Ieşim din criză! - păcăleală de 1 aprilie

• Ionel Blănculescu: "O nouă formă de criză economică globală bate la uşă, după dezastrul din Japonia. Investitorii fug, iar intervenţia statului de 680 miliarde dolari pe piaţa locală va aprinde inflaţia mondială"

• "Există perspectiva unui veritabil tsunami bursier la nivel mondial"

• "Economia României va fi într-o situaţie extrem de gravă, dacă datoria publică va creşte la peste 45% din PIB"

Economia ţării noastre iese, tehnic, din recesiune la 1 aprilie, pentru că PIB-ul va înregistra o creştere pentru al doilea trimestru consecutiv, însă ne afundăm şi mai tare în criza economică, ne-a declarat, într-un interviu, Ionel Blănculescu, fostul ministru al Controlului din guvernarea Adrian Năstase, în prezent preşedintele companiei "Consultanţă şi investigaţii financiare". În curând, ţara noastră va trebui să înceapă să ramburseze suma împrumutată de la FMI, Banca Mondială şi UE şi să împrumute din nou bani pentru reducerea deficitului bugetar.

În plus, sunt semne că situaţia din Japonia va da peste cap economia mondială, fapt care ne poate influenţa şi pe noi.

Ionel Blănculescu ne-a spus: "Cum criza globală a măturat întreaga lume, la fel se va întâmpla şi dacă în Japonia vom vedea o explozie asemănătoare celei de la Cernobîl, aşa cum se aşteaptă oficialii francezi care se ocupă de siguranţa nucleară. Deja investitorii fug de Japonia şi zonele adiacente, unde s-ar putea răspândi radiaţiile. Japonia a injectat 680 de miliarde de dolari pe piaţă, cât toată intervenţia Obama pentru sprijinirea băncilor americane. Ne putem aştepta la o aprindere a inflaţiei mondiale.

De exemplu, dacă un furnizor de paste făinoase ar fi vândut în Japonia 10 vapoare de marfă cu 5 milioane de dolari, după ce statul a intervenit, acesta va creşte preţul la 6 milioane de dolari". În plus, din informaţiile domnului Blănculescu, există o mare probabililtate ca, în maximum o lună, să se prăbuşească bursa japoneză, antrenând după ea şi alte burse din lume. "Există perspectiva unui veritabil tsunami bursier la nivel mondial. Este exact ce s-a întâmplat în SUA, când colapsul bursei americane din 2008 a provocat prăbuşirea burselor din lume", ne-a explicat domnul Blănculescu.

• Economia noastră rămâne în groapă

Referitor la situaţia din ţara noastră, Ionel Blănculescu ne-a declarat: "Dacă luăm în considerare definiţia recesiunii, care înseamnă două trimestre de creştere economică, da, ieşim din recesiune la 1 aprilie. Aici este marea păcăleală. Ieşirea din recesiune nu înseamnă că ieşim din criză. Nu mai continuăm în jos, pentru că nu mai avem unde, dar începem să privim în susul gropii. În primul trimestru din 2010, PIB a scăzut cu 0,3%, iar în al doilea, a crescut cu 0,3%. În al treilea trimestru din 2010, am avut o scădere de 0,7%. În al patrulea, am crescut cu 0,1%. Acum aşteptăm o creştere de 0,1% în primul trimestru din 2011. Dar, după cum se vede, tot în < groapă > rămânem. Dacă în 2008, aveam un PIB de 137 de miliarde de euro, acum suntem la circa 112 miliarde de euro".

Ionel Blănculescu şi-a reiterat opinia conform căreia criza economică va dura până în 2015, fiind structurată în două perioade: 2009-2012, "nucleul dur al crizei", şi 2012-2015, "metamorfozarea crizei în alte stări.

Cea mai apăsătoare pentru România va fi criza datoriei publice, care, de la circa 37%, cât este în prezent, va urca la 40% sau chiar va depăşi acest prag la sfârşitul anului, estimează consultantul financiar.

Domnia sa ne-a explicat: "Economia României va fi într-o situaţie extrem de gravă, dacă datoria publică va creşte la peste 45% din PIB. Ar trebui să ne oprim din împrumutat. Îndatorarea unui stat până la 60% din PIB este o referinţă a UE, un punct maxim pentru datoriile suverane. România nu se va încadra în veci în acest şablon. Nu ne putem compara structural cu Germania, Franţa sau alte state dezvoltate din UE. Când România va atinge nivelul de 40% al datoriei publice în PIB, efectul echivalent va fi ca la 60%".

