FOTBAL ÎN LIVING Echipa tristeţii naţionale este în continuare invincibilă!

Echipa naţională de fotbal rămâne neînvinsă în campania de calificare la Euro 2012. Enunţul este adevărat şi extrem de amar. Două egaluri, cu Albania şi Belarus, ne aruncă în lumea a treia fotbalistică, existând perspective clare de alunecare spre neantul sportului rege. Precum politicienii, fotbaliştii noştri sunt plini de bani, vorbesc mult şi prost şi au mereu pretenţia să nu primească critici atunci când dau chix în ceea ce întreprind. Egalul de la Minsk este mai trist decât două duzini de înfrângeri suferite de la Balaci până la Hagi.

Lătrăii fotbalului continuă să nege evidenţa, după modelul lipsei cozilor de la plata impozitelor pentru drepturile de autor, şi încearcă, folosindu-şi tocitele clişee, să ne convingă că albul e vernil şi e bine că e tot mai rău. Campion la declaraţii aiuritoare este eternul Dumitru Dragomir de la LPF, care a reuşit să suţină nişte lucruri greu de închipuit pentru o minte normală.

Despre antrenorul Răzvan Lucescu este inutil să mai discutăm, e bântuit de marote şi mult prea dornic să dea peste nas unor "mori de vânt" pe care le consideră duşmani. Insistenţa cu care mizează pe mâna moartă Florescu şi dorinţa de a-l compromite definitiv pe fostul fotbalist Rădoi ar merita o cauză mai bună. Cociş este în afara oricărei critici, nu poţi pune la zid un tractorist pentru că nu ştie să conducă un avion. Construcţia unei viitoare echipe naţionale este lipsită de orice urmă de logică. Totul e făcut revanşard şi de azi pe mâine.

Dacă ne întrebăm cum a izbândit comunismul în ţara noastră, răspunsul e simplu: uite aşa.