În loc să distrugem pilonul II de pensii, mai bine să-l consolidăm

Nu o singură dată, guvernarea PSD-ALDE a lansat mesaje confuze cu privire la viitorul pilonului II de pensii. Pentru orice guvern socialist, orientat spre consum, miliardele de euro acumulate la pilonul II de pensii sunt o tentaţie prea mare pentru a nu da naştere la ideea (proastă) de a le prelua la buget.

În realitate, dacă , cu adevărat, guvernarea PSD-ALDE ar fi interesată de soarta viitoarelor generaţii de pensionari, atunci ar fi bine să acţioneze pentru consolidarea pilonului II de pensii, astfel încât, într-o perspectivă mai lungă de timp, să ajungem să renunţăm la pilonul I de pensii , în favoarea pilonului II de pensii.

Este cunoscut că pilonul I de pensii este aşezat pe principiul transferului de resurse de la o generaţie la alta: cei care astăzi sunt activi plătesc contribuţii la fondul de pensii, din care se achită pensiile la cei care sunt la pensie. Acest sistem de pensii a funcţionat bine, atât timp cât numărul celor care erau activi era mult mai mare decât numărul celor aflaţi la pensie. La un raport de 5 la 1, dacă doreai ca pensia medie să fie 50 % din salariul mediu , atunci contribuţia la fondul de pensii ar fi trebuit să fie de 10% din salariul mediu. În momentul când raportul este 1 la 1, situaţie în care se află România, contribuţia ar trebui să ajungă la 50% din salariul mediu pentru a asigura o pensie de 50 % din acest salariu. Evident, într-o asemenea situaţie, nicio activitate economică nu ar mai putea fi competitivă. Ca atare, subvenţionarea de către bugetul de stat a fondului de pensii la pilonul I este inevitabilă.

Un alt argument în defavoarea pilonului I de pensii este mobilitatea accentuată a forţei de muncă din România , în cadrul pieţei unice din Uniunea Europeană şi în afara acesteia. În prezent, celor care lucrează perioade de timp diferite , în mai multe ţări din Uniunea Europeană, li se recunoaşte vechimea în muncă, cumulându-se numărul de ani lucraţi în fiecare ţară, dar drepturile de pensie urmează a fi primite din sisteme de pensii diferite , în funcţie de reglementările din ţările respective.

De aceea, pilonul II de pensii , care este aşezat pe principiul acumulării fondului de pensii în conturile individuale ale fiecărei persoane, pe tot parcursul vieţii sale active, este mult mai potrivit pentru noile condiţii în care se află forţa de muncă din România. Aceste acumulări de fonduri în conturile individuale, gestionate de fonduri de pensii private, sunt multiplicate prin investiţiile efectuate, sub supravegherea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

Dacă pilonul II de pensii este adecvat situaţiei actuale a forţei de muncă din România, în mod firesc, apare întrebarea: de ce nu desfiinţăm pilonul I de pensii şi transferăm întreaga contribuţie de asigurări de pensii la pilonul II (respectiv cota de 5,4% de la pilonul I s-ar adăuga la cota de 5,1% de la pilonul II)? Răspunsul este simplu: pentru că , atât timp , cât avem la plată pensii pentru pensionarii care au contribuit numai la pilonul I de pensii, niciun buget al României nu-şi permite să preia obligaţie de a aloca întreaga sumă necesară pentru plata acestor pensii.

Dar, în perspectivă, pe măsură ce numărul de pensionari care au contribuit numai la pilonul I de pensii se reduce , atunci se poate promova o politică de transferare treptată a contribuţiilor de asigurări sociale pentru pensii de la pilonul I la pilonul II de pensii. Această tranziţie se poate face începând cu o anumită generaţie (cohortă) care intră în viaţa activă ( şi cu celelalte generaţii care urmează) şi care ar contribui numai la pilonul II de pensii.