În Europa se înalţă rugi fierbinţi pentru încălzirea globală

Nu contează că autorităţile europene continuă să-şi decline orice responsabilitate pentru actuala criză energetică. Realitatea, definită de marele scriitor Philip K. Dick drept "ceea ce nu dispare atunci când încetezi să crezi în ea", este dură şi nu poate fi impresionată, indiferent de numărul ţapilor ispăşitori sacrificaţi.

Urmărirea cu orice preţ a unor politici "verzi" dezastruoase de către liderii de la Bruxelles şi "slugile" care îi reprezintă în capitalele europene sub numele de "autorităţi naţionale" îi condamnă acum pe europeni la frig şi întuneric.

Dar oare nu ar fi utile şi ţinerea unor slujbe pentru aducerea căldurii solare şi a vântului, aşa cum se face de multe ori pentru invocarea ploii? Oricum se pare că aceasta este una dintre puţinele opţiuni rămase.

Mult mai utilă ar fi, însă, ţinerea unor slujbe în care rugile să fie îndreptate către "lepădarea" de politicile iresponsabile din domeniul energetic, ale căror consecinţe pot deveni catastrofale extrem de rapid.

Bloomberg a scris recent că "Europa se pregăteşte de o iarnă dură, pe fondul unei crize energetice care se pregăteşte de ani de zile şi lasă continentul la mâna capriciilor vremii", în condiţiile unei creşteri explozive a preţurilor gazelor şi electricităţii.

În ceea ce priveşte gazele, care sunt şi o componentă de bază a producţiei de electricitate, cotaţiile futures pentru luna următoare de la NYMEX au intrat pe o traiectorie exponenţială încă din aprilie 2021. La sfârşitul săptămânii trecute, preţul etalon al gazelor din Europa a fost de 65,1 EUR/MWh, de aproape 4 ori mai mare decât la începutul anului, după ce a depăşit 77 de euro în urmă cu câteva zile (vezi graficul 1).

Creşterea explozivă a preţului gazelor naturale a avut loc şi pe fondul creşterii accelerate a cererii din Asia, în condiţiile în care depozitele din Europa au un grad de umplere semnificativ sub media de la mijlocul lunii septembrie din ultimii 10 ani (vezi graficul 2).

Conform datelor de la Gas Infrastructure Europe, gradul mediu de umplere în ziua de 15 septembrie din ultimii 10 ani este de 83,7%, în timp ce gradul de umplere din 15 septembrie 2021 a fost de 71,1%.

"Europa se confruntă cu o criză a gazelor şi cărbunelui, iar dacă nu bate vântul atunci se poate ajunge la cel mai negru scenariu: oprirea alimentării cu electricitate pe scară largă, care va forţa închiderea fabricilor", mai subliniază Bloomberg, care aminteşte că "în ultimii ani a crescut dependenţa Europei de sursele intermitente de energie, în timp ce investiţiile în combustibilii fosili au scăzut".

Agenţia de ştiri americană mai arată că "politicile de mediu au împins unele ţări să-şi închidă centralele pe cărbune şi cele nucleare şi au redus astfel numărul capacităţilor care ar putea fi utilizate în caz de necesitate".

Pot fi astfel de politici caracterizate şi altfel decât subminare deosebit de gravă a economiilor naţionale şi atentat direct la viaţa cetăţenilor europeni?

Ce soluţii au găsit guvernele, de la Madrid până la Roma sau Bucureşti? Subvenţionarea consumatorilor, bineînţeles, deşi această "soluţie" nu poate avea efecte decât pe termen foarte scurt, în condiţiile în care nu se iau măsuri imediate de renunţare la politicile verzi dezastruoase.

Cea mai recentă decizie în acest sens vine de la Roma, conform unei ştiri Bloomberg despre un program de 3,5 miliarde de euro destinat "protejării consumatorilor în faţa creşterii accelerate a preţurilor energiei".

Pe de altă parte, Marea Britanie pare să se apropie rapid de o criză alimentară majoră, pe fondul închiderii unor fabrici producătoare de îngrăşăminte chimice şi a unei crize a dioxidului de carbon în industria alimentară, după cum scrie cotidianul The Telegraph.

Cum soluţiile de remediere a situaţiei pe termen lung au costuri politice imediate, multe dintre autorităţile naţionale din Europa, precum şi unii membri ai Parlamentului European, continuă să arunce vina către Rusia şi Gazprom.

Bloomberg scrie că un grup de europarlamentari a cerut Comisiei Europene să lanseze o investigaţie privind rolul Gazprom în creşterea preţurilor deoarece "suspectează că este vorba despre o manipulare a pieţei".

Adică este de condamnat şi trebuie pedepsită manipularea pieţei gazelor, dar este perfect legitimă manipularea pieţei obligaţiunilor guvernamentale de către BCE prin suprimarea dobânzilor?

Europarlamentarii consideră că forţarea creşterii preţurilor ar determina autorităţile europene să aprobe în regim de urgenţă intrarea în funcţiune a magistralei Nord Stream 2.

Purtător de cuvânt al Gazprom a declarat că vor fi consultaţi avocaţii, iar un comunicat de presă de pe site-ul companiei arată că "livrarea gazelor se face cu respectarea completă a obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care Gazprom urmăreşte şi acoperirea cererilor de furnizarea suplimentară atunci când este posibil acest lucru".

La recenta întâlnire anuală a organizaţiei International Business Congress (IBC), Alexei Miller, directorul executiv al companiei Gazprom, a precizat că Europa intră în iarna viitoare pe fondul unor cantităţi de gaze insuficiente în depozite, iar aceasta a contribuit decisiv la creşterea accelerată a preţurilor.

Alexei Miller a mai subliniat că "Gazprom este un furnizor de încredere, care poate acoperi cererea din Europa indiferent cât de rece va fi vremea", după cum mai arată Bloomberg.

Pe de altă parte, Miller a lansat şi un avertisment voalat către "partenerii" europeni, a căror "afecţiune" pentru orice tip de sancţiune impusă Rusiei a fost tolerată până în prezent.

În cadrul conferinţei IBC, directorul executiv al Gazprom a declarat că observă o creştere uimitoare a consumului din China.

"Piaţa chineză este cea mai dinamică şi mai rapidă în termeni de creştere. În fiecare an ne uimeşte pur şi simplu cu rata de creştere a consumului, iar 2021 nu a fost o excepţie", a declarat Miller, conform unei ştiri TASS.

Estimările Gazprom arată că importurile anuale de gaze naturale ale Chinei vor ajunge la 300 de miliarde de metri cubi pe an până în 2035, de la circa 160 de miliarde de metri cubi în 2021, pe fondul unei consum de 360 de miliarde de metri cubi în acest an.

În aceste condiţii cine are nevoie de cine? Europa de gazul Rusiei sau Rusia de banii Europei în schimbul gazului său? Oare vor merge politrucii iresponsabili ai Europei până acolo încât să testeze limitele răbdării Rusiei?

Pe lângă acest aspect politic deloc de neglijat, mai rămâne o întrebare crucială. Va reuşi Gazprom să satisfacă cererea uriaşă a Chinei, dar în acelaşi timp să revină la preţuri scăzute pentru Europa?

Încrederea într-un răspuns afirmativ nu poate fi prea mare, iar promisiunea unei "inflaţii tranzitorii" se va dovedi, în curând, lipsită de orice bază.

Se pare că suntem foarte aproape de intrarea într-o nouă eră, în condiţiile în care BCE poate să "tipărească" doar cerere agregată nu şi ofertă de energie "curată", o eră în care este posibilă însăşi redefinirea noţiunii de "civilizaţie" în Europa.