Guvernul român aruncă energia verde la lada de gunoi

Culmea demagogiei! Să vorbeşti toată ziua despre energie curată. Şi ieftină. Şi să agiţi de asemenea toată ziua bună ziua spectrul crizei energetice. Să îngrozeşti populaţia că la iarnă nu va mai avea căldură şi că nu va mai putea achita preţul la facturi. Şi să nu faci nimic pentru a câştiga mai multă energie. Doar să dai din gură. Asta fac astăzi guvernanţii.

Voi recurge la cel mai simplu exemplu. Fiecare cetăţean dintre cei care au în proprietate o casă - şi sunt câteva milioane în situaţia asta - are posibilitatea să-şi instaleze panouri fotovoltaice, să se lege cu ele la reţeaua electrică şi, din consumator, să devină prosumator. Adică, atunci când e vreme frumoasă, soare sau măcar lumină, să producă energie gratis, să consume cât consumă, iar surplusul să-l verse în reţeaua naţională. Iar în cursul nopţii sau în sezonul rece să-şi recupereze energia tot fără costuri. Ba chiar să mai poată şi primi în anumite condiţii bani de la Enel. Ce se întâmplă în realitate?

În realitate, aşa cum se întâmplă şi în alte domenii, Guvernul a reglementat acest scenariu, dar reglementarea s-a oprit undeva la jumătatea drumului. Teoretic, există posibilitatea ca statul să intervină financiar şi să-l ajute pe cetăţean cu o anumită sumă de bani, aparent substanţială, astfel încât acesta să facă faţă investiţiei. Aparenţa însă nu ţine loc de realitate. Numărul celor care beneficiază de un asemenea suport al statului este mic chiar şi pe hârtie. În realitate, este infim. De ce? Pentru că logica lucrurilor este întoarsă de Guvern cu susul în jos. Cetăţeanul are posibilitatea să facă o solicitare către Guvern, iar Guvernul la rândul său poate ca, în doi - trei ani, să aprobe această solicitare şi să vireze banii necesari. Atâta doar că, până atunci, cetăţeanul nu poate investi pentru a-şi instala panourile fotovoltaice, urmând ca mai târziu să-şi recupereze o parte din costuri de al stat. El trebuie pur şi simplu să facă în regie proprie laborioasa documentaţie necesară, să prezinte proiectul instituţiilor de stat şi să aştepte până când birocraţia va reacţiona. Abia ulterior instalaţia fotovoltaică poate fi pusă pe casă. Adică după câţiva ani de zile.

În aceste condiţii, iniţiativa guvernamentală, care încearcă să imite iniţiative asemănătoare legate de energia verde din alte state UE, rămâne încremenită în proiect. Criza energetică vine peste noi, ne calcă în picioare la nivel de stat şi de individ, în timp ce ne ascundem în spatele umbrelei birocratice.

Dacă ar exista bune intenţii în acest sens, iniţiative cât de cât fezabile, atunci treaba ar putea deveni simplă. Cetăţeanul îşi instalează în regie proprie instalaţia fotovoltaică. Depune documentaţia necesară, pe care oricum a elaborat-o pentru a deveni din consumator prosumator, şi primeşte de îndată banii de la statul român. Asta s-ar întâmpla, dacă într-adevăr ar exista o politică energetică cât de cât fezabilă.

Cine face politica energetică a statului român? Guvernul, prin intermediul Ministerului Energiei, Ministerului Mediului şi Ministerului Finanţelor. Guvernul, care stă deci pe un scaun cu trei picioare. Dacă o asemenea politică vizând gospodăriile individuale, lipseşte cu desăvârşire, înseamnă că Guvernul nu doreşte, nu vrea sau nu ştie cum se face o politică energetică. Şi atunci reprezentaţii săi trebuie să plece acasă.

A fost doar un mic exemplu. El poate fi extins evident şi în ceea ce priveşte societăţile comerciale. Mai ales a celor energofage. Poate fi extins şi asupra producătorilor agricoli. Pentru că şi aceştia consumă energie, o energie care poate fi super ieftină sau poate fi super scumpă, prohibitivă chiar, în funcţie de modul în care este produsă. În plină criză energetică, care devine din ce în ce mai acută pe zi ce trece, Guvernul ne întreţine cu poveşti care se transformă în baliverne. Ne proiectează vise frumoase, care, pe parcursul nopţii, se transformă în coşmaruri.