Cel mai probabil, criza datoriei publice ne va afecta în 2013-2014, când ţara noastră va avea de rambursat aproximativ 5,4 miliarde de euro numai pentru împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială (BM) şi UE, susţine fostul ministru al Controlului.

"Am folosit de la FMI vreo 3 miliarde de euro, din împrumutul total de 13 miliarde. România a mai cheltuit, pe lângă cele 3 miliarde de la FMI, alte 7, de la BM şi UE, pentru salarii şi pensii. Rezultă că sunt vreo 10 miliarde de euro care s-au dus pe salarii şi pensii. Nu iau în calcul cele 10 miliarde de la FMI care sunt acum la BNR. Eu sper ca BNR să ţină de ei", ne-a spus Ionel Blănculescu.

În afară de efortul achitării datoriei de 5,4 miliarde de euro, anual, în perioada 2013-2015, ţara noastră va trebui să facă rost în acest an de circa 5,2 miliarde de euro, pentru reducerea deficitului bugetar. Ionel Blănculescu ne-a spus: "Va trebui să luăm de undeva aceşti bani. În 2011, avem de coborât de la un deficit real de 7,5-8%, cât am înregistrat în 2010, nu de la 6,5%, cât spun autorităţile, care nu au luat în calcul arieratele. Acum, FMI ne obligă să ne achităm arieratele. Sunt convins că nu vom reuşi să reducem deficitul bugetar până la 4,4%, în 2011, respectiv la 3%, în 2012, an electoral, aşa cum speră autorităţile. Cred că vom ajunge undeva la 5-5,5% în 2011, ceea ce înseamnă vreo 3 miliarde de euro pentru atingerea ţintei de deficit şi alte 6 miliarde de euro pentru deficitul propriu- zis, bani pe care va trebui să-i împrumutăm. Iată cum se duc peste 15 miliarde de euro pe salarii, pensii şi reducerea deficitului bugetar."

Toate aceste eforturi pe care le va face ţara noastră vor conduce la o criză economică severă, "miliarde de euro vor văduvi bugetul de stat, iar de investiţii, nici nu poate fi vorba", spune Ionel Blănculescu, convins că ne va fi din ce în ce mai greu să ţinem în frâu deficitul bugetar, pe fondul majorării deficitului fondului de pensii.

Domnia sa atrage atenţia şi asupra supradimensionării aparatului de stat, în care încă activează 300.000 de bugetari care ar trebui disponibilizaţi: "Statul trebuie să se împrumute pentru a plăti salariile unui excedent de 300.000 de salariaţi, care practic parazitează aparatul bugetar. Nu este permis ca România să aibă mai mult de 900.000 de salariaţi bugetari. Acum au mai rămas 1.270.000 de bugetari, din 1.370.000, câţi existau înainte de disponibilizări. Reducerile de personal au fost doar pe hârtie. Dacă ar fi fost altfel, îi vedeam pe cei 100.000 de angajaţi cu posturi restructurate manifestând".

La toate acestea se adaugă alte elemente de criză conjuncturale, cum ar fi criza preţului la alimente şi la petrol.

Ionel Blănculescu a precizat: "Un tsunami poate lovi România în 4-5 luni, pe fondul crizei preţului la alimente şi la petrol. Dacă în Arabia Saudită - cel mai mare furnizor mondial de carburanţi - se declanşează proteste, urmare a efectului de contagiune cu celelalte zone fierbinţi, cu siguranţă preţul petrolului va exploda".

• "Mă tem ca nu cumva americanii să fie implicaţi, indirect, în declanşarea conflictelor din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu. Se spune că o mare criză se poate termina printr-un război"

Este posibil ca americanii să fie implicaţi în declanşarea conflictelor din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, pentru că o mare criză se poate termina printr-un război, aşa cum arată experienţa din 1940-1945, spune Ionel Blănculescu. "Mi se pare că au izbucnit prea brusc nişte conflicte unde dictatura era la ea acasă", afirmă domnia sa.

Practic, o situaţie conflictuală ar conduce la deblocarea consumului, mai multe industrii fiind implicate în aprovizionarea armatelor şi în reconstrucţie.

