I-a întins Macron o capcană lui Biden pentru a-l forţa să crească producţia de petrol în SUA?

Preşedintele american Joe Biden a privit nedumerit în gol după ce a fost abordat de Emmanuel Macron în faţa camerelor de filmat la reuniunea anuală a liderilor din ţările G7.

Preşedintele francez l-a informat că producţia de petrol a Emiratelor Arabe Unite este aproape de capacitatea maximă, iar aceea a Arabiei Saudite mai poate fi majorată doar cu circa 150 de mii de barili pe zi, dar nu în perioada imediat următoare.

În majoritatea analizelor privind compensarea producţie petroliere a Rusiei din alte surse se arată că menţinerea unor capacităţi în rezervă este deosebit de importantă pentru buna funcţionare a pieţei. În absenţa unor rezerve ale capacităţilor de producţie, orice oprire a producţiei la unul dintre marii furnizori, indiferent de motive, poate conduce la blocarea unor segmente mari ale pieţei şi la creşterea explozivă a preţului.

Dialogul lui Macron cu Biden a produs nedumerire în Franţa, iar mai multe ziare, reviste sau posturi de televiziune internaţionale au interpretat gestul doar ca o altă încercare de a ieşi în evidenţă a celui care se compara cu Jupiter la începutul primului său mandat.

Dar dacă de data aceasta a fost altceva, ceva extrem de serios?

Gerard Araud, fost ambasador al Franţei la ONU şi în Statele Unite, a declarat pentru un post de televiziune că "Macron nu avea niciun interes să spună asta în faţa camerelor de luat vederi" şi crede că a fost surprins, deoarece nu a văzut că este ascultat.

În fragmentul de film care apare pe conturile de Twitter nu se poate observa niciun fel de surprindere. Ba chiar pare că preşedintele francez caută camerele şi doreşte să se audă ce spune.

După apariţia ştirii privind dialogul dintre Macron şi Biden, ministrul energiei din EAU a confirmat pentru Reuters că producţia de petrol a ţării sale este de circa 3 milioane de barili pe zi, foarte aproape de capacitatea maximă, estimată la 3,4 milioane de barili pe zi.

Tot datele de la Reuters arată că Europa importa până la 2 milioane de barili pe zi de petrol şi încă 2 milioane de barili pe zi de produse rafinate înainte de invadarea Ucrainei.

Un calcul simplu arată că majorarea producţiei din Arabia Saudită şi EAU este insuficientă pentru acoperirea cererii din Europa, indiferent de preţ.

Acesta este contextul în care Michael Shellenberger, un fost activist de mediu fanatic, care a renunţat de cîţiva ani la "religia verde" şi a publicat, în iunie 2020, cartea "Apocalypse Never: Why Environmental Alarmism Hurts Us All", consideră că informaţia lui Macron reprezintă "o dezvăluire care schimbă regulile jocului".

Shellenberger, care susţine construirea centralelor atomice şi s-a angajat în cursa pentru postul de guvernator al Californiei, afirmă pe contul său de Twitter că preşedintele Macron a încercat să facă un apel direct şi public pentru creşterea producţiei de petrol din SUA, alternativa fiind "o înrăutăţire a crizei energetice".

În opinia lui Shellenberger, "refuzul lui Biden de a extinde producţia de petrol şi gaze din SUA în mijlocul celei mai mari crize energetice din ultimii 50 de ani a fost o nebunie înaintea dezvăluirii lui Macron", însă acum "dacă Biden nu acţionează, el renunţă efectiv la poziţia Americii de lider al lumii libere".

Fostul activist de mediu mai afirmă că "nu este clar dacă Biden a înţeles gravitatea declaraţiei lui Macron" şi arată că modul de prezentare a informaţiei sugerează intenţia de a fi auzit de jurnalişti, poate ca "o cale de a creşte presiunea asupra lui Biden".

Lipsa "copiuţelor" cu instrucţiuni, care îi spun când să meargă, când să stea sau când să salute, l-a împiedicat, probabil, pe Joe Biden să răspundă sau să declare ceva inteligibil, o performanţă tot mai rară pentru liderul "lumii libere".

Lipsa de reacţie a preşedintelui american are o altă semnificaţie în opinia expertului financiar Jim Rickards. "Joe are o privire goală, ca un peşte mort. Se pare că realitatea începe să fie recunoscută", a scris Rickards pe contul său de Twitter.

În condiţiile în care membrii OPEC nu mai pot creşte producţia pentru a compensa ieşirea de pe piaţă a petrolului din Rusia, extinderea şi adîncirea crizei energetice poate fi prevenită dacă producţia de petrol şi gaze din SUA va creşte.

"Este adevărat că nu poate fi apăsat un buton pentru pornirea producţiei acum, dar se poate produce mai mult în 12 - 18 luni, iar cu cât se amină mai mult producţia, cu atât se va prelungi criza", a mai subliniat Michael Shellenberger.

Din păcate, nu există niciun semnal de la Casa Albă privind stimularea creşterii producţiei de petrol şi a construirii de noi rafinării. Dimpotrivă, Shellenberger aminteşte că administraţia Biden a blocat construirea unei rafinării la mijlocul lunii mai 2022 şi a blocat alocarea permiselor de explorare şi exploatare a unor zăcăminte petroliere din Alaska. Recent, Joe Biden a declarat că "avem nevoie de mai multă capacitate de rafinare". Ce se mai poate înţelege de aici?

Strategia de reducere a preţurilor combustibililor pare să se rezume la învinovăţirea lui Vladimir Putin, deşi doar 10% dintre americani cred că războiul din Ucraina este principalul factor de creştere a preţurilor, şi la organizarea unui cartel al cumpărătorilor.

Bloomberg a scris recent că Janet Yellen, Secretarul Trezoreriei SUA, exercită presiuni asupra europenilor pentru limitarea preţului petrolului exportat din Rusia. În acest sens, Yellen a avut o discuţie cu ministrul de finanţe din Cipru, una dintre ţările cu flote mari de petroliere, pentru "a forţa Ciprul să impună o interdicţie de a transporta petrol către ţări terţe asupra petrolierelor aflate sub pavilion cipriot".

Ministrul din Cipru a folosit o formulă elegantă de refuz. Constantinos Petrides şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilele consecinţe şi a subliniat că "multe alte ţări nu impun sancţiuni la adresa Rusiei".

"Oare aceste creiere de găină înţeleg că petrolul este o materie primă globală, cu un preţ global?", a întrebat expertul financiar Jim Rickards pe contul său de Twitter, după apariţia ştirii privind posibila constituire a unui cartel al cumpărătorilor discutată la întîlnirea G7.

"Când stabileşti un plafon pentru o sursă, petrolul merge altundeva la preţul global; fenomenul se cheamă arbitraj", a mai subliniat Rickards, în opinia căruia întîlnirea G7 la nivel înalt nu a fost decât "un spectacol cu măscărici".

Dar dacă adevăratul obiectiv al "măscăricilor" nu este nicidecum reducerea preţurilor energiei, ci menţinerea acestora la cote ridicate şi creşterea lor în continuare, deoarece s-au atins limitele creşterii pe datorie şi trebuie acoperit cumva colapsul iminent?