DUPĂ SANCŢIONAREA BANCPOST DE CĂTRE ANPC Creditele cesionate de OTP Bank - anchetate de autorităţi

• Dobânzile şi comisioanele plătite către firma cesionară a creditelor OTP Bank se ridică la peste 200 milioane euro

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) pare să fie hotărâtă să cureţe piaţa bancară de ilegalităţi. După ce Bancpost a fost sancţionată drastic de către ANPC pentru creditele fără restanţe cesionate în afara ţării, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor analizează şi creanţele externalizate de alte bănci, precum OTP Bank şi Credit Europe Bank, după cum scriu debitorii pe pagina de Facebook a Grupului Clienţilor cu Credite în CHF. Aceştia au transmis o serie de sesizări ANPC, care se pare că se apropie de final cu analiză ce priveşte OTP Bank. Conform informaţiilor apărute în presă, perioada asupra căreia se concentrează instituţia este de şase ani, timp în care clienţii împrumutaţi la OTP Bank ar fi plătit societăţii către care le-au fost cesionate creditele dobânzi şi comisioane în valoare de peste 200 de milioane de euro.

Amintim că ANPC a sesizat Guvernul şi BNR, în urmă cu câteva luni, cu privire la creditele fără restanţe cesionate de Bancpost şi OTP Bank în entităţi din Olanda, potrivit unui document publicat în spaţiul public.

Recent, un client împrumutat la OTP Bank a făcut public răspunsul pe care l-a primit de la Banca Naţională a Olandei, conform căruia OTP Financing Solutions, căreia OTP i-a vândut împrumutul, cu plata la zi, nu funcţionează ca o entitate financiară autorizată. Răspunsul Băncii centrale olandeze pentru debitorul OTP Bank arată: "OTP Financing Solutions nu este sub supravegherea Băncii Naţionale a Olandei. Aceasta nu are licenţă să desfăşoare activităţi bancare în interiorul Olandei. OTP Financing Solutions este o subsidiară a TMF Group HoldCoBV".

Entitatea olandeză este cea de-a doua societate comercială către care OTP Bank a cesionat creditul respectiv, după cum ne-a spus clientul citat, care ne-a explicat: "Am contractat un credit în franci elveţieni în 27 martie 2008, care a fost cesionat de trei ori. Prima cesiune a fost efectuată în 31 iulie 2008, când nu aveam nicio întârziere la plată, creditul fiind vândut în Ungaria, către OTP Nyrt. De acolo a ajuns la OTP Financing Solutions BV, în Olanda, în data de 31 august 2009, împrumutul meu fiind în continuare plătit la zi. Nici prima dată şi nici a două oară nu am fost notificată de către bancă referitor la cesiunea creditului. A treia oară când împrumutul meu a fost vândut a fost în 2012, la circa un an după ce eu nu mi-am mai putut achita ratele, către OTP ZRT, entitate reprezentată de OTP Factoring România. Banca nu m-a anunţat nici în 2008, nici în 2009 despre înstrăinarea creditului, abia la a treia cesiune fiind notificată în acest sens. Eu am aflat de primele două vânzări abia zilele trecute, după ce am făcut o solicitare băncii pentru a afla detalii despre contractul meu. Curios este că în contractul de cesiune din 2009, încheiat între cele două entităţi străine, nu apare OTP Nyrt la vânzător, ci OTP Bank România. De asemenea, ipoteca asupra casei a rămas în favoarea OTP Bank. Menţionez că împrumutul meu este unul ipotecar, care nu putea fi cesionat decât unei societăţi autorizate să deruleze activităţi financiare. Am scris Băncii Naţionale a României (BNR) şi aştept răspunsul ei".

