DIICOT: Neconstituţionalitatea arestării pentru "infracţiune de trafic de stupefiante" nu influenţează luarea măsurilor preventive

DIICOT transmite că decizia neconstituţionalităţii arestării preventive pentru "o infracţiune de trafic de stupefiante" nu este de natură să influenţeze luarea măsurilor preventive, întrucât există dispoziţiile alternative ale aceluiaşi articol referitoare la pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare prevăzută de lege pentru ca aceste măsuri să poată fi dispuse de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.

DIICOT anunţă că va solicita Ministerului Justiţiei să modifice, printr-o ordonanţă de urgenţă, dispoziţiile articolului 223 alin.2 Cod de procedură penală, după ce Curtea Constituţională a decis joi că luarea măsurii preventive pentru "o infracţiune de trafic de stupefiante" este neconstituţională.

"Am luat act de decizia Curţii Constituţionale din data de 16.07.2015, care este definitivă şi general obligatorie. Remarcăm că este prima dată când se declară neconstituţională o sintagmă dintr-un articol de lege, respectiv sintagma - "o infracţiune de trafic de stupefiante" ", declară DIICOT, într-un comunicat remis vineri.

Curtea Constituţională a României a decis joi că luarea măsurii preventive pentru "o infracţiune de trafic de stupefiante", aşa cum apare în art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, este neconstituţională, deoarece infracţiunea de trafic de stupefiante nu este reglementată în legislaţia penală română.

Plenul CCR a luat în dezbatere joi o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Cpp, care au următorul cuprins: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică".

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "o infracţiune de trafic de stupefiante" din cuprinsul dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

CCR a reţinut că măsura arestării preventive, prevăzută la art. 223 - 240 din Codul de procedură penală, este o măsură preventivă privativă de libertate, a cărei esenţă o reprezintă restrângerea libertăţii individuale, prevăzute la art. 23 din Constituţie, şi executarea ei într-un centru de detenţie.

Reglementarea de către legiuitor a acestei măsuri nu se poate realiza decât cu asigurarea tuturor garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi a standardelor de calitate a legii, respectiv claritatea şi previzibilitatea, consacrate de art.1 alin. (5) din Constituţie, precum şi de principiul legalităţii procesului penal, prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală.

"Or, în condiţiile în care infracţiunea de trafic de stupefiante nu este reglementată în legislaţia penală română, nici în cuprinsul Codului penal, nici în cuprinsul unei legi speciale, enumerarea sa printre infracţiunile pentru care poate fi luată măsura arestării preventive este neconstituţională", susţine CCR.