Fuziuni şi achiziţii pe piaţa pensiilor private

Piaţa pensiilor private va intra într-un amplu proces de preluări odată cu intrarea în vigoare a normei care va reglementa fuziunile şi achiziţiile între fondurile de pensii private. În prezent, nu există un cadru legal care să reglementeze aceste tranzacţii.

Potrivit legii, un fond de pensii trebuie să aibă cel puţin 50.000 de participanţi după primii trei ani de la data constituirii pentru a putea rezista pe piaţă. Se pare că, după ce achiziţiile şi fuziunile vor fi legiferate,în special, fondurile mici intenţionează să achiziţioneze portofoliul de clienţi aparţinând altor fonduri, pentru a-şi consolida cota de piaţă.

"Omniasig Pensii Private", care administrează fondul Omniforte, este interesat să fuzioneze sau să preia un alt fond de pensii pentru a-şi creşte cota de piaţă. Doamna Cristina Niţescu, directorul general al "Omniasig Fond de Pensii", ne-a declarat: "Studiem posibilitatea unei achiziţii a unui alt fond de pensii sau a unei fuziuni, astfel încât să ajungem la un număr de participanţi sau la un volum al activelor administrate care să ne permită atât obţinerea unui randament superior al investiţiilor în interesul participanţilor, cât şi funcţionarea în condiţii de eficienţă economică a societăţii".

Domnul Gilles Sohm, directorul general al "AG2R Fond de Pensii", a precizat că, deocamdată, "AG2R" aşteaptă normele care vor fi publicate în săptămânile viitoare pentru a studia diferitele posibilităţi în ceea ce priveşte fuziunile şi achiziţiile.

Octavian Barit, directorul general adjunct al "Zepter Fond de Pensii", ne-a spus că, până în prezent, acţionarii nu au luat nicio decizie în legătură cu fuzionarea sau achiziţionarea unui alt fond de pensii.

Dar, domnul Damjan Manecej, director executiv al "Prima Pensie Fond de Pensii", ne-a declarat că, de îndată ce norma va fi emisă, Prima Pensie va fuziona cu Zepter, adăugând: "Ne aşteptăm de asemenea să se alăture acestei fuziuni şi alte fonduri de pensii".

Pe de altă parte, administratorii fondurilor mari de pensii nu sunt atât de interesaţi de preluări, iar fondurile mici nu par foarte atractive pentru aceştia.

Astfel, domnul Dorin Boboc, directorul de investiţii al "Allianz-Ţiriac", ne-a declarat că, pentru moment, strategia fondului de pensii "Allianz Ţiriac" nu cuprinde fuziuni sau achiziţii cu alte fonduri.

Radu Vasilescu , directorul general al "ING Fond de Pensii", ne-a declarat că interesul pentru achiziţii sau fuziuni depinde de preţ şi de mecanismul de achiziţie: "Dacă mecanismul de achiziţie va fi foarte birocratic, atunci nu va fi justificată achiziţia unui fond mic".

Domnul Bogdan Georgescu , specialist în investiţii al fondului admninistrat de "Aviva", ne-a declarat: "În ceea ce priveşte intenţia noastră de a face achiziţii pe piaţa fondurilor de pensii, mai întâi dorim să aflăm care vor fi reglementările legale şi apoi vom lua o decizie". Domnia sa susţine că, probabil, fiecare administrator a plecat iniţial la drum cu ideea acumulării unui procent cât mai mare de adeziuni, urmând ca apoi să ia o decizie în funcţie de rezultatele obţinute.

Administratorii de pe pilonul II consideră că fondurile mici pot rezista pe piaţă doar prin atragerea de noi participanţi, deci singura soluţie în cazul lor este fuziunea sau achiziţia.

Domnul Georgescu susţine că această variantă este soluţia cea mai bună în primul rând pentru aderenţi, pentru că un fond cu un activ mare poate obţine pe de o parte randamente superioare printr-o forţă de negociere mai mare, în condiţiile unui management al riscului mai eficient prin diversificare, iar pe de altă parte poate gestiona mai bine costurile aferente".

Domnul Dorin Boboc ne-a spus: "Având în vedere faptul că acest sector economic este caracterizat prin costuri fixe în bună măsură, atingerea unei mase critice e necesară pentru profitabilitatea liniei de business respective".

Radu Vasilescu este de părere că fuziunea sau achiziţia este "o soluţie imperios necesară pentru ca fondurile mici să poată rezista pe piaţă". Domnia sa a subliniat: "Fondurile mici vor fi absorbite de fondurile mai mari nu atât din nevoia fondurilor mai mari de a creşte, cât mai ales din cauza costurilor operaţionale necesare administrării lor. S-ar putea chiar ca participanţii din aceste fonduri să se transfere înainte ca administratorii să poată negocia transferul lor către alţi administratori".