Pe pagină de Facebook a Grupului Clienţilor cu credite în CHF, clientul OTP a scris: "În dosarul de executare silită există acest contract de cesiune şi anexă cu toate contractele cuprinse în acel contract. (...) Am o listă cu 130 de credite cesionate. Se spune acolo, negru pe alb, că prezentul contract se supune legislaţiei din România. Da, dar legislaţia spune (şi spunea şi la vremea aceea) că pot desfăşura activităţi bancare doar cei care sunt autorizaţi de BNR. OTP Factoring Ungaria, OTP Factoring România şi OTP Olanda nu aveau autorizaţie! Fiind doar nişte simple societăţi comerciale de genul SRL-urilor, au perceput şi încasat dobânda în mod ilegal. Chiar dacă creditele au fost «repatriate», dobânda plătită pe perioada cesionării ar trebui restituită. Dacă vă întrebaţi cu cât au cumpărat creditele cei de OTP Ungaria, vă pot spune că au plătit 9.500.000 CHF pentru credite în valoare de 21.500.500 CHF".

Sursa citată a mai scris că, potrivit contractului citat, au fost vândute 227 de credite, exclusiv luate în CHF de către persoane fizice, împrumuturi pe termen mediu şi lung garantate cu ipoteci.

Răspunzând solicitării ziarului BURSĂ de la data respectivă, Laszlo Diosi, CEO OTP Bank, susţine că "cesiunea de creanţă nu este şi nu a fost niciodată interzisă de legislaţia civilă, iar dispoziţiile legale din materia cesiunii au fost respectate ad literam". Domnia să ne-a transmis: "Contractul de cesiune se supune dispoziţiilor art. 1568 alin. 1 Cod civil, care stipulează expres că «Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate». De asemenea, în conformitate cu art. 1573 alin. 1 Cod Civil, «creanţa este cedată prin simplă convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului»". Referitor la faptul că împrumutul a fost vândut de trei ori, Laszlo Diosi ne-a spus că "este o practică de piaţă foarte comună ce nu a afectat în niciun fel situaţia consumatorilor în raport cu creditele contractate".

Şeful OTP Bank a precizat: "Banca şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a debitorului cedat, prin notificare simplă fără confirmare de primire. Vechiul Cod civil (art. 1393) prevedea că publicitatea cesiunii putea fi făcută în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Or, suplimentar notificărilor transmise clienţilor, oricând aceştia au vizitat sucursalele băncii şi a fost necesară întocmirea unor documente, le-au fost aduse la cunoştinţă aspectele privind cesiunea intervenită, în majoritatea cazurilor chiar prin cuprinderea detaliilor privind cesionarul în preambulul documentelor întocmite şi semnate de părţi.

Conform prevederilor legale şi clauzelor contractuale, cesiunea de creanţă a fost acceptată de către debitorul cedat, iar în cuprinsul notificărilor au fost inserate toate menţiunile cerute de lege pentru opozabilitatea operaţiunii juridice intervenite. Nu există niciun text legal care să impună imperativ notificarea debitorului cedat prin scrisoare transmisă cu confirmare de primire. Legea cere numai comunicarea scrisă prin notificare adresată debitorului cedat. Interpretul nu poate adăuga la lege, ci este ţinut să o aplice în litera şi spiritul ei. Atât timp cât Codul civil (vechi sau nou) nu are instituită obligaţia cedentului de a transmite notificări cu confirmare de primire, solicitarea unui astfel de document vine să adauge la lege cerinţe care nu au fost avute în vedere de legiuitor şi se constituie într-o imixtiune a interpretului în puterea legislativă, fapt interzis de legea fundamentală".

Cea mai mare parte a creditelor acordate de OTP Bank în franci elveţieni au fost externalizate unei entităţi din Olanda, însă în anul 2015 acestea au fost repatriate integral, astfel încât toţi clienţii OTP Bank să poată beneficia de oferta de conversie a creditelor acordate în CHF, făcută de banca la acea dată.

Amintim că ANPC a amendat, zilele trecute, Bancpost cu 150.000 de lei şi a dispus returnarea contravalorii dobânzilor plătite în ultimii zece ani de către clienţii ale căror contracte au fost externalizate, suma care totalizează peste 300 de milioane de euro, conform calculelor ANPC.

Bancpost ne-a transmis că va formula plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare emis de autoritatea de protecţie a consumatorilor, subliniind că "sumele menţionate în presă nu au legătură cu acest proces verbal, ci sunt extrapolări făcute fără o documentare prealabilă, estimate probabil la întreaga piaţă".

În legătură cu acest subiect, ANPC a sesizat BNR, ANAF, Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice şi Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, acesta din urmă sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.