Drepturile de autor - subiect de controverse şi sustrageri de la plată

Specialişti în legislaţia dreptului de autor din cadrul casei de avocatură "Ţuca, Zbârcea & Asociaţii" ne-au informat că reglementările în vigoare prevăd că titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte printr-o metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, potrivit procedurilor prevăzute de lege, cu excluderea de la calcul a programelor a căror retransmisie prin cablu este obligatorie conform legii.

Conform protocolului referitor la metodologia privind utilizarea de retransmitere prin cablu a operelor muzicale, audiovizuale, cinematografice, scrise, plastice, a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, preluate în radiodifuzări iniţiale, drepturile patrimoniale cuvenite titularilor dreptului de autor şi drepturilor conexe, se ridică la procentul de 2%. Baza de calcul a remuneraţiei este constituită din totalitatea veniturilor brute lunare obţinute din activitatea de retransmitere de servicii de programe.

•

Dacă domeniul legislaţiei drepturilor de autor a devenit obiect de controversă în România, aceasta s-a întâmplat şi din cauză că organizaţiile care administrează colectiv drepturile de autor ale titularilor individuali nu au rezistat tentaţiei de a privi dreptul de autor prin prisma comisionului de administrare de 30% pe care l-au solicitat legiuitorului, primind satisfacţie din 1996 până de curând când, spre stupoarea acestor organizaţii, parlamentul a decis ca acest comision să fie redus la 15% din sumele colectate.

Sub imperiul acestei tentaţii, pretenţiile organismelor de gestiune colectivă au excedat deseori cadrului european al practicii în domeniul drepturilor de autor.

Astfel, cu unele excepţii, ele şi-au dorit întotdeauna să calculeze sumele datorate de utilizatori prin raportarea procentelor stabilite în aplicarea legii la totalul veniturilor utilizatorilor, fără a accepta mecanisme de diferenţiere a obligaţiei de plată în funcţie de gradul de utilizare a operelor protejate de drept de autor. Tot astfel, ele şi-au dorit ca procentul aplicabil să fie mult mai mare decât cele practicate în ţările Uniunii Europene.

Prin cumularea acestor pretenţii s-a ajuns de pildă ca o televiziune care utlizează în proporţie de 10% muzică în programele sale să fie obligată să plătească 2% din totalul veniturilor numai pentru drepturile autorilor de muzică, în vreme ce, de pildă, în Germania o televiziune care utilizează muzică în aceeaşi proporţie, plăteşte numai 0,36% venituri, deci de aproape 6 ori mai puţin.

Aceasta deşi, atât prevederi în legislaţia recentă, suspendate din păcate pe perioada de acţiune a ultimei ordonanţe de urgenţă din domeniu, dar reinstaurate de Legea 329/2006, precum şi decizii ale Curţii europene de justiţie, confirmau regula europeană conform căreia obligaţiile de plată trebuie stabilite în funcţie de gradul de utilizare a operelor protejate în programele de radio şi de televiziune.

Recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a adoptat o hotărâre care a calificat ca nelegală o prevedere a unei hotărâri de guvern care impunea calculul obligaţiilor de plată ale televiziunilor şi radiourilor prin aplicarea unui procent unic la totalul veniturilor utilizatorilor, indiferent de gradul în care aceştia utilizează opere în programele lor. Ca urmare a acestei hotărări a instanţei supreme, televiziunile şi radiourile care au plătit conform hotărârii de guvern menţionate sau au fost acţionate în instanţă pentru obligaţii de plată neonorate, vor putea intenta acţiuni prin care să ceară instanţei recalcularea obligaţiilor de plată şi eventuala restituire a sumelor.

Dealtfel, aici trebuie precizat că afirmaţiile organismelor de gestiune colectivă privind refuzul unor utilizatori de a plăti drepturile de autor vizau de fapt cazuri în care obligaţia de plată era obiectul unei dispute în instanţă, în condiţiile în care utilizatorii reclamau instanţei incălcări ale legii în stabilirea obligaţiilor de plată de către organismele de gestiune a dreptului de autor, utilizatorii fiind indreptăţiţi de lege să işi apere la rândul lor drepturile în justiţie.

Fenomenul abuzurilor în aplicarea legislaţiei drepturilor de autor nu este specific românesc ci are şi o dimensiune "europeană". Comisia Europeană a semnalat în cateva rânduri prin documente programatice îngrijorarea ei faţă de abuzul de poziţie de dominanţă pe care organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor de autor îl practică la nivel european. În acest sens Comisia a iniţiat proceduri de investigaţie împotriva unor importante organizaţii paneuropene de acest tip, precum CISAC, având în vedere totodată creşterea gradului de control asupra acestora precum şi a transparenţei activităţii lor, inclusiv prin urmărirea repartizării corecte a sumelor colectate.

Totodată, oficiali ai Comisiei Europene precum Tilman Lueder, şeful departamentului drept de autor al Directoratului piaţă internă al Comisiei Europene, şi-au exprimat îngrijorarea pe această temă, citând, între problemele de acest tip, cazul devenit celebru al societăţii de gestiune colectivă ADAMI din Franţa care a pretins că nu a putut transmite drepturile băneşti actorului Sean Connory, deoarece nu îi cunoştea adresa.

Este de aşteptat ca integrarea europeană să aducă un efect de instaurare a unor practici comune întregii Europe şi în domeniul drepturilor de autor, deziderat pe care legea română l-a formulat pentru prima dată, cu câteva luni în urmă, ca unul dintre principiile de bază ale dreptului de autor în România. De notat că acest principiu a fost introdus în lege la solicitarea asociaţiei televiziunilor şi radiourilor, şi nu a organizaţiilor de drept de autor. Ne aşteptăm ca el să funcţioneze, altfel existând şi perspectiva, care va fi probabil prea îndepărtată - pe care Comisia Europeană încearcă să o introducă prin reglementări specifice care să elimine monopolul naţional al gestiunii colective - ca utilizatorii din România să se poată adresa unor organisme de gestiune din alte ţări europene care practică tarife rezonabile, pentru a-şi onora obligaţiile legale în domeniul dreptului de autor. (GEORGE CHIRIŢĂ - director executiv ARCA)