Este suficientă o "bancă rea" pentru ca Intesa şi UniCredit să treacă testele de stres?

Procesul de evaluare a calităţii activelor şi testele de stres ale BCE au scos la iveală o serie de surprize în Italia.

Prima dintre acestea a fost comunicatul de presă al celei mai vechi bănci din lume, Monte dei Paschi di Siena, în care se arăta că majorarea capitalului nu va fi de 3 miliarde de euro, ci de 5 miliarde. Banii ar trebui să fie obţinuţi de la acţionarii actuali printr-o nouă emisiune de acţiuni, fondurile fiind necesare "pentru atenuarea eventualului impact negativ al evaluării activelor de către BCE", după cum scrie Bloomberg.

Monte dei Paschi este a treia bancă din Italia în clasamentul realizat după valoarea activelor. Primele două, Intesa Sanpaolo şi UniCredit, vin cu o altă surpriză. Ele încearcă să găsească o altă cale de îmbunătăţire a indicatorilor de capital, prin crearea unei "bănci rele", care ar trebui să colecteze majoritatea creditelor neperformante ale celor două bănci, conform unei ştiri recente din Financial Times.

Obiectivul este, bineînţeles, "curăţarea" bilanţurilor înainte de aplicarea testelor de stres de către Banca Centrală Europeană. Date de pe site-ul de ştiri financiare FriedlNews arată că valoarea cumulată a creditelor neperformante din bilanţurile Intesa şi UniCredit este de circa 60 de miliarde de euro.

Se pare că problema cea mai mare este reprezentată de creditele acordate companiilor nefinanciare, acesta fiind şi motivul pentru care primele două bănci din Italia negociază cu firma de investiţii Kohlberg Kravis Roberts şi compania de consultanţă Alvarez & Marsal implicarea în proiectul băncii rele.

La nivelul întregului sistem bancar, valoarea creditelor neperformante şi-a accelerat creşterea anuală în februarie 2014 (n.a. cele mai recente date de la Banca Italiei) până la 26,9%, ajungând la 162 de miliarde de euro (vezi grafic).

Creditele neperformante acordate companiilor nefinanciare au fost de 114,28 miliarde de euro, după o creştere anuală mult mai mare, de 33,8%, iar estimările de pe piaţă arată că tendinţa de creştere a creditelor neperformante se va menţine în Italia cel puţin până în 2016.

Soluţia căutată de Intesa şi UniCredit vine pe fondul mai multor declaraţii oficiale care au exclus noi majorări ale capitalului. În aceste condiţii, va trebui să aşteptăm noile comunicate de presă, unde se vor explica termenii colaborării dintre băncile italiene şi firma americană de investiţii, pentru informaţii privind finanţarea noii "bănci rele".

"UniCredit şi Intesa încearcă să stabilească partea din portofoliul de credite neperformante care va fi transferat către banca rea şi nevoia de fonduri suplimentare pentru finanţarea acesteia", se mai arată în articolul din Financial Times.

Tot cotidianul financiar britanic aminteşte că UniCredit a devenit, luna trecută, prima instituţie financiară din Italia care a înfiinţat o "bancă rea" internă, unde a transferat credite cu o valoare nominală de circa 87 de miliarde de euro, din care două treimi sunt afectate de restanţe. Intesa i-a urmat exemplul după câteva săptămâni, valoarea creditelor transferate către "banca rea" internă fiind de 46 miliarde de euro, conform datelor prezentate de FT.

Se pare că "artificiile" contabile ale celor mai mari bănci din Italia nu au fost suficiente pentru o cosmetizare a bilanţului care să impresioneze autorităţile de supraveghere.

Dar mai este timp pentru realizarea proiectului înainte de testele de stres ale BCE, în condiţiile în care FT a scris doar despre existenţa unui "memorandum de înţelegere"?

Şi ăsta nu este singurul neajuns al planului celor două bănci din Italia. "Evaluarea calităţii activelor şi testele de stres ale BCE vor determina şi alte bănci din Europa să vândă active", se mai arată în articolul din FT.

În faţa unei oferte potenţiale ridicate, "preţurile" creditelor neperformante ar trebui să scadă semnificativ, cu efecte negative nu doar asupra necesarului de finanţare al băncilor din Italia, ci al tuturor băncilor din zona euro.

Ce va urma? Se va mulţumi Banca Centrală Europeană să fie doar "judecător" al băncilor europene sau va deveni şi "jucător", odată cu lansarea unui program agresiv de achiziţie a titlurilor securitizate pe baza creditelor bancare?

Dar atunci, care ar mai fi tâlcul şaradei privind sănătatea sistemului bancar european?