DUPĂ CÂŢIVA ANI ÎN CARE A ARS MOCNIT Scandalul izbucnit pe aurul din afara ţării a aprins spiritele

Scandalul legat de rezerva de aur a ţării păstrată în străinătate, care mocneşte de câţiva ani, a izbucnit miercuri seara, după ce a apărut informaţia că liderul PSD Liviu Dragnea şi senatorul social-democrat Şerban Nicolae au depus în dezbatere, cu regim de urgenţă, un proiect de modificare a Legii privind Statutul Băncii Naţionale a Româniein (BNR), care prevede aducerea în ţară a rezervei noastre de aur.

Iniţiativa legislativă arată că, din rezerva constituită, BNR poate depozita aur în străinătate exclusiv în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice, dar că depozitele de aur în alte ţări nu pot depăşi 5% din cantitatea totală de aur constituită ca rezervă de banca centrală.

În prezent, ţara noastră păstrează 65% din rezerva de aur la Banca Angliei.

Proiectul depus de cei doi PSD-işti au aprins spiritele din piaţă, reacţiile pe subiect neîntârziind să apară.

Economistul Lucian Isar, care s-a exprimat în mod constant împotriva păstrării aurului pe alte pieţe, ne-a transmis: "Există argumente relative legate de faptul că Germania, Austria, Olanda, Ungaria, Turcia au oameni pregătiţi şi informaţi cel puţin la fel de bine că ai noştri care au decis repatrierea totală sau parţială, în marea majoritate, a aurului parcat provizoriu în străinătate. Altele, de genul Poloniei şi Bulgariei, încă nu au decis repatrierea, ci creşterea rezervelor de aur mai ales pentru că primesc dobândă la aurul păstrat la Londra.

În lipsa dobânzii la aurul ţinut la Londra încă din 2006 şi a costurilor de stocare, diversificarea la riscurile globale inclusiv legate de Brexit presupune mutarea aurului în ţară, pentru că celelalte 30+ miliarde de dolari (adică aproximativ 9/10 din total rezervă) rămân în străinătate în diferite jurisdicţii sub forma depozitelor bancare în valută şi a titlurilor de stat exprimate în euro şi dolari. Aceste 30 de miliarde de dolari sunt suficiente pentru a garanta plăţi, a menţine ratingul României, a permite achiziţii suplimentare de aur, cum a făcut recent Polonia.

Suplimentar, revenirea aurului în ţară după plecarea temporară în perioada 1999-2002, va permite auditul fizic al aurului şi confirmarea dacă a fost sau nu folosit în tranzacţii, cu sau fără ştiinţă. Revenirea rapidă în ţară va demonstra şi dacă momentan aurul României este folosit la tranzacţii pe termen lung".

Senatorul PNL Florin Cîţu susţine că proiectul de modificare a Legii privind Statutul BNR nu poate fi adoptat întrucât nu respectă Constituţia.

Parlamentarul a scris, ieri, pe pagina sa de Facebook: "Proiectul de lege încalcă art. 130 şi art. 131 al Tratatului de Funcţionare a UE care este parte a Constituţiei României. Nu mai spun că trebuia notificată BCE pentru modificări la statului BNR". Potrivit lui Florin Cîţu, dacă se schimbă modul de administrare a rezervelor de aur, atunci Banca Naţională a României va fi obligată să ţină rezervele doar în lei, ceea ce ar reprezenta un risc:

"1. Rezervele sunt internaţionale pentru că sunt ţinute în instrumente denominate în alte monede decât lei. Dacă se schimbă din «administrarea rezervelor internaţionale» în «administrarea rezervelor», atunci BNR este forţată să ţină rezerva doar în lei. Ăsta da management al riscului.

2. Proiectul de lege îi dă voie băncii centrale să se joace cu rezerva în aur exclusiv pentru a obţine profit. Domnii autori şi domnii iniţiatori, atunci când tranzacţionezi se fac şi pierderi. Atunci să vă văd. Va supăraţi că a crescut ROBOR şi vreţi să fie mai stabil, dar vreţi mai multă volatilitate în administrarea rezervelor valutare. Sunteţi voi siguri că asta vreţi?"

