Economia globală este tot mai aproape de "furtuna perfectă" a datoriilor

Ultimul raport trimestrial de la BIS (Bank for International Settlements) invalidează, prin câteva cifre şi grafice, toate declaraţiile optimiste ale autorităţilor în ceea ce priveşte perspectiva de soluţionare ordonată a crizei financiare.

Valoarea nominală a pieţei globale a obligaţiunilor a crescut până la 100 de trilioane de dolari în T3 2013, de la circa 70 de trilioane la mijlocul anului 2007 (vezi grafic).

Se pare că, în opinia guvernelor şi băncilor centrale, cea mai bună cale de a scăpa de datorii pe care nu le mai poţi plăti este să te îndatorezi şi mai tare.

Emisiunile de obligaţiuni guvernamentale au avut cea mai importantă contribuţie la această creştere, valoarea lor totală ajungând la 43 de trilioane de dolari, după un avans de circa 80% în perioada menţionată.

Valoarea totală a obligaţiunilor emise de companiile nefinanciare a înregistrat o creştere similară, până la circa 10 trilioane de dolari, în condiţiile în care finanţările prin credite bancare au fost înlocuite de cele prin emisiuni de obligaţiuni. În raportul BIS se mai precizează că majoritatea noilor emisiuni s-au realizat pe pieţele interne.

După publicarea raportului, Jim Rickards, autorul cărţii "Războaiele valutare", a declarat pe Twitter că "lumea a devenit Grecia", deoarece raportul dintre datoria globală şi PIB-ul global, estimat la circa 72 de trilioane de dolari de către Banca Mondială, s-a apropiat de 140%.

Deocamdată, nivelul extraordinar al datoriilor globale, care nici măcar nu include şi celelalte obligaţii viitoare ale guvernelor (n.a. pensii sau asigurări sociale), pare să nu influenţeze semnificativ evoluţia costurilor de finanţare.

Dar cât mai poate dura acest "echilibru" fragil?

Într-o analiză din acelaşi raport trimestrial, economiştii de la BIS avertizează că preanunţarea deciziilor de politică monetară ale băncilor centrale "riscă să creeze instabilitate financiară, prin revizuirea politicilor sau menţinerea costurilor de finanţare la un nivel scăzut pentru o perioadă prea îndelungată", după cum scrie Bloomberg.

Avertismentele de la BIS vor fi, mai mult ca sigur, ignorate de marile bănci centrale, deoarece "forward guidance" este tot ce le-a mai rămas de făcut, pe fondul eficienţei extrem de scăzute a dobânzilor, aflate la minime istorice, şi a relaxării cantitative în stimularea economiei reale.

Dar nici "vorbele călăuzitoare" nu par să exceleze la capitolul eficienţă. "Dovezile neconcludente privind eficienţa acestor practici reprezintă un semnal de avertizare referitor la valoarea lor finală", se mai arată în articolul "Forward guidance at the zero lower bound" din cadrul raportului trimestrial de la BIS.

În faţa acestei confuzii tot mai mari, ne-am fi aşteptat ca măcar oficialii băncilor centrale să transmită mesaje clare pentru pieţe. Slabă speranţă!

Charles Evans, preşedintele Federal Reserve Bank of Chicago şi membru în Comitetul de Politică Monetară al Federal Reserve, a reuşit performanţa de a se contrazice la interval de câteva minute, conform unui flux de ştiri Reuters preluat de Zerohedge.

"Fed-ul trebuie să precizeze clar că dobânzile se vor menţine scăzute pentru o perioadă îndelungată", a declarat, iniţial, Evans, după care a exprimat exact contrariul: "dobânzile pe termen lung mai ridicate sunt în interesul nostru". Oare şi ceilalţi membri ai FOMC (n.a. Federal Open Market Committee) sunt la fel de derutaţi?

Pe fondul deciziilor haotice ale autorităţilor, dezechilibrele economice şi financiare s-au accentuat în ultimii ani, fiind create, astfel, condiţiile de apariţie ale "furtunii perfecte".

Aceasta este concluzia lui Tim Morgan, economist-şef al firmei de brokeraj Tullett Prebon, specializată în intermedierile financiare pentru băncile comerciale şi de investiţii.

În ultima sa analiză, "Furtuna perfectă: energie, finanţe şi sfârşitul creşterii" (n.a. raportul complet se află la adresa http://www.tullettprebon.com/strategyinsights/index.aspx), Morgan arată că "economia se confruntă cu o confluenţă letală a patru factori critici: efectele celei mai mari bule a datoriilor din istorie, un experiment dezastruos al globalizării, manipularea datelor astfel încât tendinţele economice sunt ascunse şi apropierea unei crize energetice".

Economistul-şef de la Tullett Prebon afirmă că bula datoriilor s-a spart în 2008. Din păcate, fenomenul abia se vede pe graficul de la BIS, ceea ce indică doar o mică "scăpare a aerului", înainte ca băncile centrale să pornească stimularea monetară fără precedent. De atunci, bula datoriilor s-a umflat şi mai ameninţător, pe fondul unor perspective tot mai reduse de revenire a creşterii economice la nivelul care să permită rambursarea lor.

Pentru Tim Morgan, "economiile dezvoltate din Vest sunt cele mai expuse efectelor negative ale tendinţelor analizate în raport, deoarece globalizarea a creat o divergenţă letală între consum şi producţie, diferenţa fiind acoperită prin explozia creditării". Nu vor trece mulţi ani până când vom observa efectele deosebit de negative ale neglijării producţiei interne, iar fenomenul se va regăsi nu doar la nivelul economiilor dezvoltate, ci şi la nivelul multor economii în curs de dezvoltare, care au uitat sau au fost determinate să uite importanţa producţiei.

Pregătirea pentru confruntarea cu această "furtună perfectă", atât la nivelul populaţiei cât şi la nivelul companiilor, este obstrucţionată sever de autorităţi, prin ceea ce Tim Morgan numeşte "supunerea datelor la distorsiuni tot mai mari", în condiţiile în care "informaţiile despre cheltuielile şi deficitele guvernamentale sunt extrem de derutante".

Soluţii? Există, desigur, dar niciuna nu este pe placul autorităţilor, deoarece presupun ştergerea unei părţi mari a datoriilor, care va fi însoţită de pierderea privilegiilor date de accesul direct la tiparniţă. Şi atunci se caută doar "soluţii" de acoperire, cum este şi recenta criză din Ucraina.

Iar nouă nu ne rămâne decât să ne descurcăm singuri, prin "construirea" unor adăposturi individuale, care să ne protejeze de furtuna şi confiscările viitoare.