Guvernul stă pe o mină de aur. Dar nu o vede

Executivul orbecăie făcând fel de fel de socoteli. Cum să scoată bani din piatră seacă. Cum să acopere găurile făcute de guvernele anterioare. De unde să mai împrumute bani. Cum să-i mai stoarcă pe cetăţeni. Pe cei care mai au economii. Dar şi pe cei care nu au. Vârfurile coaliţiei fie suferă de orbul găinii, fie în mod intenţionat ignoră mina de aur care le stă sub nas.

A bubuit în această săptămână o ştire. În presa internaţională. Furnizată oficial chiar de managementul OMV Petrom. OMV Petrom va deveni lider european în producţia de mase plastice. Şi implicit unul dintre liderii mondiali. Câştigurile vor fi fabuloase. Ele se vor duce aproape în exclusivitate către Austria. Ţara care ne-a creat o gaură de zeci de miliarde de euro, opunând-se cu încrâncenare intrării noastre în spaţiul Schengen. Statul care nu dispune prin rezervele sale naturale nici măcar de un metru cub de gaze. Şi totuşi Austria va deveni lider mondial.

Este doar una dintre resursele de care în mod normal ar putea să dispună România. O resursă uriaşă. Despre care am scris în repetate rânduri în ultimii ani. Este vorba despre unul dintre perimetrele din platforma continentală a Mării Negre, extrem de bogat în gaze naturale. Neptun Deep. Ei bine, aceste gaze naturale ar fi putut să fie exploatate de noi. Aveam şi tehnologia, şi specialiştii necesari. Iar dacă ne plângeam că nu avem fondurile financiare necesare pentru a porni această uriaşă afacere, ei bine, sunt absolut convins că orice consorţiu de bănci sau asocierea unor fonduri de investiţii ne-ar fi putut credita. Pentru că aveau garanţia că le vom da banii înapoi, desigur cu cuvenita dobândă. Ce a fost la mijloc? Impotenţă sau trădare? Cum de am admis ca un alt stat să-şi adjudece cea mai mare parte a uriaşelor beneficii?

Asta nu este încă tot. Toate sondele de extracţe instalate pe teritoriul României produc nu numai ţiţei, pe care în cea mai mare parte alţii îl exploatează, mai ales austriecii, ci şi, atenţie, gaze naturale. În paranteză fie spus, zecile de mii de sonde părăsite, dar neermetizate, eliberează în atmosfera României şi respectiv în atmosfera Europei cantităţi uriaşe de metan. Care poluează. Am închis paranteza. Dar precizez că şi aceste exploataţii din solul României le aduc austriecilor cantităţi însemnate de gaz metan. Cu ajutorul cărora de asemenea vor dezvolta industria de mase plastice.

Şi nu numai. Din gazul metan se produc îngrăşăminte. Prin 2015 eram încă unii dintre cei mai mari producători de îngrăşăminte din Europa. Îngrăşămintele noastre asigurau tot necesarul pentru agricultură şi mai rămâneau suficiente cantităţi pentru exporturi masive, aducătoare şi ele de profit. A fost oare o conspiraţie? Probabil că da. Toată industria coordonată de Ioan Niculae a fost pusă la pământ. Şi asta după ce acest om de afaceri a fost aruncat după gratii, pentru că ar fi finanţat o cercetare sociologică de piaţă în beneficiul PSD. Şi hap! Austriecii au fost rapizi şi au pus mâna şi pe această industrie.

Eu unul nu am nimic de împărţit cu austriecii. Şi nici cu Austria ca stat. Dincolo de faptul că sunt profund nemulţumit de modul în care ne-au tratat. În schimb, nici în ruptul capului nu pot să înţeleg şi nu pot să fiu de acord cu maniera în care a fost privatizat Petrom. Practic, înghiţit de OMV, o societate de profil de trei ori mai mică. Şi asta este doar începutul. Privatizarea s-a făcut în baza unui caiet de sarcini urmat de un contract de privatizare cu destul de multe clauze precise. Nu mai intru în detalii. Am făcut-o altă dată. Precizez doar că cele mai importante clauze nu au fost respectate de către partenerul austriac. Au fost pur şi simplu ignorate. În timp ce oficialii statului român, obligaţi să verifice modul în care sunt îndeplinite prevederile contractuale în toate operaţiunile de privatizare, s-au prefăcut că dorm. Şi se prefac în continuare că dorm. Cum este posibil aşa ceva?

Accesul statului român la o bogăţie imensă - şi este doar una dintre bogăţii - se poate face foarte uşor. Este necesară doar exprimarea prin acte juridice a voinţei politice a liderilor coaliţiei şi respectiv a Executivului. De ce dăm din colţ în colţ? De ce nu ne adjudecăm ceea ce ne aparţine?