Consultantul financiar ne-a explicat: "Criza din 1929-1933 corespunde nucleului dur al crizei globale. Este foarte posibil ca acum, la fel ca atunci, să nu reuşim să ne revenim din criză. Mă gândesc ca nu cumva americanii să încerce să închidă criza printr-un război, aşa cum s-a întâmplat în 1940-1945. Un război la nivelul mai multor state dintr-o regiune ar conduce la deblocarea consumului de alimente, de combustibil, de echipamente medicale, de materiale de construcţii, de armanent, chiar dacă pare cinic. Exact aşa s-a întâmplat în 1940. După 1933, recesiunea s-a transformat în depresiune, apoi în marea depresiune, care a durat până în 1945. Apoi a început creşterea economică".

• "Impozitul pe profit ar trebui înlocuit cu un impozit de 3% pe cifra de afaceri"

Din topul celor mai mari 100 de exportatori care activează în ţara noastră, doar 7 au capital românesc.

Majoritatea multinaţionalelor care activează în ţara noastră îşi transferă profiturile în afară, prin diverse metode contabile, mai mult sau mai puţin legale, ceea ce face ca la bugetul de stat să ajungă sume infime, ne-a declarat Ionel Blănculescu.

În opinia sa, statul român ar trebui să introducă impozitul pe cifra de afaceri, în schimbul celui pe profit: "Ar trebui să urmăm exemplul Ungariei, care impozitează cifra de afaceri obţinută de mediul business cu 3%, respectiv cu 6%, activităţile comerciale care au la bază banii. În plus, s-ar diminua efectele spălării de bani. În 2008, de pildă, cifra de afaceri pentru mediul de business din ţara noastră a fost de 261 miliarde de euro. Ar rezulta, la un impozit de 3% pe cifra de afaceri, o sumă colectată la buget de 7,8 miliarde de euro. În 2008, companiile au declarat doar 3% din profitul obţinut, adică 7,8 miliarde de euro, sumă care a fost impozitată cu 16%. A rezultat un impozit pe profit de sub un miliard de euro, de 7 ori mai putin decât ar fi trebuit să încaseze statul".

Există diferite metode prin care profitul poate fi externalizat, pe care Ionel Blănculescu le asimilează marii evaziuni fiscale. Între aceste proceduri, "metoda preţurilor de transfer" reprezintă esenţa, alături de alte metode inteligente de optimizare fiscală, pe care le concep nimeni alţii decât cei din Big 4", afirmă consultantul, adăugând: "În 2008, Garda Financiară descoperise că o mare companie germană din Bucureşti încheiase un contract de know-how de 25 de milioane de euro cu firma mamă, sumă care a fost, astfel, dedusă din venituri. Astfel, compania a fost exonerată de plata impozitului pe profit de 4 milioane euro la bugetul statului".

• Împrumuturile obligatare, o soluţie pentru deblocarea investiţiilor

O altă metodă de a strânge bani la buget sunt investiţiile. În opinia consultantului financiar, statul ar trebui să se împrumute de la investitori străini, cărora să le acorde acţiuni la scadenţă, în schimbul datoriei.

În urma reuniunii statelor din Golf, la Bucureşti, o oportunitate ar fi convingerea lor să participe la acest model de investiţii.

Ionel Blănculescu ne-a spus: "România ar putea obţine 20 de miliarde de euro de la statele din zona Golfului, sub forma unei emisiuni de obligaţiuni, urmată de transformarea acestora în împrumuturi obligatare. La scadenţa obligaţiunilor, statul ar putea să le convertească în acţiuni la companiile care gestionează proiectele realizate cu banii împrumutaţi. Astfel, ţările din Golf care ne-au creditat ar putea primi pachete de acţiuni, devenind, astfel, partenerii statului român. Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Bahrain, Kuweit ar putea fi interesate. Aceste state bogate sunt extrem de deschise spre Occident. Mă îndoiesc că ar veni la noi să investească în mod direct, pentru că pornesc de la o mentalitate fiscală total diferită. Ele nu au taxe şi impozite. Funcţionează după alt sistem. Comercializează petrol şi gaze, ceea ce asigură necesarul la bugetul de stat."

Statul român s-ar putea implica în afaceri, prin contractarea unor împrumuturi obligatare, în orice domeniu care ar aduce valoare adăugată.

