Hellvig plus Rareş, noul tandem

Se preconizează o resetare în interiorul staff-ului PNL. O nouă garnitură de conducere. Cu Hellvig, cu Rareş şi cu alţi prieteni de-ai lor la vârf. Proiectul constă nu numai în schimbarea conducătorilor. Ci şi într-o schimbare de optică politică. Şi ar putea să meargă mai departe. Tandemul ar putea viza viitoarea preşedinţie şi viitorul Palat Victoria. Dacă şi numai dacă iluziile acestora se confirmă.

De când partidul a fost vândut lui Klaus Iohannis şi apoi popularilor europeni - vine curând vremea când voi spune ce şi cum - el a devenit suspect de frecventabil atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi în ceea ce priveşte Casa Albă. Preţul a fost uriaş. PNL a renunţat la substanţa liberală şi a abandonat de asemenea substanţa naţională care l-a consacrat. A devenit o formaţiune politică perfect dresată. Care de atunci şi până în prezent a ciripit exclusiv în păsăreasca bruxelleză. Şi, fireşte, o parte din electorat s-a retras. Unii sunt decişi să voteze pentru alte partide, alţii au rămas în aşteptare. În speranţa că lucrurile vor reveni la ceea ce era în trecut normalitatea liberală. Până una alta însă, după ce şi-au asumat şi câteva guverne, care au condus iresponsabil, şi după ce i-au permis principalului partener de coaliţie, PSD, să fac opoziţie din interior, liberalii s-au dus undeva la 15% şi, pentru moment, trendul este în continuare descrescător. De unde se vede că i-a măcinat mai mult pe liberali pierderea substanţei lor istorice şi mai puţin s-au erodat la guvernare, chiar dacă au guvernat prost.

Între timp, "number one", respectiv Rareş Bogdan, a bătut zi de zi temenele la Cotroceni, consacrându-se drept cel mai important susţinător - şi de altfel şi cel mai vocal - al preşedintelui Klaus Iohannis. Rareori s-a distanţat de acesta şi a făcut-o într-un mod atât de ambiguu, încât populaţia nu a sesizat faptul că acesta îşi caută undă verde. Rareş Bogdan a fost însă favorizat de câteva circumstanţe. Şi-a câştigat o mare popularitate în timpul prestaţiei sale de jurnalist, care a fost de succes. Cu această ocazie şi-a făcut mulţi prieteni şi respectiv susţinători în presă. Klaus Iohannis l-a protejat, ferindu-l de tulburările politice interne şi i-a pregătit o poziţie bună în Parlamentul European, unde conduce grupul popularilor europeni. Devenind astfel între altele şi şeful lui Traian Băsescu. Acolo, cu rare excepţii, a avut o prestaţie bună. În timp ce în România, de câte ori revenea, făcea o figuraţie mai mult sau mai puţin reuşită pe lângă conducătorii vremelnici ai liberalilor. Nedistanţându-se însă de Klaus Iohannis, a rămas cu un handicap, care constă în principal în faptul că, înveşmântat în tricolor, a acceptat în acelaşi timp toate rabaturile PNL şi ale coaliţiilor care au guvernat ţara de la suveranitatea prevăzută în Constituţie şi clamată de populaţie.

Dar lucrurile se pot îndrepta. Eduard Hellvig s-ar putea să îl salveze. La înţelegere sau nu cu Klaus Iohannis, fostul lider liberal, devenit între timp, pentru mai mulţi ani, director al Serviciului Român de Informaţii, poate intra în politică curat şi uscat. Vine şi ne spune, până la un punct pe bună dreptate, că a produs reforme semnificative în SRI, îndepărtând această instituţie de forţă de la tentaţia, transformată deseori în realitate, de a călca în picioare drepturile şi libertăţile fundamenatle ale omului şi de a influenţa într-un mod neconstituţional viaţa politică şi economică. Mai mult decât atât, în două dintre rarele sale apariţii publice, Eduard Hellvig a vorbit convingător despre nevoia de suveranitate a românilor. Despre beneficiile suveranităţii. Şi, respectiv, despre pierderile generate de lipsa de suveranitate. Este dorit de o bună parte dintre liberalii aflaţi în prezent în priză. Mă refer în special la cei care l-au cunoscut şi apreciat în calitate de secretar general al partidului. Este dorit în acelaşi timp pentru a reveni la conducerea PNL şi de către liberalii retraşi temporar la vatră. Făcând într-un fel sau altul parte din grupul de la Cluj, un grup transpartinic, nu foarte eficient politic, dar extrem de eficient sub aspectul unui mediu intelectual consolidat, Eduard Hellvig ar fi cu certitudine susţinut şi de o bună parte dintre foştii pedelişti. Care încă îşi exercită - pentru că au ştiut cum să o facă - o puternică influenţă în partid şi în electorat. Are deci toate şansele să revină pe cai mari în partid. De aici încolo survin fireşte semnele de întrebare. Dacă este în continuare partener cu Klaus Iohannis sau nu. Dacă da, atunci îl va înlocui pe Ciucă, care e rudimentar şi uzat. Şi care în orice caz nu e liberal. Devenind preşedintele PNL, are toate şansele să candideze la funcţia prezidenţială. Sau cine ştie? În tandem cu Rareş Bogdan şi în urma unor cercetări de piaţă, s-ar putea ca Rareş să fie cel împins către o asemenea candidatură. Oricum, într-un fel sau altul, cei doi vor lucra în tandem.

Să semnalăm deci nou tandem politic care chiar dacă nu-şi va atinge obiectivele maxime, va putea să obţină la viitoarele alegeri rezultate onorabile. De natură să spele, fie şi parţial, ruşinea PNL.