Federal Reserve împiedică restructurarea pieţei muncii din SUA

Pieţele au fost luate prin surprindere de ultimele cifre oficiale din Statele Unite privind evoluţia numărului angajaţilor şi cel al şomerilor. Rata şomajului a scăzut peste aşteptări în aprilie 2014, până la 6,3% (vezi grafic 1), după ce s-a menţinut la circa 6,7% în ultimele patru luni, în condiţiile în care numărul locurilor de muncă nou create a fost de 288 de mii.

Imaginea optimistă a pieţei muncii din SUA i-a determinat pe doi jurnalişti Bloomberg, Simon Kennedy şi Ilan Kolet, să scrie despre stabilizarea economiei mondiale şi trecerea ei în ceea ce autorii numesc "Marea Moderaţie 2.0".

Impresionat, probabil, de această prognoză, un alt jurnalist Bloomberg, C. Thompson, ne îndeamnă să ne amintim acest moment, când "am aflat pentru prima dată că ne îndreptăm către o perioadă de prosperitate şi linişte".

Dar chiar au depăşit Statele Unite criza declanşată cu peste cinci ani în urmă? Pentru răspuns trebuie să trecem dincolo de titlurile optimiste din presă şi mai adânc în bazele de date de la BLS (n.a. Bureau of Labor Statistics, institutul oficial de statistică al SUA).

Acolo găsim rezultatele celor două sondaje pe baza cărora se determină numărul locurilor de muncă nou create (sondajul la nivelul companiilor) şi rata şomajului (sondajul la nivelul gospodăriilor populaţiei).

Conform datelor din sondajul la nivelul gospodăriilor, numărul persoanelor care au ieşit din forţa de muncă în aprilie 2014 a fost de aproape un milion (988 de mii), iar totalul a depăşit 92 de milioane (vezi grafic 2). Rata de participare a populaţiei civile neinstituţionalizate în cadrul forţei de muncă a scăzut până la 62,8%, cel mai redus nivel din martie 1978.

Acesta se pare că este adevăratul "motor" al scăderii ratei şomajului şi nu oferă deloc motive de optimism, deoarece rata de participare a populaţiei în cadrul forţei de muncă este un indicator semnificativ al numărului total al plătitorilor de impozite şi taxe.

În plus, numărul persoanelor din forţa de muncă a scăzut cu 39 de mii în T1 2014, iar productivitatea a fost negativă, pe fondul unei creşteri a costurilor forţei de muncă. Şi atunci, de unde va veni creşterea economică? Va fi de vină vremea şi pentru evoluţiile viitoare ale PIB-ului, după ce stagnarea acestuia în primul trimestru a fost justificată prin condiţiile meteo nefavorabile, mai ales în analizele Federal Reserve?

O porţie sănătoasă de confuzie privind tendinţa pieţei muncii din SUA este oferită şi de o altă comparaţie a unor indicatori similari din cele două sondaje. Astfel, în sondajul realizat la nivelul companiilor se arată că numărul noilor locuri de muncă este de 288 de mii, iar în celălalt se spune că numărul angajaţilor a scăzut cu 73 de mii.

În 2010, numărul şomerilor a atins un maxim de 14,8 milioane, iar numărul beneficiarilor de ajutoare alimentare distribuite în cadrul programului SNAP (Supplemental Nutrition Assistance Program) a fost de 44,1 milioane. La sfârşitul anului trecut, numărul şomerilor scăzuse cu peste 4 milioane faţă de aceeaşi perioadă din 2010, în timp ce numărul beneficiarilor SNAP a crescut cu 2,7 milioane. Dar nu trebuia să scadă şi acest număr sau locurile de muncă nou create plătesc aşa de bine încât angajaţii nu-şi pot asigura hrana?

În aceste condiţii, nu este de mirare că Federal Reserve priveşte cu rezervă semnalele redresării. În faţa comitetelor economice reunite ale Congresului, Janet Yellen, preşedintele Fed-ului, a declarat că "economia încă are nevoie de o doză puternică de stimulare monetară", după cum scrie Bloomberg. Dar ştie Federal Reserve unde este graniţa dintre doză şi supradoză, mai ales că bilanţul său a depăşit de ceva timp cota de 4 trilioane de dolari, cu efecte cel mult cosmetice asupra pieţei muncii?

Mai mult, un articol recent de la Bloomberg a semnalat şi o altă tendinţă îngrijorătoare: tot mai mulţi americani îşi retrag bani din fondurile de pensii constituite în cadrul programului 401(k). Acesta permite constituirea unor conturi individuale de pensii, prin contribuţii predefinite ale angajaţilor şi angajatorilor, fiind posibilă retragerea fondurilor acumulate, fără penalizări, doar după atingerea vârstei de pensionare.

Conform datelor de la Bloomberg, un număr semnificativ de cetăţeni au fost nevoiţi să retragă bani înainte de termen, valoarea totală ridicându-se la 57 de miliarde de dolari în 2011, din care 5,7 miliarde au fost transferate către IRS (Internal Revenue Service) sub formă de penalităţi. Se pare că pensiile 401(k) au devenit, după cum mai scrie Bloomebrg, noua "puşculiţă" a americanilor, deoarece posibilitatea de a "scoate" bani din case, prin constituirea unor noi ipoteci ca urmare a creşterii valorii acestora, a dispărut.

Recesiunea care a urmat crizei financiare din Statele Unite nu a făcut decât să accelereze tendinţa de scădere a ratei de participare a populaţiei civile în cadrul forţei de muncă, după cum se vede şi pe grafic, o tendinţă care s-a instaurat încă de la începutul deceniului trecut.

Să fie doar o coincidenţă că rata de participare a început să scadă după ce Fed-ul condus de Greenspan a trecut la reducerea dobânzilor, pentru a preveni o recesiune declanşată de spargerea bulei speculative bursiere? Iar accelerarea declinului a avut loc pe fondul derulării programelor de relaxarea cantitativă?

Dacă nu, atunci Federal Reserve se confruntă cu o problemă a cărei rezolvare îi depăşeşte puterile, deoarece este greu de crezut că deficienţele structurale de pe piaţa muncii pot fi reparate prin noi valuri monetare, care să asigure, într-un târziu, "prosperitate şi linişte".