Consultantul financiar ne-a mai spus: "Am putea construi autostrăzi, care ar deschide foarte mult comerţul de orice fel. Pe marginea lor ar putea funcţiona supermarketuri, magazine de maşini, restaurante, benzinării, contra unei chirii colectate de o companie de stat, gestionara a proiectului,care ar administra şi spaţiile stradale de publicitate. Lucrările pentru construirea autostrăzii ar trebui împărţite mai multor companii, pe tronsoane, astfel încât să fie finalizate în 2 ani. Astfel, ar dispărea adiţionalele care măresc preţul de construcţie".

Pe de altă parte, investiţiile în modernizarea cării ferate, pentru creşterea transportului de mărfuri, precum şi transformarea marginii Bucureştiului într-o bază pentru containerele din portul Constanţa, ar atrage venituri consistente, opinează preşedintele "Consultanţă şi investigaţii financiare", adăugând: "De ce să-i obligi pe comercianţi să-şi ia containerele din Constanţa, consumând, astfel, resurse, când poţi să le aduci la Bucureşti, pe calea ferată? Circa 50% din agenţii economici sunt concentraţi în zona Bucureşti-Ilfov".

• "Complexul Europa, simbolul eşecului acţiunii împotriva evaziunii fiscale"

Pentru stimularea încasărilor la buget, statul ar trebui să înteţească lupta împotriva marii evaziuni fiscale, susţine Ionel Blănculescu. Domnia sa ne-a declarat: "În această luptă ar trebui aplicat principiul clepsidrei, pe care eu l-am creat. Există două pieţe în zona marii evaziuni fiscale. Una este în amonte- furnizorii de produse şi servicii - şi cealaltă, în aval -clienţii furnizorilor. Între cele două părţi, există o zonă de gâtuire, reprezentată, de exemplu, de portul Constanţa (pe unde trece 70% din marfă) şi zonele de frontieră. Aici statul ar trebui să înteţească acţiunile, nu în complexul Europa, simbolul eşecului acţiunii împotriva evaziunii fiscale. Este ineficient să-i controlezi atât pe furnizori, care de regulă sunt în afara ţării, cât şi pe clienţii lor, care sunt foarte mulţi şi răspândiţi".

În opinia lui Ionel Blănculescu, statul nu are forţa financiară necesară ca să acţioneze împotriva comercianţilor interni care practică evaziunea fiscală, motiv pentru care ar trebui să se concentreze pe controlul punctelor de trecere a mărfurilor.

"Practic, circa 20 de firme deţin monopolul marii evaziuni fiscale şi introduc marfă < protejată > în ţară", precizează domnia sa.

Preşedintele Traian Băsescu afirma că economia nefiscalizată reprezintă 30% din PIB, guvernatorul BNR indicând un nivel de peste 30%.

"Organismele specializate internaţionale estimează că evaziunea este de 42% la noi în ţară", subliniază Ionel Blănculescu.

Pornind de la această statistică, la un PIB rotunjit la 120 de miliarde de euro, dacă ar fi combătută evaziunea fiscală, la buget ar ajunge, realist, anual 5-10 miliarde de euro, opinează consultantul financiar.

Ionel Blănculescu afirmă: "La un PIB de 120 de miliarde de euro, 30% înseamnă 36 de miliarde de euro, sumă care nu generează TVA, impozite, accize sau taxe vamale. Din aceşti 36 de miliarde de euro, 50% sunt diferite taxe şi impozite. Rezultă că 18 miliarde de euro nu ajung la bugetul de stat. Eu am luat mai puţin în considerare, 5-10 miliarde de euro, pornind de la ideea că nu putem atinge idealul în lupta împotriva evaziunii fiscale. Chiar şi în statele dezvoltate, se presupune că evaziunea este de 10-15%".

• Statul ar putea obţine 1-2 miliarde de euro din dividende, la companiile unde este acţionar

Cea mai mare parte a companiilor de stat reprezintă "veritabile instrumente ale corupţiei şi ale detonării de mari resurse financiare publice", ne-a mai spus Ionel Blănculescu, adăugând: "Curtea de Conturi a dat recent publicităţii un raport prin care arată că 10 miliarde de euro pe an reprezintă cheltuieli ilegale ale companiilor şi instituţiilor de stat. Aici este seva corupţiei. Prin aceste companii se produc toate licitaţiile trucate. 90% din corupţia din România aici îşi are sediul".

Ionel Blănculescu este de părere că, pe lângă cele 5-10 miliarde de euro din combaterea evaziunii fiscale, "dacă nu s-ar mai fura", statul ar putea obţine alte 1-2 miliarde din dividende, la companiile unde este acţionar.