• Vasilescu, BNR, în martie 2018: "Cine nu are aur în marile centre financiare nu contează pe piaţa internaţională a aurului"

Întrebat de ziarul "BURSA" care este opinia băncii centrale pe subiect, Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul BNR, ne-a spus că Banca Naţională nu participă la această dezbatere publică privind rezerva de aur, deoarece aşteaptă, potrivit legii, documentele de la Parlament ca să-şi dea avizul pe iniţiativa legislativă. "Legea prevede că Banca Naţională a României trebuie să îşi dea avizul pe proiecte de lege care privesc probleme ce-i intră în atribuţiuni. În acest context, nu este corect şi politicos să participe la această dezbatere înaintea avizului documentat şi argumentat pe care trebuie să îl dea", ne-a explicat Vasilescu.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat în luna martie 2018, Adrian Vasilescu ne-a precizat: "Expresia folosită este «aurul ţinut în străinătate», deşi se vorbeşte despre Banca Angliei, pentru a se lăsa impresia că Polonia şi Bulgaria, de exemplu, primesc dobândă pentru aurul ţinut în străinătate, dar România nu primeşte pentru că ar fi luat această decizie din motive oculte. Este, practic, o manevră de inducere în eroare a opiniei publice. Subliniez, pentru aurul păstrat la Banca Angliei, nici România, nici Polonia, nici Bulgaria, nicio altă ţară nu primeşte dobândă. Banca Angliei face un serviciu enorm unor ţări care îşi depozitează acolo aurul şi ar fi o naivitate să creadă cineva că, pentru acest serviciu, pentru aurul păstrat în siguranţă la una dintre cele mai prestigioase bănci din lume, care de trei sute de ani lucrează la acest prestigiu ce dă anvergură pieţei aurului de la Londra, statele mai plătesc şi dobândă. Ca exemplu, Banca Naţională a Italiei, a patra bancă din lume ca poziţie în clasamentul ţărilor care deţin rezerve de aur, păstrează la Banca Naţională a Angliei 141 de tone şi nu primeşte dobândă. Ceea ce nu se spune cu intenţie este că, de fapt, Banca Poloniei şi cea a Bulgariei nu primesc dobândă de la banca centrală a Angliei chiar dacă ele, în raportul anual, folosesc cuvântul «dobândă». Ele primesc un fel de comisioane - Banca Poloniei încasează 0,2% pe an (ceea ce înseamnă un venit total de 7 milioane de euro pe an, conform raportului din 2016), iar banca centrală a Bulgariei percepe între 0,18-1,28%, anual pentru Bulgaria. Dar cum primesc aceste comisioane? Deşi aurul rămâne la Banca Angliei, îl scot de sub custodia acesteia (practic, Banca Angliei îşi ia mâinile de pe acest aur) şi îl dau în contrapartidă privată. Fac contracte cu bănci private din alte ţări, care speculează acest aur. Băncile respective câştigă din aceste speculaţii şi dau şi celor două ţări un mic comision.

Contractele sunt confidenţiale, deci nu putem să ştim cu cine sunt încheiate, dar România nu doreşte să facă astfel de speculaţii, pentru că sunt periculoase. Dacă o bancă cu care se face o asemenea contrapartidă ar da faliment, atunci aurul Bulgariei sau al Poloniei ar intra în masa credală şi poate fi pierdut. Aurul României, aflat în custodie la Banca Angliei, chiar dacă, prin absurdul absurdului (şi spun acest lucru doar pentru exemplificare), Banca Angliei ar da faliment, atunci aurul nostru nu ar intra în masa credală, pentru că, fiind în custodie, rămâne al României, iar Banca Angliei nu poate să facă niciun fel de operaţiuni decât dacă primeşte dispoziţii de la Banca României şi în numele ţării noastre. Aşadar, dacă Banca Angliei s-ar afla în dificultate, atunci aurul nostru s-ar întoarce în România, pentru că nu este al Angliei".

Referitor la necesitatea ca ţările să-şi păstreze aurul în alte state, Adrian Vasilescu ne-a spus, în urmă cu un an: "Această practică este veche. România a avut, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aurul la FED (11,6 tone), la Banca Angliei (10,2 tone) şi la Banca Elveţiei (25,4 tone). Elveţia era ţară neutră în război, dar cu Anglia şi cu America ne luptam şi, chiar şi în această situaţie, aveam aurul la băncile centrale ale acestor două state şi nu a fost atins niciun gram din acel aur. Era vorba de prestigiu. Cele două ţări nu se pretau să se atingă de aurul României".

