ÎN CONTEXTUL ÎN CARE AI NEVOIE DE CAPITAL CA SĂ ÎŢI DEZVOLŢI ECONOMIA "Este un lux să pierzi capital intern şi pe termen lung în favoarea altor pieţe"

Reporter: Vicepreşedintele ASF pentru pensii private spunea că lipsa cronică de lichiditate la BVB creează probleme pentru piaţa pensiilor private.

Mihail Ion: Este, evident, dezirabil să existe un univers investiţional mai larg la Bucureşti, pentru ca activele acumulate de investitorii instituţionali, de tip fonduri de pensii sau fonduri de investiţii, să fie plasate cât mai mult local. Spre deosebire de alte segmente de piaţă financiar-bancară, resursele acumulate în fondurile de pensii şi în fondurile de investiţii, într-o anumită măsură, sunt plasamente pe termene lungi.

Al doilea aspect este că orice economie în dezvoltare, cum este cea a ţării noastre, are un necesar de investiţii mult mai mare decât capacitatea de acumulare internă, motiv pentru care fie te împrumuţi de afară, fie atragi investiţii străine directe sau de portofoliu. În contextul în care ai nevoie de capital ca să îţi dezvolţi economia şi ca să prinzi din urmă ţările dezvoltate, am putea spune că este un lux să pierzi o sumă oarecare de acumulare de capital internă şi pe termen lung în favoarea altor pieţe. Ar fi de dorit ca banii aceştia să fie investiţi local.

Dacă universul investiţional local nu este suficient, atunci inevitabil şi în scop de diversificare, vom vedea plasamente pe alte pieţe externe, ceea ce înseamnă că economisirea internă va fi folosită ca să susţină guverne sau entităţi private din alte state, lucru care nu cred că este dezirabil, dacă vrem ca atunci când o să câştigăm pensia din acumulările actuale să fim într-o ţară mai dezvoltată decât acum.

Este evident că trebuie să avem un univers cât mai larg ca să putem investi local. S-au întâmplat deja anumite plasamente pe pieţe externe. Fondurile noastre au alocări şi pe pieţe externe, şi din dorinţa de diversificare internaţională, dar şi din cauza lipsei de lichiditate, de emitenţi de acţiuni şi de obligaţiuni de la Bucureşti. Cea mai mare parte din resursele acumulate la acest moment în fondurile de investiţii sau fondurile de pensii sunt orientate către instrumente purtătoare de dobândă, o sumă mai mică merge către acţiuni. Când vorbim de faptul că nu e suficientă lichiditate la BVB, trebuie să ne referim şi la partea de obligaţiuni, care este şi ea în suferinţă.

Reporter: Cum ajungem să dezvoltăm universul investiţional?

Mihail Ion: Dacă ne referim la partea de acţiuni, este nevoie de voinţă politică, care să presupună aducerea la cota bursei a unor pachete de acţiuni ale unor companii deţinute de stat, ceea ce se întâmplă în ultima vreme. Este important ca accesul la piaţă să fie unul cât mai facil. Discuţiile privind îndepărtarea celor opt bariere din calea dezvoltării pieţei de capital sunt foarte bune.

Apoi, având barierele ridicate şi un univers investiţional mai larg format din companii de stat, atrăgând şi interesul unor investitori instituţionali străini, alături de cei locali, probabil că se poate acumula o masă critică şi să vedem România în indici de piaţă emergentă care sigur ar atrage interesul unor fonduri mult mai mari către piaţa de la Bucureşti. Se poate, cu răbdare, cu tenacitate, cu voinţă.

De la 1 ianuarie 2013, România face parte din indici de piaţă emergentă de obligaţiuni şi efectul s-a văzut. Ponderea nerezidenţilor în total deţineri titluri de stat româneşti a crescut substanţial şi evident statul a reuşit să se împrumute mai ieftin şi să emită pe termene mai lungi. M-aş aştepta la acelaşi efect şi pe piaţa de acţiuni.

Reporter: Cum vor face fondurile să mai atragă partea din depozitele populaţiei din bănci?

