Geamparale-n Cotroceni

Băsescu s-a dus pe litoral să danseze ţigăneşte şi s-a întors împotriva Guvernului ca reprezentant al poporului. S-a gîndit să-i reprezinte mai întîi pe diabetici. Apoi, pe toţi cei necăjiţi cu "sănătatea în criză, după criză", cerînd reforma ei - o nouă lege în domeniu şi introducerea principiului "conflictului de interese", astfel ca şefii spitalelor să nu mai ajungă să se reglementeze pe sine şi să se controleze pe ei înşişi, ca în ţara lui Papură.

Băsescu i-a reprezentat şi pe cei supăraţi pe vameşi, cerînd ca aceştia să-şi ocupe posturile prin concurs (ceea ce trans-formă vama dintr-o sinecură, într-o ocupaţie onorabilă).

Băsescu i-a reprezentat pe cei traumatizaţi economiceşte de monopolul din energie; cerînd şi aici accelerarea restructurării care, în mod logic, la capătul ei, conduce la constituirea unei Burse a energiei (vezi ce zice Nicolae Fildan în articolul din pagina 3). În ocazie, Băsescu a ţinut să-i reprezinte şi pe acei salariaţi "Petrom" care nu fac parte din sindicatul lui Liviu Luca, cerînd ca partea de 8% din colosul petrolier destinată angajaţilor de rînd să le fie oferită tuturor, iar nu doar sindicaliştilor. Iar acţiunile rămase nevîndute (este greu de crezut că oamenii ar putea strînge de prin cutia de pantofi din şifonier suma de 250 de milioane de euro) să fie vîndute la Bursă.

Băsescu s-a gîndit să-i reprezinte şi pe oamenii de afaceri cinstiţi. (Unii se vor mira: "Exis-tă oameni de afaceri cinstiţi? Nu-i o contradicţie în termeni?!" Iar eu am să le răspund: "Dacă am mai întîlnit oameni cinstiţi în ultimii cincisprezece ani, ei bine, aceia erau afacerişti, nu erau angajaţi la stat".) Băsescu a cerut continuarea politicii de relaxare fiscală, susţinînd că efectele benefice s-au verificat în toate planurile - pentru afaceri, pentru lucrători şi pentru buget - şi a mai cerut să nu fie favorizate grupurile de interese clientelare, ci întreg mediul de afaceri, în mod egal.

Băsescu a ţinut să precizeze că el cere toate astea în calitate de reprezentant al poporului.

Într-adevăr, preşedintele României este, în nume propriu, ales de popor, în mod direct. Deci, reprezintă poporul. În relaţiile internaţionale, preşedintele reprezintă Statul Român. Dar, în acest prilej de tensiune politică internă, Băsescu a preferat să nu amestece borcanele, aşa că nu a venit drept şef al statului care impune, ci drept reprezentant al poporului care cere imperativ.

Este o noutate politică. Traian Băsescu croieşte un alt model de preşedinte, aşa cum, de altfel, a şi avertizat în campania electorală.

Atît Ion Iliescu (în cele trei mandate prezidenţiale), cît şi Emil Constantinescu s-au prevalat numai de calitatea de şef al statului, un fel de "deus otiosus" (zeu leneş).

După alegeri, plecau în tabăra de la Palatul Pionerilor din dealul Cotroceni, de unde ne trimiteau ilustrate: "Eu o duc bine, ceea ce vă doresc şi vouă".

Se mai supărau şi ei pe corupţie, se scîrbeau de clasa politică, dar, ce să-i faci - democraţie, stat de drept, separaţia puterilor... - ridicau din umeri şi se culcau pe partea cealaltă.

Traian Băsescu a găsit acest clenci - "reprezint poporul". Deci, cînd o iau în bot, nu mă topănesc ca măgaru-n ceaţă, ci fac şucăr public, să ştie naţia că nu m-am dat cu gaşperii.

Preşedintele Traian Băsescu a cerut imperativ ca promisiunile făcute în campania electorală (de cine? chiar de el!) să fie res-pectate. Cui a cerut asta? Guvernului! Guvernului său!

