaţională pentru cei care doresc să atace libertatea de exprimare, dreptul la viaţa intimă şi să pună în pericol indivizi şi comunităţi din întreaga lume.

Menţionăm că la finalul lunii iunie Consiliul UE a aprobat supravegherea jurnaliştilor, în cazuri care au legătură cu protecţia securităţii naţionale. Este vorba despre un amendament introdus de Franţa şi aprobat de majoritatea reprezentanţilor statelor membre în Consiliul UE, la viitorul Act European pentru Libertatea Mass-Media (EMFA).

Decizia Consiliului a fost contestată de Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, ai cărei reprezentanţi apelează la Parlamentul European şi la Comisia Europeană pentru scoaterea amendamentului privind protecţia securităţii naţionale.

"Suntem deranjaţi de lacunele periculoase din poziţia Consiliului, care arată o nerespectare a principiilor libertăţii presei. Excepţia de securitate naţională din articolul 4 privind protecţia surselor şi protecţia faţă de tehnologia de supraveghere este o lovitură pentru libertatea presei. Ar pune jurnaliştii şi mai mult în pericol şi, în plus, ar crea un efect de alarmare asupra avertizorilor şi a altor surse. Ştim prea bine cum este folosită abuziv apărarea securităţii naţionale pentru a justifica încălcarea libertăţii presei. Acest EMFA trebuia să genereze încredere. Statele membre generează neîncredere", a declarat Renate Schroeder, directorul FEJ.

"Securitatea naţională este o excepţie clasică. Ea deschide uşa pentru tot felul de abuzuri", a declarat Julie Majerczak, şefa biroului de la Bruxelles al organizaţiei Reporteri fără Frontiere (RSF), care denumeşte amendamentul aprobat de Consiliul UE drept "cutia Pandorei".

Propunerea Consiliului UE privind textul viitorului Act European pentru Libertatea Mass-Media se află la Parlamentul European, care va dezbate proiectul de regulament atât în comisia LIBE, cât şi în comisia JURI, înainte de a prezenta un raport spre dezbatere şi adoptare deputaţilor europeni.