Când ai rezerve de aur, împrumuturile ţării au rating mai bun, la fel împrumuturile autorităţilor statului şi ale companiilor, a mai subliniat, la acea vreme, reprezentantul BNR, apreciind: "Cine nu are aur în aceste mari centre financiare nu contează pe piaţa internaţională a aurului, nu există. Ce să facem? Să fotografiem aurul din rezervă şi să trimitem fotografiile?"

Rezerva internaţională de aceea se cheamă rezervă internaţională, pentru a putea fi văzută şi certificată de către pieţele internaţionale, a spus, ieri, Valentin Lazea, economistul şef al BNR, răspunzând unei întrebări pe subiect.

La rândul său, Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, a comentat, miercuri seara, la un post de televiziune: "Aurul României trebuie să fie cât mai bine protejat. Rezervele României sunt plasate astfel încât ele să fie protejate şi ca valoare, şi fizic. Viaţa unei ţări poate cunoaşte şi momente mult mai dramatice decât cele pe care ni le imaginăm după trei decade de tranziţie într-o Europă care nu a cunoscut un război mare european. Trăim vremuri care nu devin mai benigne, dimpotrivă, mai periculoase. Poţi să faci cu aurul operaţiuni mai mult sau mai puţin riscante, punctul meu de vedere e că e mai bine să nu faci operaţiuni. Eu cred că important pentru România e să facem plasamente acolo unde avem certitudinea, pe baza unei analize geopolitice, că sunt protejate mai bine".

Dăianu susţine că BNR are relaţii foarte bune cu Banca Angliei şi că acest subiect nu ar trebui să fie unul îngrijorător pentru ţara noastră: "Nu aş vrea să fac un scenariu. Dacă ceea ce înseamnă NATO ar asigura aurul şi pe teritoriul României, în totalitate, ai zice că s-ar putea imagina aşa ceva, dar nu cred. Germania, Austria au repatriat o parte din aur, dar o parte mică în raport cu cât deţin. Nu cred că e un subiect care să inflameze spiritele, nu mi-aş face o grijă din acest punct de vedere. Banca Angliei nu poate să facă operaţiuni având drept colateral aurul de la BNR. Între băncile centrale există respect, iar Banca Angliei e o doamnă venerabilă. O delegaţie a BNR a fost anul trecut la Banca Angliei, avem relaţii foarte bune şi nu numai din dorinţa de a fi protejate rezervele de aur".

• Dochia: "Este clar că rezerva de aur a ţării nu trebuie folosită în scopuri speculative"

Este clar că rezerva de aur a ţării nu trebuie folosită în scopuri speculative, nu trebuie utilizată pentru obţinerea de câştiguri, subliniază analistul economic Aurelian Dochia. Acesta apreciază că aurul păstrat în alte state reprezintă ultima apărare în caz de criză majoră: "Că rezerva de aur este ţinută în România sau în afara ţării este o altă discuţie. În diverse momente ale istoriei s-a dovedit că este bine să avem aproape aurul ţării, la îndemână, dar au fost războaie când a trebuit să fugim cu rezerva de aur. În cele mai multe cazuri, aurul statelor se păstrează în centrele mari financiare, care sunt la Londra şi New York. Procesul de păstrare a aurului în aceste centre este transparent şi poţi obţine foarte uşor accesul la el, în momente dificile. O parte din confuzie vine şi din ideea conform căreia rezerva de aur are şi un alt rol decât acela pe care trebuie să îl aibă în caz de forţă majoră. La întrebarea «care este cea mai bună soluţie pentru păstrarea rezervei de aur a ţării» nu există răspuns, pentru că acest aspect depinde de situaţia pe care o are fiecare ţară, de condiţiile internaţionale, de iminenţa unui război. Soluţia pe care noi o avem în prezent este potrivită. Aşa, avem rezerva de aur vizibilă, transparentă, accesibilă, tot timpul".

Faptul că avem aur în afara ţării reprezintă un lucru bun şi pentru creditorii străini, subliniază Aurelian Dochia, menţionând că toţi creditorii noştri străini se uită la această rezervă, să vadă la ce ajută în momente de criză şi sunt mult mai deschişi să ne împrumute decât dacă nu ar avea această garanţie.

Potrivit lui Mihai Bogza, director general executiv al Confederaţiei Patronale Concordia, rezerva internaţională a ţării noatre este mult mai mare, iar aurul deţine o pondere mică.