Doamna Cristina Niţescu ne-a declarat: "Pentru a putea rezista în piaţă şi a recupera investiţia iniţială într-un termen rezonabil (8- 10 ani), un fond ar trebui să acumuleze minim 50.000 participanţi plătitori".

Octavian Barit este de părere că fondurile de pensii pot rezista indiferent de numărul participanţilor, "problema de a rezista se pune pentru administratori a căror unică sursă de venit o reprezintă comisionul lunar de 2,5% din sumele colectate în aceeaşi perioadă şi comisionul anual de 0,6% din creşterea activului net".

Domnul Barit a subliniat că, evident, dacă numărul participanţilor la fond este redus şi veniturile administratorului sunt mai mici, respectivul fond de pensii nu poate rezista pe piaţă.

Octavian Barit a declarat: "Se estimează că, la nivelul unor contribuţii lunare stabilite în funcţie de salariul mediu pe economie este necesar ca un fond de pensii să aibă cel putin 50.000 participanţi, pentru ca administratorul să îşi acopere cheltuielile curente".

Domnul Damjan Manecej susţine că aceasta este cea mai rapidă cale de a deveni mai puternici ca jucători pe piaţă de pensii private, dar în mod sigur fondurile mici vor trebui să se focalizeze şi pe atragerea de noi participanţi.

• Fondurile mici au ca scop vanzarea portofoliului dupa preluare?

Cotele mici de piaţă pe care le-au obţinut unele fonduri de pensii la sfârşitul perioadei de aderare i-ar putea determina pe administratorii acestora să recurgă la fuziuni şi achiziţii, în perioada următoare, dorind să acumuleze un portofoliu de clienţi pe care ulterior să-l vândă unui jucător mai mare.

Domnul Bogdan Georgescu a subliniat: "Exemplul altor ţări care au implementat sistemul pensiilor private ne arată că pot exista administratori care au avut ca scop acumularea unui portofoliu de clienţi pentru a fi ulterior revândut unui fond mai mare".

Dorin Boboc este de părere că acest scenariu pare unul viabil, având în vedere restricţiile de pe această piaţă (provenind din economii de scara).

Domnul Radu Vasilescu consideră că, luând în calcul sumele pe care le vor primi, fondurile mici nu au altă şansă decât să fie preluate de către un alt administrator. Domnia sa a menţionat: "Cu cât ele vor fi ţinute mai mult timp în administrare, cu atât costurile operaţionale necesare administrării lor vor fi mai mari şi se vor adăuga costurilor de achiziţie deja plătite".

Cristina Niţescu susţine că acumularea unui portofoliu de clienţi prin fuziuni sau achiziţii poate fi o opţiune pentru fondurile mici, dar totul depinde de costurile legate de aceste operaţiuni şi probabilitatea ca ele să fie recuperate prin vânzarea ulterioară a portofoliului unui jucător mai mare.

Domnul Damjan Manecej ne-a declarat: "Avem în plan să mărim portofoliul de clienti prin aceste fuziuni şi nu găsim niciun motiv ca aceste acţiuni să se încheie printr-o vânzare".

Domnul Gilles Sohm a subliniat că acest scenariu nu a fost niciodată obiectivul AG2R. De asemenea, domnia sa consideră că piaţa pensiilor private nu s-a creat în mod sănătos, iar cheltuielile constatate, între 500 şi 600 de milioane de euro pentru implementarea pilonului II, sunt mult prea mari. Gilles Sohm ne-a declarat: "Plecând de la ipoteza că salariile vor creşte în anii următori, va fi nevoie, ţinând cont de nivelul comisioanelor percepute de către administratori, de aproximativ 15 ani pentru a recupera aceste investiţii. Este o perioadă mult prea lungă". Pe de altă parte, domnul Barit nu s-a arătat îngrijorat de evoluţia pieţei pensiilor private: "În acest moment nu putem vorbi de o piaţă a pensiilor private. Fenomenul este în curs de constituire".

Domnul Gilles Sohm ne-a mai spus că riscul destul de evident, cu atât mai mare având în vedere concentrarea pieţei în urma campaniei de marketing, este acela ca administratorii să obţină mărirea comisioanelor percepute din conturile participanţilor. "Acest lucru ar presupune ca participanţii să plătească din viitoarele pensii aceste cheltuieli exagerate de publicitate si de marketing", a adăugat domnul Sohm.

Nici Damjan Manecej nu s-a arătat îngrijorat de evoluţia pilonului II. Domnia sa n-a spus: "Singura problemă pe care o vedem este în cele două fonduri mari care ar putea face piaţa fondurilor de pensii mai puţin atractivă şi în mod clar calitatea serviciului cu clienţii se va deteriora. Apreciem că în 12 ani vom amortiza toate cheltuielile de marketing şi publicitate".