INCOMPATIBILI SAU NU? Europarlamentari cu locuri de muncă multiple

• Aproape 60% dintre membrii Parlamentului Uniunii Europene au mai multe activităţi externe

Europarlamentarii aprobă bugetul european, bugetele multianuale, axele de dezvoltare şi de finanţare, precum şi programul economic al Comisiei de la Bruxelles. Pe lângă acestea, europarlamentarii aprobă şi modificările legislative propuse, verifică implementarea normelor europene de către statele membre, discută şi aprobă diferite rapoarte în legătură cu membrii UE sau cu ins­tituţiile europene.

O activitate laborioasă care nu ar mai lăsa timpul necesar unui europarlamentar ca să se ocupe şi de altceva sau să aibă încă un loc de muncă.

Dar un studiu recent al organizaţiei neguvernamentale Transparency International EU, care a fost dat publicităţii ieri, arată că aproape 60% dintre membrii Parlamentului Uniunii Europene au mai multe activităţi externe care pot include angajări regulate sau sunt membri ai unor consilii de administraţie ale unor agenţi economici de importanţă mai mare sau mai mică. Toate acestea presupun des­făşurarea unei activităţi care este remunerată, lucru ce se regăseşte şi în cele peste 2000 de de­claraţii de avere ana­lizate de cei de la Transparency In­ternational EU.

Practica europarlamentarilor de a avea un al doilea loc de muncă sau chiar mai multe a fost numită "Lumina lunii" de către angajaţii organizaţiei neguvernamentale.

Cei 751 de deputaţi europeni au declarat 1366 de activităţi, ceea ce reprezintă o creştere cu 13%, faţă de anul 2014. 31% dintre europarlamentari au şi acum mai multe locuri de muncă.

Transparency International EU a alcătuit un top cu primii 30 de parlamentari în privinţa veniturilor anuale. Pe locul opt figurează europarlamentarul român Daniel Buda, trimis de Partidul Democrat (între timp a devenit membru PNL) în Legislativul european şi făcând parte din grupul Partidului Popular European. Daniel Buda este notar, dar în declaraţiile sale de avere de la Parlamentul European figurează că lucrează, sub diferite forme, în şase locuri. Adică europarlamentarul român se multiplică în timp ce se află în Legislativul UE şi îşi desfăşoară activitatea şi în alte zone din ţara noastră.

În privinţa veniturilor lui Daniel Buda, confom studiului întocmit de Transparency International EU, aces­tea au fluctuat între 442.027 euro şi 543.988 euro anual, din care doar o pătrime reprezintă banii primiţi în calitate de europarlamentar. Din datele furnizate de organizaţia europeană reţinem că, deşi salariul lunar de bază al europarlamentarilor este de 8.484 de euro, cei mai mulţi dintre aceştia sunt remuneraţi lunar cu sume nete cuprinse între 10.000 şi 12.000 de euro, care includ şi anumite alocaţii pentru cheltuielile efectuate de aleşii UE.

În privinţa topului pe ţări, România se clasează printre ultimile locuri, doar 16% dintre europarlamentarii români având şi un alt loc de muncă în afara celui din legislativul UE. Sub ţara noastră se situează Spania - 15%, Ungaria - 10%, Irlanda - 9%, Slovacia - 8% şi Bulgaria, unde doar 6% dintre europarlamentari mai au şi un alt loc de muncă.

Dintre europarlamentarii români, cei 16% care au şi un alt loc de muncă au declarat, între 2014 şi 2018, venituri anuale cuprinse între 116.331 euro şi 581.653 euro, ca în cazul lui Daniel Buda.

• Conflict de interese sau nu?

Conform raportului întocmit de Transparency International EU, justificarea comună a celui de-al doilea loc de muncă este de a permite oficialilor aleşi să rămână în legătură cu profesia lor şi să se întoarcă la un loc de muncă anterior când părăsesc funcţia. Totodată, europarlamentarii susţin că al doilea loc de muncă le permite să păstreze legături cu realităţile electoratului lor. Problema care se ridică este dacă acest al doilea loc de muncă plătit poate atrage conflicte de interese sau îi poa­te împiedica pe europarlamentari să acorde suficient timp şi atenţie sporită rolului lor în calitate de reprezentanţi aleşi.

Locurile de muncă generatoare de conflicte de interese sunt în general cele care aduc venituri mari sau implică organizaţii de lobby. Din datele raportului reiese că trei deputaţi europeni deţin, în prezent, poziţii plătite în cadrul organizaţiilor din registrul de lobby al UE - Viviane Reding este membru al consiliului de administraţie al Fundaţiei Bertelsmann, Agnes Jongerius se află în consiliul de supraveghere al PostNL, iar Paul Rubig ocupă o poziţie în Camera de Comerţ austriacă (WKÖ), reprezentând interesele întreprinderilor din ţara respectivă.

Raportul mai arată că 49 de europarlamentari au demarat noi activităţi de la începutul mandatului (2014), dintre care patru câştigă mai mult de 100.000 de euro pe an. Activităţile declanşate în timpul mandatului pot avea un risc mai ridicat de conflict de interese, deoarece acestea sunt direct legate de activitatea unui deputat în Parlamentul European. Veniturile ridicate sunt îngrijorătoare atunci când descrierile activităţilor din declaraţii se limitează la "consultant", "avocat" sau "freelancer". Lipsa detaliilor face imposibil pentru cetăţeni, jurnalişti sau societatea civilă să monitorizeze aceste activităţi pentru potenţiale conflicte de interese.

Calculând veniturile declarate de europarlamentari din 2014 până la 31 iunie 2018, cercetările celor de la Transparency International EU arată că aleşii au câştigat între 18 şi 41 de milioane de euro de la locurile suplimentare de muncă.

În privinţa grupurilor politice din Parlamentul UE, cele mai multe venituri alternative le au europarlamentarii care fac parte din Europa Naţiunilor şi Libertăţii, 54% din câştiguri fiind din surse externe.

Aceştia sunt urmaţi de cei din Partidul Popular European, cu 47% din venituri. Grupul ALDE se situează pe locul patru cu 35% din totalul veniturilor, în timp ce doar 24% din social-democraţii europeni au şi un alt loc de muncă.

În concluzia raportului, cei de la Transparency International EU arată că, atât timp cât aplicarea codului etic şi de conduită din cadrul Parlamentului UE se va face doar de preşedintele acestei instituţii, va fi foarte greu să se facă o distincţie între activităţile care pot intra în conflict de interese cu munca prestată de europarlamentari în legislativul european.