Guvernul s-a pierdut printre prognoze economice rupte de realitate

Despre prognozele unor indicatori economici, care includ uneori şi două cifre după punctul zecimal, se spune adesea că au un singur scop: acela de a demonstra că economiştii au simţul umorului.

Din păcate, unele prognoze macroeconomice ajung să fie considerate aproape certitudini, iar pe baza acestora se construiesc bugete guvernamentale, care ignoră cu desăvârşire principiul prudenţei.

Un astfel de indicator este Produsul Intern Brut, care reprezintă valoarea de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor dintr-o economie într-o anumită perioadă, de obicei trimestrială şi anuală.

În funcţie de acest indicator, utilizat alături de inflaţie, cursul valutar şi altele, se construieşte bugetul, pe baza unor ipoteze privind veniturile şi cheltuielile.

Ei bine, autorităţile noastre se află de ceva timp în situaţia "binecuvântată" de a-şi alege PIB-ul la care sunt raportate alte variabile economice importante, cum sunt deficitul bugetar sau rezultatul acumulării sale de-a lungul timpului, res­pectiv datoria publică.

Ultima execuţie bugetară publicată de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), pentru primele 10 luni ale anului, arată un deficit de 2,8% din PIB, în condiţiile în care valoarea deficitului era de 28,828 de miliarde de lei şi s-a utilizat o estimare a PIB-ului nominal de 1.031,038 miliarde de lei în 2019.

Aceasta reprezintă valoarea din prognoza de primăvară 2019 a Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (CNSP) pentru perioada 2019 - 2022.

Apoi a fost publicată evoluţia datoriei publice, calculată după metodologia UE, în primele 9 luni ale anului 2019, unde s-a utilizat un PIB de 988,53 de miliarde pentru 2019, conform unui comunicat al INS din 10 octombrie 2019.

Apoi a venit, cu întârziere, prognoza de toamnă a CNSP, unde PIB-ul acestui an este "urcat" până la 1.040,8 miliarde de lei.

După cum se observă, toate estimările PIB-ului nominal au în comun depăşirea pragului de 1 trilion de lei în 2019, care reprezintă o întârziere de "numai" un cincinal faţă de prognoza CNSP pe termen lung din toamna anului 2008 (vezi graficul 1).

Aşa-numita "prognoză" pe termen lung din toamna anului 2008 nu este decât o extrapolare liniară a unei tendinţe extrem de optimiste, care ducea PIB-ul din 2019 la 1,48 de trilioane de lei şi pe cel din 2020 la 1,58 trilioane.

În primăvara anului 2009 s-a revizuit semnificativ prognoza pe termen lung, iar acest "exerciţiu" de umor negru a fost apoi abandonat.

Evoluţia ulterioară a PIB-ului s-a aflat permanent şi sub noile estimări, deşi a beneficiat de un "impuls" puternic prin recalcularea conform noului sistem european de conturi, ESA 2010.

Acesta a intrat în vigoare în septembrie 2014, iar atunci scriam că "Europa încearcă să privească viitorul în roz printr-un PIB drogat" (n.a. vezi articolul din BURSA, 27.10.2014)

Toate statele din UE au trecut la recalcularea valorilor istorice ale principalilor indicatori macroeconomici. De exemplu, unul dintre efectele pentru PIB-ul economiei noastre a fost "temperarea" prăbuşirii din 2009. Contracţia PIB-ului real nu a mai fost de peste 7%, ci s-a redus până aproape de 5%.

"Miracolul" a fost posibil ca urmare a introducerii în calcul a unor valori estimate privind veniturile din activităţile ilegale, cum sunt traficul de droguri sau prostituţia. Mai mult, estimarea contribuţiei acestora la formarea PIB-ului se află la discreţia autorităţilor naţionale de statistică.

În plus, unele birouri naţionale de statistică, cum este cazul ONS din Marea Britanie, şi-au prezentat noile metodologii de calcul ale principalelor variabile macroeconomice în care au recunoscut că există posibilitatea contabilizării duble a investiţiilor pentru cercetare şi dezvoltare în PIB.

În timp ce metodologia ESA 2010 a avut ca efect supraevaluarea performanţei macroeconomice în comparaţie cu metodologia anterioară, efectele asupra datoriei publice au fost de subevaluare, în condiţiile în care este posibilă excluderea unor "investiţii" finanţate prin credite din datoria publică.

Aşa s-a ajuns ca datoria publică a ţării noastre să fie de 360,85 miliarde de lei în septembrie 2019, respectiv de 36,5% din PIB, dar şi de 423,8 miliarde, conform estimărilor conform metodologiei naţionale, care include şi garanţiile acordate de autorităţile locale. Pentru a creşte confuzia, MFP a împărţit această valoare la un PIB estimat de 1.031 miliarde de lei, ceea ce a condus la un raport între datorie şi PIB de 41,1%.

Raportul dintre datorie şi PIB este un indicator important, însă concentrarea doar asupra unui nivel relativ redus al acestuia este extrem de înşelătoa­re, mai ales când datoria continuă să crească mai rapid decât economia, indiferent de metodologia utilizată (vezi graficul 2).

Mai mult, nu trebuie să uităm că, în ciuda creşterilor din ultimii ani, costurile de finanţare ale guvernului încă se află la un nivel foarte redus şi este greu de crezut că un buget construit cu deficite apropiate de 3% în ultimii ani sau semnificativ peste 3% în 2019 - 2021 va putea face faţă unei relative normalizări a acestor costuri.

Din păcate, proiectul de buget pentru anul viitor ignoră o serie de tendinţe deosebit de îngrijorătoare, atât în ceea ce priveşte situaţia economică şi financiară internaţională, cât şi în ceea ce priveşte lipsa de sustenabilitate a creşterii pe baza consumului intern.

Cel puţin unele prognoze ale CNSP utilizate la "fundamentarea" bugetului nici nu pot fi considerate lipsite de realism sau prea optimiste, ci de-a dreptul fanteziste.

Astfel, deşi este prognozată o adâncire semnificativă a deficitului comercial din 2020 până în 2023, de la 18,5 miliarde de euro până la 23,5 miliarde, se "prognozează" că media anuală a cursului de schimb RON/EUR va rămâne la 4,75.

Probabil că stabilitatea cursului este aşteptată pe fondul realizării unui alt "miracol", respectiv stabilizarea deficitului de cont curent la o valoare anuală de circa 10,5 miliarde de euro.

Nu a fost uitată nici inflaţia, a cărei rată medie anuală se va reduce până la 2,6% în 2023 de la 3,1% în 2020.

Aceştia sunt doar o parte a indicatorilor economici utilizaţi în construirea bugetului pentru 2020, unde deficitul bugetar se cunoaşte până la a doua zecimală: deficitul cash va fi de 3,59%, iar deficitul ESA de 3,58%.

Iar pentru ca batjocura să fie completă, proiectul de buget mai arată că deficitul nu va ieşi de pe traiectoria des­cedentă cel puţin până în 2023, când va ajunge la 1,76% (cash), respectiv 1,94% (ESA), dintr-un Produs Intern Brut nominal de 1,395 de trilioane de lei, rezultat ale unei creşteri reale care nu va coborî sub 4%.

Un singur element lipseşte din buget: cine va răspunde direct şi în ce va consta această răspundere când politica fiscală va fi dictată de instituţiile financiare internaţionale, cărora li se va cere, din nou, "ajutorul".