Mihail Ion: Nu ştiu dacă trebuie neapărat să mai atragă din depozite, important este ca fondurile de investiţii să fie înţelese de către un public din ce în ce mai larg, ca variantă de plasament viabilă şi, în funcţie de toleranţa la risc, de cunoştinţele şi experienţa fiecărui investitor, ele vor fi preferate într-o măsură mai mare sau mică. De ceva ani se întâmplă asta asta, în România, deocamdată pe instrumente purtătoare de dobândă. În cazul nostru, se întâmplă un pic mai vioi decât la alţi participanţi la piaţă. De asemenea, sunt căutate şi fondurile care au componente de acţiuni, dar în acelaşi timp au şi protecţia capitalului. Investitorii sunt în proces de acumulare de cunoştinţe de piaţă financiară. Contextul este unul cât se poate de favorabil pentru plasamente în fonduri, pentru că randamentele pe care le aduc în prezent instrumentele de economisire clasice sunt la minime istorice. Este, evident, rolul participanţilor la piaţă să contribuie la procesul de educare, în primul rând, a forţelor de vânzare. Cel mai important este ca forţa de vânzare să fie confortabilă cu produsele pentru a le prezenta cum trebuie clientului. Lucrurile progresează şi, probabil că peste câţiva ani, o să vedem chiar nişte consultanţi financiari independenţi. Nu mă aştept să aibă o pondere importantă în total vânzări, dar direcţia este aceasta.

Provocarea este să le putem explica investitorilor avantajele unei economisiri pe termene lungi. Începutul a fost firesc cu fonduri cu plasamente pe durată scurtă, fonduri monetare acum câţiva ani. Între timp, lucrurile au mai progresat puţin şi durata de deţinere a crescut. În consecinţă, fondurile monetare au migrat încet către fonduri de obligaţiuni. Trebuie să înţelegem cu toţii că la plasamentele pe termen lung avem speranţe să obţinem şi randamente mai mari decât la deţineri pe termen scurt.

Noi avem o durată medie de deţinere undeva la doi ani. Deţineri peste un an au deja 30-40% din clienţi.

Următorul pas este dincolo de plasamentele în instrumente purtătoare de dobândă, sigur, alocarea trebuie să fie progresivă şi în linie cu apetitul la risc, cu profilul fiecărui investitor. Noi o facem încet, încet, printr-o consiliere la nivel de client şi prin nişte produse care sunt, din punctul nostru de vedere, cele mai adecvate pentru un pas de tipul acesta - fonduri cu capital protejat.

Avem un fond în lei care se numeşte Raiffeisen Confort, din octombrie anul trecut există şi varianta similară denominată în euro.

Sunt fonduri din peisajul celor care fac plasamente şi în acţiuni. Dacă le excludem pe cele cu plasamente purtătoare de dobândă şi le luăm în considerare doar pe cele care fac plasamente în acţiuni, indiferent în ce pondere, atunci fondurile despre care vorbim au fost cel mai bine primite de către clienţi şi şi-au crescut activele cele mai mult în ultimul an - un an şi jumătate.

Am ajuns la 200 milioane lei plasamente în fonduri cu capital protejat, ceea ce pentru România este cea mai bună performanţă din piaţă. În context regional, este doar un început.

În privinţa diversificării plasamentelor populaţiei, este important de luat în calcul şi modul în care sunt impozitate câştigurile de capital. În acest context, considerăm că status-ul actual trebuie îmbunătăţit pentru a încuraja economisirea-investirea pe termen lung, a obţine o alocare eficientă a resurselor în economie şi a crea un mediu concurenţial egal pentru toate tipurile de produse financiare disponibile retailului.

Avem două propuneri în acest sens:

-Egalizarea cotei de impozitare pentru câştigul de capital pe toate produsele financiare. În prezent, cota de impozit este de 16% pentru câştigul obţinut din depozite, fonduri mutuale, acţiuni, obligaţiuni corporative, produse structurate, însă este zero pentru titluri de stat sau asigurări de viaţă cu componentă invesitiţională,

-Stabilirea unei cote de impozit zero pentru câştigul obţinut pe durate de deţinere lungi (minim 2-3 ani), indiferent de instrumentul investiţional accesat de clientul persoană fizică.

Avem exemple în regiune de ţări care au optat pentru astfel de măsuri (Cehia, Ungaria) pentru a susţine investirea pe termen lung, iar egalizarea cotelor de impozit între diversele produse ar reduce semnificativ impactul bugetar, care oricum este redus pentru că plasamentele pe termene lungi sunt insuficient reprezentate în portofoliile clienţilor, iar randamentele nominale s-au redus foarte mult în condiţiile scăderii dobânzilor.

Reporter: ASF a dat în sfârşit regulamentele de implementare a OUG 32. Cum vedeţi modificările?

Mihail Ion: Cel mai important este că se transpune pentru piaţa locală o directivă europeană care, în alte pieţe, este deja implementată. Nu mă aştept să aibă efecte notabile pe termen lung, în esenţă este vorba despre facilitarea de distribuţie transfrontalieră, fuziuni, achiziţii de fonduri, mai sunt nişte aspecte legate de evaluarea activelor din portofoliu.

