Geoană bate şaua ca să priceapă iapa

Adevărul gol goluţ este că, deşi există un număr semnificativ de analişti politici care au început să ia în calcul o candidatură la prezidenţiale a lui Mircea Geoană, până în acest moment niciun partid politic nu i-a propus acest lucru. De analizat de ce. Iar al doilea element care poate fi luat în calcul constă în apropourile pe care le face în acest sens secretarul general adjunct NATO. Care aşteaptă cu nerăbdare o invitaţie. O invitaţie ce pentru moment nu vine.

În ziua de 26 a acestei luni, Mircea Geoană a prezidat o întrunire NATO-Ucraina. Şi, răspunzând întrebărilor unor jurnalişti, a făcut două precizări relevante. Prima, că viaţa sa politică nu se încheie odată cu sfârşitul mandatului la NATO. Un sfârşit care se apropie. A doua e că nu a primit până în prezent nicio solicitare de a candida la prezidenţiale din partea vreunului partid.

Afirmaţiile de mai sus demonstrează că Mircea Geoană ia foarte în serios posibilitatea unei înscrieri în lupta prezidenţială. Când se referă însă la faptul că niciun partid nu i-ar fi propus acest lucru, este, pentru mine cel puţin, limpede că se referă exclusiv la PSD. Care alt partid l-ar desemna candidat? În niciun caz AUR. Este adevărat că AUR îşi caută cu râvnă un favorit. Dar acesta în niciun caz nu ar putea fi Mircea Geoană. Geoană este un atlantist convins, un om fidel Washingtonului până în măduva oaselor, în timp ce AUR este o formaţiune suveranistă, care crede şi susţine alianţele noastre euroatlantice, dar în condiţiile în care acestea nu atentează la statul naţiune şi la interesele specific naţionale. Nici USR, care are un electorat din ce în ce mai subţire, cu sau fără formaţiunea desprinsă de Dacian Cioloş, nu rezonează cu Mircea Geoană. Cât despre PNL, dacă acesta va promova un candidat surpriză, va opta cu siguranţă pentru Eduard Hellvig, care de altfel se şi încălzeşte în acest sens. Promovând din când în când discursuri cu tentă prezidenţială. În ecuaţie n-ar mai rămâne decât PSD. Atâta doar că Marcel Ciolacu se mai gândeşte. Poate că aşteaptă un impuls extern. Poate că aşteaptă ca sugestia sau chiar rugămintea să vină de la Washington. Până una alta însă, lui Mircea Geoană nu i s-a făcut în mod oficial nicio ofertă. Şi, în aceste condiţii, se cere singur. Îl va invita PSD în cursă? Dacă o va face, presupun că va exista o condiţie prealabilă. Pe care, pentru moment, Mircea Geoană nu o poate onora. Şi anume revenirea la nava mamă. Cu arme şi bagaje. Nici asta nu este uşor. Actualul secretar general NATO a lăsat în urmă nu numai o zestre de simpatie, ci şi una de antipatie. Are adversari în PSD, dintre care unii, destul de mulţi, nu îi iartă eşecul de la capătul confruntării cu Traian Băsescu. Eşec constând în faptul că, în calitate de şef de partid, nu a luat măsurile necesare pentru a-şi securiza voturile din ţară şi mai ales voturile din străinătate.

În aceste condiţii, singura soluţie pe care Mircea Geoană o are pentru moment este ca, fără să o spună explicit, să lase să se înţeleagă că şi-ar asuma cu bărbăţie lupta pentru Cotroceni. Dar dacă va candida şi va ajunge în turul doi, balanţa va putea fi înclinată în favoarea sa numai şi numai cu ajutorul lui George Simion.