EFOR: Problemele grave ale legislaţiei pentru europarlamentare

EFOR a analizat legislaţia care va fi folosită pentru organizarea alegerilor europarlamentare şi a tras câteva concluzii legate de problemele pe care le prezintă. Per ansamblu, cadrul legislativ nu este unitar şi clar. Legea 33/2007 este o lege foarte învechită, în puternic dezacord cu legislaţia modernizată şi cu inovaţiile tehnologice sau cu modificările structurale care au avut loc între timp. Lipsa de interes faţă de această actualizare a legislaţiei poate reflecta şi nivelul scăzut de interes al partidelor aflate la guvernare faţă de alegerile europarlamentare, în general. Este imposibil de anticipat în acest moment cum se va aplica Legea 33/2007 în practică dacă nu vor fi operate urgent modificări, întrucât conţine trimiteri la alte prevederi legislative în prezent abrogate, conform unui comunicat de presă al organizaţiei.

"Ne propunem să evidenţiem aspectele esenţiale care trebuie modificate cât mai curând pentru a permite organizarea alegerilor europarlamentare în condiţii de siguranţă, cu respectarea drepturilor alegătorilor. Nu ne-am propus să analizăm fiecare articol în parte, întrucât în opinia noastră legea ar trebui urgent actualizată per ansamblu şi republicată. Reamintim că mare parte dintre aceste probleme sunt legate de lipsa unui Cod Electoral uniform, recomandat de ODIHR de mai bine de 20 de ani şi asupra căruia EFOR şi alte organizaţii ale societăţii civile au atras atenţia constant", spun reprezentanţii EFOR.

EFOR solicită partidelor politice să ia măsuri cât mai curând pentru clarificarea legislaţiei, pentru a ne asigura că alegerile vor fi organizate într-un climat de integritate şi predictibilitate.

Principalele probleme sunt următoarele:

Legea nu a fost actualizată, deşi multe dintre problemele menţionate în raport au fost identificate şi la alegerile din 2019. Legea 33/2007 face trimiteri la acte normative care au fost abrogate sau care nu mai sunt de actualitate, ceea ce ar putea determina neclaritate în implementarea acesteia. Nu este suficient corelată cu restul legislaţiei electorale, nu integrează suficient unele dintre instrumentele noi utilizate în organizarea alegerilor (precum SIMPV, SICPV), iar aceste diferenţe pot crea dificultăţi serioase în organizarea alegerilor, dar pot afecta şi percepţia publică asupra procesului. Mai mult, corelarea cu Legea 208/2015 prin art. 120 poate crea pe alocuri confuzii, iar acest mecanism de rezolvare a deficienţelor generează de fapt şi mai multă neclaritate în practică.

Rămân multe elemente esenţiale ale procesului electoral, inclusiv legate de rezultate sau folosirea tehnologiilor electorale, care sunt reglementate prin legislaţie secundară sau terţiară deşi ar trebuie reglementate prin lege.

Rolul autorităţilor implicate în proces nu este mereu clar, iar unele dintre atribuţiile asumate de AEP în ultimii ani sunt exercitate de MAI sau de Guvern. Modul în care se finanţează organizarea alegerilor nu este suficient de detaliat.

Anumite prevederi legate de Corpul Experţilor Electorali nu sunt în concordanţă cu procedura de formare a birourilor electorale reglementată prin Legea 33/2007 şi pot conduce la confuzii. Şi între diferitele tipuri de birouri din lege există diferenţe cu privire la partidele care pot fi reprezentate. Pentru înfiinţarea secţiilor de votare din străinătate procedura este deficitară.

Şedinţele birourilor electorale nu sunt publice, ceea ce reduce transparenţa procesului. Termenele pentru publicarea hotărârilor şi deciziilor birourilor electorale nu sunt specificate.

Numărul de semnături de susţinere pentru depunerea candidaturilor este foarte mare şi nu există o metodologie clară şi reglementată de verificare a acestora, ceea ce ridică semne de întrebare privind integritatea procesului. Procesul de verificare nu poate fi observat. Un alegător poate susţine un singur candidat, ceea ce limitează numărul de competitori.

Procedurile de observare sunt foarte anevoioase şi birocratice - acreditările se fac pentru fiecare judeţ în parte de către birourile electorale judeţene -, iar practica de la alegerile anterioare, care înseamnă publicarea listelor de observatori cu date personale pe site-urile BEJ-urilor, încalcă legislaţia privind protecţia datelor personale. Observatorii pot monitoriza doar ziua alegerilor şi nu tot procesul electoral, contrar standardelor internaţionale.

Alegerile se desfăşoară într-o singură zi în străinătate, spre deosebire de două la parlamentare şi trei la prezidenţiale. Nu există vot prin corespondenţă sau alte metode alternative de vot. Lipsa unor măsuri suplimentare poate afecta participarea alegătorilor.

Legea nu încurajează publicarea de date despre procesul electoral, iar mare parte din comunicare se face prin afişaj sau prin canale radio-TV. Legislaţia nu menţionează publicarea de date detaliate despre candidaţi sau alte etape ale procesului, inclusiv rezultate, iar aceasta se află la discreţia BEC.

Reglementarea campaniei electorale nu încurajează combaterea comportamentelor extremiste sau care pot afecta competiţia electorală. Partidele reprezentate în PE au acces în mod disproporţionat la spaţiu radio-tv.

Prevederile privind campania electorală sunt în dezacord cu cele din Legea 334/2006 care reglementează finanţarea campaniei electorale. De exemplu, Legea 33/2007 face referire la metode de promovare stradală care sunt interzise conform Legii 334.

Accesul pentru persoanele cu dizabilităţi nu este flexibil ca la alegerile parlamentare, unde acestea pot vota şi în altă secţie dacă secţia unde sunt arondate nu este accesibilă. Înscrierea pentru votul cu urna specială se poate face doar într-un interval foarte scurt şi doar fizic (prin reprezentant). Nu se specifică dacă persoanele internate în spitale pot vota cu urna specială.

Votarea se termină la ora 21, indiferent dacă mai există alegători la coadă. Reamintim că acesta a fost unul dintre motivele care au atras nemulţumiri majore în alegerile trecute, iar la prezidenţiale au putut vota toţi cei aflaţi la coadă la ora 21.

Legea nu prevede publicarea contribuţiilor financiare la campania electorală în timpul procesului electoral, ci publicarea unor rapoarte de venituri şi cheltuieli după finalizarea acestuia. Deşi în practică, la alegerile anterioare, AEP a publicat aceste date în timpul campaniei, există riscul să nu avem acces la informaţii în timp util.

Lipsa de transparenţă privind finanţarea partidelor din subvenţii va afecta şi integritatea alegerilor, mai ales că perioada de precampanie nu se supune altor reguli decât celor uzuale pentru finanţarea partidelor. Lipsa unor reguli privind marcarea materialelor de promovare politică şi raportarea acestora va afecta echilibrul competiţiei şi impactul informaţiei asupra alegătorilor.

Controlul finanţării campaniei este limitat în mare la partea financiară. AEP trebuie să primească mai multe atribuţii pentru a realiza controale în timp real, pentru a verifica activităţile legate de campania electorală în mod practic, pe teren, şi nu doar din perspectivă financiară.

Rapoartele de control pentru campania electorală se publică doar în rezumat şi nu integral, fapt care reduce transparenţa şi accesul la informaţii privind detectarea de nereguli în finanţarea campaniilor electorale de către competitori.