DOBÎNZILE AU PERSPECTIVĂ DE SCĂDERE: Cine mai vrea dobînzi mari trebuie să realizeze plasamente pe termen lung

Deşi, încă de la începutul anului, se vorbea despre posibilitatea reducerii dobînzilor bancare, în linie cu tendinţa de diminuare a inflaţiei, semnale concrete în această direcţie au început să apară abia în ultimele săptămîni. Asteptăm aşadar, în perioada imediat următoare, o scădere a dobînzilor oferite de bănci sau de obligaţiunile municipale şi corporative emise în lei.

În aceste condiţii, pentru cei care deţin lichidităţi sau depozite bancare ce urmează să ajungă în scurt timp la scadenţă şi pe care doresc să le reinvestească tot în instrumente monetare (depozite şi titluri de stat), este recomandat să aleagă plasamente cu scadenţă cît mai îndepărtată şi dobîndă fixă pentru a fi astfel protejaţi de riscul de scădere a dobînzilor. Atunci cînd randamentele monetare scad, deţinătorii unor depozite pe termen lung cu dobîndă fixă vor fi mai bine recompensaţi pentru investiţia efectuată, pe toată durata acesteia, evitînd astfel riscul de a-şi vedea cîştigurile diminuate în timp, din cauza reducerii dobînzilor.

Din raportările Institutului Naţional de Statistică a rezultat că inflaţia a scăzut drastic în lunile aprilie şi mai, chiar peste aşteptările oficiale. În aceste condiţii, Banca Naţională a îndrăznit, pentru prima dată de la începutul anului, să reducă rata dobînzii de referinţă cu 0,50 puncte procentuale - de la 21,25% cît fusese anunţat iniţial pentru luna iunie, la 20,75%. Această decizie a fost, ca de obicei în ultima vreme, însoţită de declaraţii ce reafirmă hotărîrea băncii centrale de a păstra politica monetară în parametrii necesari atingerii ţintei de inflaţie de 9% pentru acest an şi de 6% pentru 2005.

Ministerul Finanţelor a reacţionat, la rîndul său, la fel de prompt, astfel că randamentele titlurilor de stat cu durată de pînă la un an au coborît, în decurs de mai puţin de o lună, de la 18% pe an la 17,25% la ultima licitaţie săptămînală. Anterior acestui eveniment, randamentele titlurilor de stat se păstraseră aproximativ constant la nivelul de aproximativ 18%, încă de la sfîrşitul anului precedent.

Dacă în cazul BNR, semnalul a fost mai redus ca intensitate, mesajul venit din partea Ministerului de Finanţe este destul de puternic pentru a amorsa o reacţie la nivelul întregului sistem bancar. Este de aşteptat, aşadar, o scădere a dobînzilor la depozite, ce ar putea să înceapă chiar de luna viitoare şi să continue cel puţin pînă la sfîrşitul anului, în concordanţă cu aşteptările de reducere a inflaţiei.

Dat fiind că ratele cupoanelor plătite de obligaţiunile municipale şi cele emise de bănci sînt în general direct corelate cu nivelul dobînzilor de pe piaţa interbancară (fiind actualizate trimestrial în funcţie de acestea), este de aşteptat ca şi randamentele oferite de obligaţiuni să scadă pe termen mediu.

În aceste condiţii, aşa cum precizam anterior, cea mai potrivită strategie de investiţie în instrumente monetare (depozite bancare, titluri de stat) este efectuarea unor plasamente pe termen cît mai lung, la un randament fix. Dacă luăm în calcul ţinta de inflaţie, care este de 9% pentru 2004 şi de 6% pentru 2005, probabil că în doi ani, dobînzile la depozite vor ajunge la 9% - 10% faţă de 16% - 17% cît sînt în prezent.

Pentru investitorii care acceptă un grad de risc mai ridicat, o soluţie alternativă este direcţionarea unei părţi din disponibilităţile plasate pe piaţa monetară către fonduri deschise de investiţii sau bursa de valori. De fapt, acesta este unul din fenomenele cel mai des întîlnite într-un sistem financiar modern: atunci cînd rata dobînzii de referinţă scade şi cîştigurile aduse de instrumentele cu venit fix se diminuează, fonduri importante de bani migrează dinspre piaţa monetară către piaţa bursieră, în căutarea unor randamente mai ridicate.

Oricare ar fi decizia adoptată, ea ar trebui pusă în practică în perioada imediat următoare sau pe măsura ajungerii la scadenţă a plasamentelor existente, astfel încît să se beneficieze de nivelul atractiv din prezent al randamentelor oferite de piaţă, pornind de la premisa că, pe măsura trecerii timpului, acest avantaj se va diminua treptat.