Adică, Preşedintele României nu este, ca şef al statului, res-ponsabil de derapajele Guvernului, ci, reprezentînd poporul, solicită Guvernului să revină la calea dreaptă.

Asta da, separaţie a puterilor! Ce capital politic!...

Toată lumea îi dă dreptate preşedintelui: are dreptate cu sănătatea, are dreptate cu vama, are dreptate cu energia şi mediul de afaceri. Şi, deci, precis că are dreptate să-l facă mincinos pe premierul Tăriceanu, pentru că precis că Guvernul lui a fost penetrat de interese de grup. Doar toţi ştim cît de corupte ne-au fost guvernele, de ce n-ar fi şi acesta de acum?

Poate că da. Ce mă nelinişteşte, în ocazia acestui articol pe care-l scriu, însă, nu este corupţia guvernului - fiind tradiţională, am învăţat să-i supravieţuiesc optimist în insula afacerilor cinstite.

Nelinişteşte tocmai această uriaşă abilitate politică a lui Băsescu. Toată lumea care îl cunoaşte spune despre el că este un mare animal politic. Prima victorie pentru Primăria Capitalei o dovedeşte. Şi a doua. Şi, în acelaşi an, victoria pentru Preşedinţia României. Mare şlem, două campanii electorale victorioase, în interval de patru luni. Cine, naiba, poate să facă aşa ceva?! Vreun extraterestru şi... Traian Băsescu.

Dacă luăm aminte la împrejurările politice în care preşedintele Băsescu găseşte de cuviinţă să-şi facă apariţia în calitate de reprezentant al poporului, constatăm că el tocmai pierduse meciul alegerilor anticipate deoarece Călin Popescu Tăriceanu se răzgîndise să-şi mai dea demisia din funcţia de premier. Şi astfel, s-a spulberat planul băsescian să dobîndească majoritate parlamentară.

Tăriceanu guvernează de opt luni. Situaţia din vamă este neschimbată, de la începutul mandatului. Crizele din sănătate au început să se manifeste de la începutul mandatului, energia e la fel ca vama. Şmecheriile dintre politicieni şi afacerişti sînt o permanenţă. Deci, preşedintele ar fi putut să facă şi mai înainte ce-a făcut acum. Putea s-o facă înainte să danseze ţigăneşte. Putea să reprezinte poporul şi în iulie şi în martie. Dar n-a făcut-o atunci. Partida de atunci era alta - alegerile anticipate. Abia după ce a pierdut-o a venit cu tema nouă - reprezint poporul.

Aţi observat că Alianţa şi-a tîrguit sprijinul Coaliţiei guvernamentale acceptînd, între altele, scutirea de TVA a alimentelor de bază, promovată de partidul lui Dan Voiculescu? Ştirea a fost difuzată aşa, ca şi cînd ar fi normală. Şi nimeni n-a clipit, nimeni n-a comentat-o. Fraţilor, treziţi-vă!

Scutirea de TVA a alimentelor de bază este o măsură obligatorie într-o ţară în tranziţie. Orice economie aflată în restructurare lasă pe dinafară lucrători care n-au nici o vină - nu sînt leneşi sau incompetenţi, ci s-a schimbat politica şi organizarea, deci, vina este a conducătorilor. Minima protecţie socială în astfel de timpuri obligă la ieftinătatea alimentelor de strictă necesitate. Deci, această măsură trebuia adoptată din 1989, de cînd a început tranziţia noastră, cu patru ani înainte să fie introdus TVA-ul în România. Iar băieţii ăştia o negociază acum, după cinşpe ani de deznădejde, ca troc politic, în schimbul susţinerii parlamentare pentru schimbarea lui Văcăroiu şi a lui Năstase de la conducerea Camerelor. Şi dacă n-aveau interesul ăsta politic, atunci ce s-ar fi întîmplat? Nu-i aşa că aţi fi menţinut TVA-ul la alimentele de bază?! (Nu este de neglijat că a-l elimina conduce la o înfruntare a Băncii Mondiale şi la renunţarea la alte măsuri populare prin care Alianţa, iar nu altă formaţiune, să cîştige capital politic).

