Europa şi America au ceasuri scumpe, China are timp

Tot mai multe ştiri din ultima perioadă confirmă nu doar o încetinire a creşterii economice din China, ci şi acumularea unor probleme majore pe piaţa imobiliară, care ar putea destabiliza sistemul bancar.

Inclusiv schimburile comerciale externe au înregistrat o temperare majoră şi numeroase ştiri, atât din presa locală cât şi din cea internaţională, arată o scădere alarmantă a apetitului pentru bunuri de lux ale cetăţenilor chinezi, cu influenţe majore asupra rezultatelor financiare ale unor mari companii din Europa.

"Redresarea economică a Chinei după pandemie a dezamăgit piaţa, dar aşteptările erau oricum nerealiste", scrie Andy Xie într-un editorial recent din South China Morning Post.

Fostul economist-şef pentru Asia-Pacific la Morgan Stanley şi fost economist la Banca Mondială subliniază apoi că "economia Chinei, care absoarbe o bulă imobiliară în curs de dezumflare şi diverse supracapacităţi, are nevoie de timp şi de reforme structurale pentru a-şi recăpăta o creştere sănătoasă".

Cu toate acestea, "spre deosebire de Japonia, care s-a confruntat cu o bulă imobiliară în urmă cu trei decenii, economia Chinei încă se află pe traiectoria de creştere a competitivităţii, deci are timp să-şi rezolve problemele".

Xie subliniază că problema majoră din China este "deflaţia bulei imobiliare", însoţită de amplificarea problemelor din sectorul construcţiilor.

În aceste condiţii, "ceea ce ar trebui să facă China, dar nu o va face, este să introducă reforme structurale", deoarece "investiţiile excesive şi supracapacitatea excesivă rezultată au fost caracteristicile economiei chineze în ultimele două decenii".

S-a ajuns aici pe fondul "motivării administraţiilor locale de a atrage investiţii care să ducă la creşterea rapidă a Produsului Intern Brut".

Perioada extinsă pentru care a putut fi menţinută această structură a motivaţiilor a fost determinată de "creşterea ponderii Chinei în comerţul global, ceea ce a permis o reducere relativă a supracapacităţii de producţie", după cum mai arată economistul chinez.

Cu toate acestea, "China are timp să îşi rezolve problemele economice într-un ritm temperat", iar argumentele lui Xie în acest sens ar trebui să inducă măcar o "mică" groază existenţială pentru autorităţile occidentale.

De ce? Pentru că nimeni nu poate face faţă, cel puţin deocamdată, competitivităţii Chinei, în condiţiile în care "o mare parte a industriei prelucrătoare a fost actualizată la 5G şi sisteme de inteligenţă artificială", industria automobilelor electrice avansează la un ritm înalt, iar "energia obţinută în centralele solare devine mai ieftină decît cea din sursele clasice". Mai mult, "industria energiei nucleare este pe cale să decoleze".

Andy Xie mai scrie că "spre deosebire de China 1.0, care fabrica produse ieftine pentru companiile globale, China 2.0 are propriile tehnologii şi îşi promovează propriile branduri", care "ameninţă Nordul Global bogat".

Dar asta nu este tot, în condiţiile în care "oportunitatea imediată pentru China este să-şi crească cota de piaţă în Sudul Global în detrimentul Nordului Global", deoarece "aproximativ jumătate din exporturile Chinei sunt destinate Sudului Global, iar o rată de creştere de 10% este sustenabilă".

Unul dintre sectoarele în care dominaţia economică a Chinei nu mai poate fi contestată este cel al producţiei de automobile, în special a celor electrice.

Dar aici se regăsesc şi cele mai mari capacităţi de producţie excedentare, în condiţiile în care China poate produce anual circa 40 de milioane de automobile cu motoare clasice, dar vânzările sunt doar la jumătate.

"Chiar şi în sectorul în plină expansiune al vehiculelor electrice, vânzările se situează sub 60% din capacitate", mai arată Xie, care subliniază că "dacă nu se iau măsuri cât mai rapid, sectorul auto din China ar putea avea capacitatea de a aproviziona întreaga lume în cinci ani".

În opinia fostului economist de la Banca Mondială, pentru asigurarea unei "aterizări line" a economiei Chinei este nevoie de reducerea investiţiilor până la 30% din PIB, de la 45% în prezent. De asemenea autorităţile de la Beijing ar trebui să permită şi întărirea yuanului faţă de dolar cu circa o treime.

Pentru Andy Xie, "oricine susţine că China are nevoie de stimulente masive o face din ignoranţă", iar "creşterea mai lentă nu înseamnă colaps", deoarece "China vinde bunuri de valoare pentru care nu există furnizori alternativi importanţi", în condiţiile în care "Vietnamul nu are scara, India nu are sistemul şi Occidentul nu are curajul necesar".

Temperarea creditării în ultima perioadă, reprezentată de o reducere a ratei anuale de creştere sub pragul de 10%, este pusă de Xie pe seama gospodăriilor care preferă să achite din datoriile acumulate pentru cumpărarea proprietăţilor imobiliare.

"China se confruntă cu multe provocări economice, iar cea mai bună opţiune este restructurarea şi reechilibrarea economiei, dar autorităţile nu vor face acest lucru", este concluzia fostului economist de la Morgan Stanley.

Unul dintre motivele principale ale acestei "amânări" este cursa geopolitică în care s-au angajat autorităţile chineze pentru obţinerea autonomiei tehnologice, însă "competitivitatea în creştere a Chinei îi oferă acesteia luxul de a tergiversa lucrurile".

Un proverb mai vechi din Afganistan spune că "voi aveţi ceasuri, noi avem timpul". După cum scrie Andy Xie, se pare că acest "lux" îl are şi China, iar pentru politrucii din Europa şi Statele Unite şocul va fi de nedescris.

China nu are doar o industrie prelucrătoare care ştie cum să se dezvolte, ci are şi autorităţi care par să înţeleagă adevărata semnificaţie a energiei în sistemul economic, care spune, simplu, că fără energie nu există economie.

Cu alte cuvinte, timpul "lucrează" în favoarea Chinei.