Argentina a vrut să joace ca Germania şi i-a ieşit. Parţial. În confruntarea directă originalul s-a impus. Rigoarea se învaţă în zeci de ani de muncă, nu de pe o zi pe alta. Poţi deprinde nişte automatisme, dar firea te trădează în prelungiri, când îţi este lumea mai dragă şi loviturile de departajare mai aproape, şi te trezeşti cu un Gotze direct în inimă.
Incapabil să plângă, Messi nu a putut nici să se transforme, fie şi pentru o fază, în Maradona şi să încline balanţa în favoarea echipei sale. Desemnarea lui drept fotbalistul turneului final este o glumă proastă la care nimeni nu are de ce să râdă. O nouă manipulare marca FIFA!
O scurtă privire în urmă ne arată că Germania s-a impus pe merit la acest turneu final, fiind echipa cea mai constantă, decisă, cu lecţiile cel mai riguros făcute şi care a oferit un meci, cu Brazilia în semifinale, intrat direct în istorie. Amatorii de statistici şi recorduri au de ce să îşi frece mâinile, acest turneu le-a oferit, din plin, motive de satisfacţie. Amatorii de poveşti au şi ei de ce să fie mulţumiţi, tolba este plină. Inclusiv finala a oferit câteva momente cu tâlc, iată unul: în pauza dintre reprizele de prelungiri, antrenorul argentinian Alejandro Sabella dădea indicaţii...rezervelor care rataseră iremediabil şansa de a juca în finală, titularii îl tratau de la distanţă cu spatele. E un mic amănunt, dar micile amănunte fac marile victorii. Germania a triumfat şi din acest punct de vedere!