Pe de altă parte, iniţiatorul acestei scutiri de TVA, Partidul Conservator al magnatului Dan Voiculescu, credeţi că moare de grija văduvelor şi orfanilor? Nu zic că nu, dar este evident că, fiind un partiduleţ de "buzunare", care printr-o minune, s-a trezit în Parlament, se află într-o cursă de patru ani contra cronometru, ca să intre în Parlament şi data viitoare (şi atunci, pe bune).

Deci, văduvele, orfanii şi toţi necăjiţii ţării primesc o înlesnire la supravieţuire numai şi numai pentru că Alianţa DA ţine morţiş să-i schimbe pe Năstase şi Văcăroiu şi pentru că Dan Voiculescu ţine morţiş ca televiziunea lui să fie reprezentată în Parlament.

Destul de nasol. Mai nasol este că tipul ăsta de troc politic cu soarta populaţiei îi este foarte familiar lui Traian Băsescu. Pe vremea Convenţiei Democratice, el şi ai lui au blocat legea lui Vasile Lupu de împroprietărire a ţăranilor, numai şi numai ca să nu obţină popularitate partidul ţărănist.

Că ceva asemănător s-ar întîmpla şi acum, sugerează faptul că Băsescu a cerut să devină parte la negocierea din sînul Coaliţiei guvernamentale care, deja, avusese loc. El a subliniat că acceptă să se întîlnească cu cele patru partide - PD, PNL, UMDR şi PC - dar că această întîlnire solicitată de ele nu va avea doar un caracter formal, de parafare a înţelegerii dintre ele, ci ea trebuie pregătită. Ceea ce vrea să spună că preşedintele statului va avea propriile idei...

Şi atunci? Nu este neliniştitor că Traian Băsescu are dreptate, azi, după ce-a dansat ţigăneşte ieri? Nu este această spectaculoasă ieşire la rampă în calitate de reprezentant al poporului doar o măiastră manevră a marelui animal politic?

În decurs de cinci zile am scris două articole despre Traian Băsescu (acesta, care se încheie aici, este al doilea; nu ţin minte de cînd n-am mai scris nimic). Am făcut-o pentru că personalitatea preşedintelui mă intrigă.

În precedentul articol, apărut joi, scrisesem că, probabil, Băsescu pregăteşte o lovitură năprasnică asupra lui Tăriceanu. Şi pentru că, totuşi, nu înţeleg perfect cine e Băsescu şi ce vrea el, am scris că n-ar fi frumos să nu îl credităm că face totul cu bună credinţă, în slujba poporului, la care se va întoarce ori de cîte ori va eşua în lupta politică pentru o ţară mai bună, aşa cum a promis în campania electorală că va proceda.

În aceeaşi zi cu publicarea acelui articol, Băsescu şi-a făcut apariţia la televizor în calitate de reprezentant al poporului, dînd semnificaţie concretă expresiei "mă voi întoarce la popor". Din această poziţie, i-a dat o lovitură năprasnică lui Tăriceanu: "nu-ţi sînt complice, dimpotrivă am naţiunea în spate şi stau cu ochii pe tine ca pe butelie; să te văd, rezişti la asta, mincinosule?!"

Practic, Băsescu mi-a confirmat articolul, ceea ce mi-a adus satisfacţie profesională, dar nu mi-a îndepărtat neliniştea personală, de cetăţean. Dar - mi-am zis - e bine; în definitiv, ce-mi pasă mie cum este Băsescu şi ce motive are el, atît timp cît lucrurile pe care le spune sînt drepte şi face ceea ce este corect? Ce-mi pasă mie de motivele Coaliţiei guvernamentale, de vreme ce, din jocul lor, elimină TVA-ul la alimentele de bază?

Atîta doar: să o facă la timp, cînd avem noi nevoie, nu cînd au ei nevoie. În rest, mi se spune MAKE şi sînt mulţumit de regim.