Siguranţa elevilor şi a cadrelor didactice în incinta unităţilor de învăţământ ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorităţi. Elevii, îngrijoraţi înaintea unui nou an şcolar, susţin că lucrurile sunt în regulă doar la nivel teoretic, practic deficienţele sunt enorme, lipsa fondurilor fiind invocată cel mai adesea.
Consiliul Naţional al Elevilor reclamă faptul că dreptul elevilor la protecţie în incinta şcolii rămâne doar pe hârtie şi solicită autorităţilor să ia mă-suri eficiente pentru garantarea pazei în unităţile de învăţământ: "Lipsa siguranţei în şcoli reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă în prezent sistemul educaţional româ-nesc. Cu doar 18% dintr-un total de 17.824 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat care beneficiază de supraveghere prin pază umană şi sisteme de monitorizare video, dreptul elevilor la protecţie în incinta şcolii ră-mâne doar pe hârtie. Acest fapt este demonstrat şi de răspunsurile înregistrate din partea acestora la finalul anului şcolar 2017-2018, în cadrul consultării derulate de Consiliul Naţional al Elevilor cu scopul de a afla gradul de aplicare în teritoriu a prevederilor Statutului Elevului. Conform RISEN (Raportul privind implementarea Statutului Elevului la nivel naţional), document care a rezultat în urma consultării, 41% dintre respondenţi şi-au simţit pusă în pericol integritatea fizică şi/sau morală în şcoală".
Conform comunicatului Consiliului Naţional al Elevilor motivul principal invocat de conducerile şcolilor pentru a justifica inexistenţa măsurilor de pază şi protecţie este lipsa fondurilor. Consiliul Naţional al Elevilor precizează că de prea puţine ori autorităţile publice locale îşi asumă plata acestor servicii prin finanţare complementară, deşi ele ar trebui să fie prezente şi gratuite în fiecare unitate de învăţământ, conform art. 4 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ: "Realitatea este cu atât mai tristă odată ce luăm în calcul faptul că, în numeroase şcoli, «fondul gardianului», de altfel ilegal, este o practică răspândită. La începutul fiecărui semestru, elevilor şi părinţilor le este încă solicitat să contribuie cu bani la «fondul şcolii», fie în mod explicit, fie sub denumirea de «donaţie», bani care ulterior sunt folosiţi pentru asigurarea pazei. Există, de asemenea, cu precădere în mediul rural, şcoli care nu sunt dotate cu sisteme de supraveghere video sau în care aces-te dotări nu funcţionează. În mai puţin de trei săptămâni, elevii se vor întoarce la cursuri, iar garantarea desfăşurării activităţii acestora în condiţii cores-punzătoare este vitală. Educarea aces-tora cu privire la pericolele care există în lume este lipsită de relevanţă dacă în propria şcoală beneficiarii primari ai sistemului de învăţământ nu au garanţia că se află în siguranţă. Solicităm, pe această cale, celor responsabili să acorde atenţie reală problemei enunţate şi să procedeze la luarea unor măsuri eficiente, care să ferească elevii de orice factori de risc la care ar putea fi supuşi. Somăm autorităţile publice locale să îşi îndeplinească atribuţiile şi să aloce fonduri pentru garantarea pazei în şcoli. Urmează să analizăm punctual prin intermediul reţelei noastre în ce unităţi de în-văţământ nu există mecanisme de pază şi protecţie, precum şi cazurile de percepere a unor taxe din partea elevilor pentru asigurarea lor, pentru a întreprinde demersuri în acest sens".
Consiliul Naţional al Elevilor consideră că siguranţa elevilor în principalul mediu de învăţare este o temă care ar trebui inclusă urgent pe agenda publică.