Reporter: Înţeleg că, în acest moment, evaluarea obligaţiunilor nu se face la preţul de piaţă, ceea ce nu este tocmai în regulă.

Mihail Ion: Este discutabil ce înseamnă în regulă, în funcţie de tipul de fond. Din punctul nostru de vedere, fondurile pe care le-am avut aveau o durată de deţinere scurtă, nişte plasamente care în general aveau o maturitate medie până într-un an. Există tipuri de fonduri şi în pieţele dezvoltate asemănătoare cu cele despre care vorbesc, care aveau o metodă de evaluare similară cu ceea ce folosim noi în prezent. Recent, de două-trei trimestre, bazându-ne pe o retenţie mai bună a investitorilor, cu o durată de deţinere mai lungă, am crescut durata de deţinere a plasamentelor fondurilor, a depăşit doi ani în cazul unor fonduri. Cu cât durata medie a plasamentelor fondurilor este mai mare cu atât posibilitatea de diferenţă între cele două metode de evaluare este mai mare. Astfel, am luat decizia să schimbăm metoda de evaluare, am anunţat-o prin aprilie pentru 2015. Procedăm aşa pentru că mi se pare importantă comunicarea cu investitorii. În general, măsurile importante le anunţăm cu anticipaţie.

Reporter: Cum se evaluează acum şi cum se vor evalua din 2015 obligaţiunile?

Mihail Ion: Este un pic complicat. Evaluarea se referă la instrumente purtătoare de dobândă si, în prezent, presupune recunoaşterea zilnică a dobânzii acumulate. Pe anumite instrumente purtătoare de dobândă, există un preţ de piaţă care poate să difere de evaluarea aceasta prin acumularea zilnică a dobânzii.

Reporter: Vă aşteptaţi ca această schimbare să aibă un impact mare?

Mihail Ion: Nu ne aşteptăm să fie o schimbare semnificativă, în ziua respectivă, a schimbării metodei. Am mai parcurs procesul acesta şi în zona de pensii facultative la jumătatea anului trecut- schimbarea metodei de evaluare în acelaşi sens, de la o recunoaştere zilnică a dobânzii către preţ de piaţă. Impactul în cazul nostru a fost absolut nesemnificativ.

Anul trecut, de la 1 ianuarie, România a intrat în nişte indici de piaţă emergentă de obligaţiuni, ceea ce a crescut mult lichiditatea pieţei titlurilor de stat, astfel încât să poţi considera relevant un preţ de piaţă al unui titlu de stat.

Reporter: Alte noutăţi care să aibă impact pe piaţă?

Mihail Ion: Pentru noi, este îmbucurător faptul că noua legislaţie prevede posibilitatea ca, în acelaşi fond, să existe mai multe clase de investitori, ceea ce nu era posibil. Aceasta este o practică cât se poate de des întâlnită în pieţele dezvoltate.

Salutăm încorporarea posibilităţii acesteia în noul regulament, ne ajută. Până nu demult, eram singurul jucător din piaţă care aveam un fond denominat în dolari care făcea plasamente tot în titluri de stat, depozite, alte instrumente purtătoare de dobândă. Universul investiţional în zona aceasta (instrumente denominate în dolari) este foarte sărac, dacă ne referim la statul român, ca emitent. Atunci, fondul acesta, chiar dacă e denominat în dolari, făcea cea mai mare parte din plasamente în instrumente denominate în euro sau lei şi, prin intermediul unor operaţiuni de acoperire a riscului valutar, expunerea din lei sau euro era convertită în dolari, în aşa fel încât randamentul fondului să nu fie influenţat de cursul de schimb euro-dolar sau leu-dolar. Avem două fonduri Raiffeisen Euro Plus şi Raiffeisen Dolar Plus care, practic, au acelaşi univers investiţional, titluri de stat denominate în euro. În acest moment, sunt două entităţi distincte, deoarece legislaţia nu permitea ca la Raiffeisen Euro Plus să avem şi o clasă denominată în dolari. Acest lucru va fi posibil în viitor. Este un pas în favoarea dezvoltării pieţei ca, în interiorul unui fond, să poţi să inserezi diverse clase de investitori sau de valute.

Reporter: Cum caracterizaţi relaţia cu ASF?

Mihail Ion: Relaţia cu ASF este, în general, una bună, constructivă şi a fost în termenii aceştia şi înainte de 1 mai (n.r. data de la care şi-a preluat mandatul noul preşedinte, Mişu Negriţoiu).

