Două opţiuni strategice pentru investitori

După cum se ştie, odată cu legiferarea cotei unice de impozitare s-au instituit noi impozite sau s-au majorat altele. Piaţa de capital şi cîştigurile realizate pe aceasta nu puteau să rămînă pe dinafară. Prima intenţie a fost de a se majora impozitul de la 1%, cît era încă de acum doi ani la 10% şi deducerea pierderilor pe piaţa de capital, lucru care înainte nu era prevăzut. După mai multe bîlbîieli s-a decis ca această prevedere să se aplice de la 1 ianuarie, numai că procentul de impozitare a crescut la 16% egal cu toate celelalte cîştiguri. Este prevăzută o excepţie, anume aceea că acţiunile care sînt cumpărate înainte de vînzare cu cel puţin un an, vor fi impozitate cu 1% la fel ca şi acum. Cîştigul impozabil este dat de diferenţa între preţul mediu al acţiunilor deţinute (preţul de cumpărare plus comisioanele aferente) şi preţul net obţinut prin vînzare (preţul de vînzare minus comisionul). Faptul că se are în vedere preţul mediu, presupune automat că vechimea de cel puţin un an, se consideră de la ultima achiziţie. Altfel ar trebui să ne întoarcem la conceptul "First in - first out", care creează însă probleme tehnice şi juridice aproape insolubile. Diferenţierea de impozitare determină o definire a strategiei pentru investitori. Ne trans-formăm toţi în investitori de portofoliu şi ne transformăm în rentieri, adică trăim cu speranţa dividendelor, sau rămînem speculanţi pe piaţă şi plătim impozitul cel mare? Pentru pocheriştii bursei nu cred că se pune problema cu prea mare acuitate. Ei vor opera o modificare de calcul şi îşi vor derula activitatea sub noile auspicii. Comandamentul suprem este să se realizeze cîştigul, să ia statul ce are de luat şi să mai şi rămînă, condiţia fiind ca din această activitate să se cîştige mai mult decît prin alte metode.

Există însă o categorie de inves-titori, care au pachete masive de acţiuni la preţuri care sfidează preţurile actuale. Printre aceştia sînt deţinători de pachete mari de acţiuni SIF la preţurile de dinainte de 2001-2002 care pe ei îi fac să rîdă, iar pe noi să crăpăm de invidie. Am văzut un portofoliu care cuprindea sute de mii de acţiuni SIF 4 cu media de 0,1930 RON/acţiune. Dar altă cunoştinţă mi-a declarat că are în portofoliu şi acţiuni SIF 2 luate la 0,0185 RON. La cîte are nu cred că are o medie cu mult sub 0,1000 RON, dar oricum o medie foarte mică. La fel, medii mici au cei cîţiva moguli ai SIF-urilor, precum Dinel Staicu, Cătălin Chelu şi alţii, care au acumulat acţiuni multe în faza copilăriei pieţei pentru aceste acţiuni. Pentru mulţi acţionari alegerea este deja o problemă grea. După părerea mea o soluţie de compromis există. Aceea a înnoirii portofoliului. Asta înseamnă vînzarea integrală a acţiunilor şi recumpărarea lor, dacă se poate ceva mai ieftin, astfel încît să se acopere total sau parţial comisioanele şi eventual şi impozitul de 1%. Dacă nu, la acelaşi preţ, cheltuiala va fi de două comisioane, să spunem circa 2% şi impozitul de 1% pe diferenţa de preţ. Dacă iau drept exemplu acţiunile SIF 4 cu preţul mediu de 0,1930 RON/acţiune şi realizăm vînzarea cumpărarea la 0,8600 RON, cheltuiala de acum este de 0,0170 RON comision şi 0,006485 RON impozit pe profit la fiecare acţiune. Noul preţ mediu al portofoliului va fi de 0,8585 RON pe acţiune. Dacă la anul s-ar vinde acţiunile la 1 RON, încasarea netă ar fi de 0,9900 RON, cîştigul impozabil ar fi de 0,1315 RON pe acţiune, la care impozitul va fi de 16%, adică 0,021040 RON pe acţiune. Costul total pentru investitor este de 0,0545 RON pe acţiune, din comisioane şi impozite. Dacă nu se realizează înnoirea portofoliului, la vînzarea cu 1 RON, se plăteşte comisionul de 0,0100 RON şi impozitul de 16% la 0,7970 RON diferenţă impozabilă, adică 0,1275 RON pe acţiune, total 0,1375 RON pe acţiune, sau cu 0,0630 RON mai mult decît cei care au vîndut şi au răscumpărat acţiunile în 2005.

Cîştigul este şi mai mare, dacă de exemplu se vînd acţiunile cu 0,8500 RON şi se cumpără înapoi cu 0,8400 RON /acţiune sau cu mai puţin. Sau dacă clientul are un comision mai mic. De fapt deşi nu se spune, toată lumea ştie că investitorii asidui şi cu portofoliu mare au de fapt comisioane care se apropie de 0,5% şi unii chiar mai puţin. Alegerea strategiei individuale are consecinţe mai importante asupra pieţei, adică asupra volumelor tranzacţionate. Dacă toţi investitorii ar adopta soluţia investiţiei de portofoliu şi aşteaptă cel puţin un an pentru a plăti numai 1% impozit, volumele tranzacţionate s-ar reduce dramatic. Investiţii noi s-ar face numai cînd ar intra bani noi pe piaţă, sau atunci cînd anumite portofolii ar trece pragul de un an pentru micşorarea cotei de impozitare. În această situaţie, cererea se va micşora dramatic, iar preţurile logic şi obiectiv se vor micşora. Dacă acum ne plîngem de subţirimea pieţei de capital româneşti, atunci vom regreta amarnic vremea de acum. În plus, dacă preţurile vor scădea, speranţa de cîştiguri superioare este o simplă speranţă şi mai bine investitorii vînd acum şi se îndreaptă spre alte orizonturi. Şi o înghesuială la vînzarea acţiunilor pentru împrospătarea portofoliilor la preţurile actuale ar putea face o oarecare presiune pe vînzare, presiune care este resorbită de răscumpărări în aceleaşi proporţii, aşa că fluctuaţiile vor fi nesemnificative, în schimb se va mări semnificativ traficul de acţiuni, cei care vor cîştiga mai mult decît acum ar fi operatorii din piaţă, adică SSIF-urile, BVB, Rasdaq, SNCDD şi registrele, precum şi CNVM, care vămuieşte fiecare tranzacţie. Şi statul va cîştiga anul acesta mai mulţi bani, deoarece toţi investitorii îşi vor marca cîştigurile. Astfel toată lumea ar avea de cîştigat şi piaţa de capital va avea de cîştigat.