• Şerban Nicolae: "România îşi poate permite să-şi ţină rezerva de aur în propriul teritoriu"

Senatorul Şerban Nicolae consideră că ţara noastră îşi poate permite "să-şi ţină rezerva de aur în propriul teritoriu", pentru că are o creştere economică sustenabilă şi o inflaţie ţinută sub control: "E o idee mai veche a mea avansată din 2015 (...) când se înregistra deja o creştere economică sustenabilă, continuă, coerentă şi relativ stabilă, cu o inflaţie ţinută sub control, cu o monedă naţională predictibilă şi cu un curs raportat la principalele monede euro şi dolar stabil şi atunci m-am gândit că România nu mai este în situaţia de la sfârşitul anilor 90, când eram tot timpul cu ochii pe opiniile FMI şi ale BM, ratingurile date de agenţiile internaţionale, astfel încât a apărut acestă idee a repatrierii rezervei de aur constituite de BNR. Ştiam că rezerva sa este de peste 100 de tone de aur, că o parte este deja în ţară şi, practic, nu mai suntem în situaţia în care să ţinem rezerva de aur în străinătate". Senatorul a subliniat că a propus ca repatrierea rezervei de aur să fie integrală: "Eu cred că suntem în situaţia în care România îşi poate permite să-şi ţină rezerva de aur în propriul teritoriu, în condiţii de siguranţă, să nu mai plătească chirie pentru aşa ceva şi Banca Naţională a României să poată să utilizeze această rezervă atunci când este cazul pentru asigurarea unor operaţiuni financiare specifice, aşa cum face de altfel şi cu rezerva valutară. Rezerva de aur de 103,7 tone este estimată generic undeva la până în patru miliarde de dolari, în timp ce rezerva valutară (...) depăşeşte 30 de miliarde de dolari. Din punct de vedere al BNR, nu rezerva de aur este principala resursă".

Şerban Nicolae a precizat că nu a discutat cu organismele europene şi nici cu BNR pentru un astfel de demers, afirmând că, deocamdată, este un proiect în dezbatere.

Banca Centrală Europeană sau băncile centrale ale altor state nu ar avea cum să ne impună reguli cu privire la acest lucru, este de părere social-democartul, explicând: "Ţări europene cu o economie stabilă consacrată (...) Germania, Italia, Belgia, Elveţia, au luat asemenea măsuri de repatriere în ultima perioadă a rezervei de aur din străinătate în propriile ţări. (...). Spre exemplu, Ungaria a repatriat întreaga cantitate fără nici un fel de problemă (...). Nu s-a mai pus problema credibilităţii".

Potrivit lui Şerban Nicolae, ţara noatră plăteşte o chirie Băncii Angliei, începând din 2005, pentru rezerva sa de aur, de aproximativ de 300.000 euro pe an.

Parlamentarul a conchis: "Propunerea nu aparţine Guvernului, nu schimbă destinaţia rezervei de aur, nu schimbă titularul persoanei care constituie rezerva şi care rămâne BNR. (...) BNR este suficient de solidă ca instituţie de bancă centrală ca să depoziteze aur. (...) Nu cred că păstrarea rezervei în străinătate îi sporeşte valoarea sau îi determină valoarea. O parte din rezerva de aur se află în România".

Fostul preşedinte Traian Băsescu a scris pe Facebook că ultima frământare a lui Dragnea şi a "şoferului lui Voicu", definindu-l, astfel, pe Şerban Nicolae, a devenit rezerva de aur a României: "Oare se pregătesc să impună prin legi un regim dictatorial şi de teama sancţiunilor vor să aducă rezerva de aur în ţară? (...) Am o singură explicaţie: Daddy, adică Dragnea, şi şoferul lui Voicu, adică Şerban Nicolae, ştiu că adesea regimurile dictatoriale sunt sancţionate prin blocarea resurselor financiare ale statului aflate în străinătate, fie că este vorba de aur, conturi în valută sau alte active, prin decizii unilaterale ale statelor democratice până la restabilirea funcţionării statului de drept"-

Printre altele, iniţiativa legislativă prevede: "Dacă există pericolul diminuării rezervelor până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a României prezintă Parlamentului şi Guvernului, de îndată, un raport privind situaţia rezervelor şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situaţiei".

Expunerea de motive a proiectului legislativ mai arată că nimic din situaţia economică a ţării noastre nu mai justifică păstrarea unei asemenea cantităţi de aur ca rezervă în străinătate, cu costurile aferente, deloc de neglijat, în condiţiile în care această rezervă poate fi păstrată şi suplimentată, în mod corespunzător, în depozite din ţară.