Pot să spun că, după numirea domnului preşedinte Negriţoiu, consultarea cu piaţa chiar devine şi mai intensă şi salutăm asta. Suntem foarte bucuroşi că se întâmplă asta.

Evident că sunt, peste tot, lucruri de îmbunătăţit, de exemplu vorbind de partea de reglementare, trebuie sprijinită dezvoltarea pieţei fondurilor de pensii facultative, unde procesul de aderare este destul de birocratic, anevoios, frânează distribuţia.

Vizavi de partea de supraveghere, şi la nivelul autorităţii există o astfel de viziune, o să progresăm de la o supraveghere bazată pe conformitate, pe aspecte formale, către o supraveghere bazată pe riscuri.

Reporter: Investitorii au criticat politica tarifară a ASF şi la BVB.

Mihail Ion: Da, sunt aspecte cunoscute. Nu e vorba că ne-am obişnuit, există dialog şi pe partea asta şi cred că atunci când o să avem o piaţă mai dezvoltată, asta o să însemne şi costuri mai mici. In zona fondurilor de investiţii, nivelul de dezvoltare este mai aproape de ceea ce putem observa în regiune.

Reporter: Ce planuri aveţi pentru anul acesta?

Mihail Ion: Le-am spus mai devreme, implicit, apropo de direcţia în care merge piaţa. Este vorba despre o capacitate mai bună de a explica investitorilor importanţa unor deţineri pe termene mai lungi, care le dau şi speranţa să obţină şi randamente mai mari.

În situaţia celor care sunt deja deţinători de fonduri cu plasamente în instrumente purtătoare de dobândă, ne propunem să avem o consiliere financiară mai adâncă şi să le putem explica şi alte produse, care sunt potrivite în funcţie de profilul de risc. Ne bazăm, în principal, pe fondurile cu capital protejat şi pe lei, şi pe euro.

Reporter: Aveţi vreun target pentru active?

Mihail Ion: Nu. Ne propunem mai degraba ţinte calitative, respectiv creşterea duratei de detinere a investitorilor în fonduri şi o diversificare a plasamentelor dincolo de fondurile cele mai conservatoare. Probabil se constată din discursul nostru public că nu suntem printre participanţii la piaţă care anunţă nişte cifre rotunde, viitoare, ca aşteptări, ca să putem face titluri de ziar, nu ne interesează asta. Aş spune ceva, apropo de ţinte cantitative. Clienţii de retail Raiffeisen Bank au plasat, la momentul acesta, în fonduri, 25% din resursele lor financiare care sunt administrate cu banca. Acest nivel este de departe cel mai ridicat din piaţa locală şi mult peste media Europei Centrale şi de Est. Este o cifră cu care ne mândrim şi care arată că, până acum, am avut de departe cel mai mare succes în a explica investitorilor viabilitatea produselor şi a veni cu produse care au fost dorite de piaţă. Noi am fost primii care am venit cu un fond denominat în euro, noi am venit primii cu fond denominat în dolari şi iarăşi ne-au urmat alţii, noi am lansat fondurile cu capital protejat, singurele de până acum din piaţa care au reuşit să convingă investitorii dincolo de fondurile plasamente în instrumente cu venit fix.

Reporter: Ce previziuni aveţi pentru dobânzi, până la finalul anului?

Mihail Ion: Cred că plasamentele denominate în euro au şanse să fie remunerate chiar mai slab decât în prezent, adică să vedem dobânzi uşor mai mici, chiar şi la depozite şi la titluri de stat.

A avut loc o scădere de randamente semnificativă în ultima vreme, probabil că mai este puţin loc. Acest lucru este susţinut şi de deciziile Băncii Centrale Europene şi de faptul că România este percepută mai bine de către investitori şi şi-a recâştigat statutul de investment grade la Standard&Poors. Credem că, în condiţiile în care nu apare un derapaj major pe pieţele internaţionale care să crească aversiunea la risc, există încă loc să vedem interes pentru titlurile de stat româneşti denominate în euro sau scădere de dobânzi la depozite, care să însemne, de fapt, o racordare la realităţile pieţei.

Pe partea de lei, povestea este un pic mai nuanţată. Este posibil ca ratele de dobândă la depozite să cam rămână pe loc mai ales la băncile la care deja au scăzut şi s-au stabilizat în utlima vreme. Probabil că, şi la tilturi de stat, suntem aproape de finalul ciclului de scădere. Situaţia este un pic mai nuanţată pe lei, în sensul în care, dacă cea mai mare parte din creditare o să meargă pe lei, asta înseamnă că şi interesul băncilor în a atrage resurse de la clienţi va fi mai semnificativ pe lei decât pe euro.