Drepturile omului nu mai sunt o joacă pentru corporaţii şi nici "lux teoretic" pentru politicieni

În presa noastră s-a discutat zilele trecute despre o Directivă a UE cu privire la corporaţiile care încalcă drepturile omului, regulile anti-corupţie şi obligaţiile de mediu.

Numai că discuţiile au fost incidentale şi reactive - un europarlamentar a prezentat Directiva ca fiind instrumentul legal care ne va scăpa de tăierile ilegale de păduri, indicând şi suspectul de serviciu, adică firma austriacă Sweighover.

Am fost aseară la A3 şi am arătat că ceea ce facu sus-zisul europarlamentar e un act tipic de propagandă neo-marxistă şi o acţiune de camuflare a intenţiei reale a acestei directive.

Ca să înţelegem contextul directivei: Parlamentul European este şi azi în epicentrul unui cutremurător scandal de corupţie declanşat prin arestarea unor politicieni şi a unor oengişti care au luat mită şi au comis trafic de influenţă în favoarea Qatarului, pentru facilitarea organizării unui campionat mondial de fotbal în ... decembrie 2022, în preajma Crăciunului. Au fost implicate şi corporaţii europene, la loc de "cinste" fiind Lafarge - Holcim, acuzată de crime contra umanităţii în Franţa (pentru susţinerea dictaturii siriene şi pentru afaceri cu organizaţia teroristă ISIS/Daesh - ba chiar taxe de protecţie plătite liderilor acestei organizaţiu). Acel campionat de fotbal a costat 200 de miliarde de dolari, din care partea leului a fost acaparată de corporaţiile europene, care nu s-au simţit deloc deranjate că lucrările s-au făcut cu munca unor sclavi aduşi în Qatar din India, Bangladesh, Sri Lanka, Indonezia sau Filipine, dar s-au considerat foarte deranjate că nu se poartă mască pe stadion, că nu se permite propaganda cur-cubeică şi că nu de poate bea bere pe şi în jurul stadionului.

Propaganda de care zic a folosit tactica loviturii contra suspectului de serviciu, pentru a-i camufla pe adevăraţii vinovaţi şi pentru a ascunde adevărul crimelor contra umanităţii şi contra drepturilor omului comise de corporaţii.

Aceea corporaţie austriacă, în ciuda stigmatului de care încă mai "beneficiază", nu prea mai poate fi ţinta acestei directive, pentru că aproape a părăsit România - a vândut unor nemţi fabrica de la Sebeş, a închis fabrica de la Rădăuţi şi a redus la minim activitatea fabricii de la Reci.

Rămân în industrie cei care cu adevărat taie ilegal păduri, fără monitorizare. Români şi străini deopotrivă. Parlamentari, notabilităţi locale, sinecurişti din instituţiile cu atribuţii de mediu, din regii autonome, poliţişti, primari. Toţi cei care ar ucide pentru a nu li se lua "dreptul" de a distruge pădure (vezi serialul Atentatul de la Valea Seacă, pe cotidianul). Pe ăştia "lumea bună", neo-marxistă, foarte preocupată de soarta gândacului de autostradă, nu îi vede, nu îi aude.

Directiva de care vorbim are ca ţinţă corporaţiile care încalcă drepturile omului şi comit crime contra umanităţii prin filialele lor din străinătatea săracă.

Corporaţiile vestice practică economia de extracţie şi spoliere în străinătatea săracă, fiind regi locali prin filialele locale, până când sunt prinse că ucid, pun oameni în stare de sclavie, utilizează în mod odios munca unor copii de 10 ani, poluează şi îmbolnăvesc în masă, direct sau experimental, prin tehnologiile genetice şi medicamentele noi, netestate în Occident, distrug fauna oceanică sau pădurile tropicale şi manipulează în favoarea lor politicile corupte şi războaiele din colonii.

Respectivele filiale locale coloniale sunt, uneori, închise, iar şefii locali sunt pedepsiţi. Dar nu şi societăţile - mamă sau stăpânii acestora. Amenzile rare care sunt aplicate, totuşi, societăţilor - mamă, se regăsesc în preţuri şi tarife, pe care le plătim noi, inconştienţi, fără să băgăm de seamă că favorizăm infractori şi le asigurăm dăinuirea cumpărându-le mereu produsele şi serviciile.

Toate aceste nelegiuiri sunt acoperite savant de auditori, consultanţi, lobby-işti, influenceri, magistraţi - activişti, politicieni năimiţi şi compradores, toţi îmbogăţiţi din privilegiul de a da ştaif afacerilor unor infractori prea mari pentru a fi lăsaţi să falimenteze.

Este un imperiu al ruşinii şi dezonoarei care îşi camuflează putoarea cu Chanel no. 5.

Băncile participă intens la acest circuit al spălării crimelor contra umanităţii comise de corporaţii în străinătatea săracă sau colonială. Băncile finanţează producţia şi exportul de armament către ţările dictatoriale sau autoritar - militariste, exploataţiile miniere cu cianură, biolaboratoarele şi medicamentele experimentale nocive, pescuitul oceanic distrugător al faunei şi al coralilor, exploatarea minorilor etc.

Ce intenţionează, de fapt, să impună această directivă?

Fix ceea ce lipseşte acum: sancţionarea societăţii - mamă, a directorilor, auditorilor, consultanţilor şi politicienilor năimiţi, precum şi a băncilor care le susţin cu finanţare.

Corporaţiile cu cifre de afaceri peste 100 de milioane de euro şi cu filiale în străinătate vor fi special monitorizate din perspectiva încălcării drepturilor omului şi a obligaţiilor de mediu. Băncile vor îngheţa relaţiile cu corporaţiile suspecte şi chiar le vor înceta, în caz de sancţiune aplicată de autorităţi.

Notă: din păcate, în loc ca acest tip de atribuţie să fie pus în competenţa Avocatului Poporului, va fi încredinţată Consiliului Concurenţei (care, în România, este excesiv de pro-corporaţii şi pro-bănci). Dar Avocatul Poporului va putea sesiza Consiliul cu cereri de constatare a încălcării drepturilor omului, în urma unor anchete proprii. La fel, ANPC va putea sesiza Consiliul cu încălcări ale drepturilor consumatorilor.

Iată un adevăr pe care nu îl spun propagandiştii de genul sus-zisului euro-parlamentar: corporaţiile şi stăpânii lor vor deveni suspecţi, la fel cum (total antidemocratic) am devenit suspecţi noi toţi, cetăţenii de rând, ca urmare la legilor de prevenţie a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi ca urmare a plandemiei.