Indiferenţa SUA faţă de Europa stimulează companiile de apărare de pe bătrânul continent

Pe pieţele europene, există o îngrijorare cu privire la mesajele administraţiei americane potrivit cărora securitatea continentului nostru nu mai este o prioritate pentru aceasta, potrivit comentariului analistului eToro, Bogdan Maioreanu. Investitorii urmăresc îndeaproape desfăşurarea negocierilor de pace dintre SUA şi Rusia, dar şi reuniunile de la Paris, unde se discută viitorul apărării Europei. De asemenea, ei iau în calcul probabilitatea creşterii cheltuielilor militare interne. Aceste preocupări determină creşterea acţiunilor europene din domeniul apărării.

Acţiunile gigantului german din domeniul apărării Rheinmetall au crescut cu peste 52% în acest an. Hensoldt (Germania) a crescut cu peste 37%, Saab din Suedia cu 28%, Leonardo (Italia) cu 38% şi Thales (Franţa) cu 35%. Între timp, acţiunile americane din domeniul apărării au rezultate mixte. Lockheed Martin a scăzut cu 11% şi Northrop-Grumman cu -8%, în timp ce Boeing a crescut cu 5% în acest an.

Un studiu realizat de McKinsey arată că în Europa cheltuielile pentru apărare sunt în creştere, situându-se la o medie de 2,2% din PIB în 2024. Estonia şi Letonia au anunţat angajamente de a cheltui 5,0% din PIB, iar Polonia intenţionează să ajungă la 4,7% în 2025. NATO are o definiţie standard a cheltuielilor pentru apărare: "plăţi efectuate de un guvern naţional special pentru a satisface nevoile forţelor sale armate". Aceasta înseamnă că nu tot bugetul contribuie la capacităţile convenţionale şi hibride de descurajare şi de luptă, deoarece o parte va trebui să meargă către salarii, pensii şi alte cheltuieli.

Cheltuielile totale cu apărarea ale statelor membre ale UE, între 2021 şi 2024, au crescut cu peste 30 %. În 2024, acestea au ajuns la o valoare estimată de 326 de miliarde euro, aproximativ 1,9 % din PIB-ul UE. În 2024, cheltuielile pentru achiziţionarea de echipamente de apărare au depăşit 90 de miliarde euro. Aceasta corespunde unei creşteri potenţiale de la an la an de peste 50%. Cheltuielile totale pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul apărării în UE au ajuns la 13 miliarde euro în 2024. În 2023, industria europeană de apărare a generat o cifră de afaceri de 158,8 miliarde euro, în creştere cu 16,9% faţă de anul precedent. Cifra de afaceri a fost împărţită între sectorul aeronautic ( 64,8 miliarde euro), cel naval (37,9 miliarde euro) şi cel terestru (56,2 miliarde euro). Această creştere a fost evidentă în toate cele trei sectoare cheie - aeronautic militar, naval şi terestru cu rate de creştere de 15,8%, 17,7% şi, respectiv, 17,7%.

McKinsey a calculat că, în cazul în care cheltuielile totale pentru apărare într-o anumită ţară ar creşte de la 2,2 la 3,0% din PIB (o creştere de 36,0%), aceasta s-ar putea traduce printr-o creştere de 47,0% a cheltuielilor pentru descurajarea convenţională sau hibridă, a celor legate de apărare şi acţiuni militare. UE are în vedere şi modificări ale regulilor care ar permite guvernelor să crească cheltuielile militare fără a intra sub incidenţa regulilor legate de deficitul bugetar excesiv.

De asemenea, o analiză JPMorgan sugerează că fiecare creştere de 0,5% a cheltuielilor europene pentru apărare valorează aproximativ 115 miliarde de dolari anual, adică echivalentul a aproximativ 110 miliarde de euro, din care 40% este probabil să fie cheltuite pe armament. Din cheltuielile cu echipamentele, se aşteaptă ca doar 30% să se îndrepte către contractorii americani din domeniul apărării. Deoarece, cel mai probabil, ţările europene îşi vor creşte cheltuielile pentru apărare, războiul comercial iminent cu SUA va direcţiona probabil şi mai mulţi bani către industria europeană de apărare, mai degrabă decât către cea americană.

Dar există şi unele provocări în viitor. Echipamentele militare ale Europei sunt diverse, armatele aliaţilor trebuie să fie capabile să lucreze împreună, iar interoperabilitatea este esenţială. În timp ce SUA are în total 32 de sisteme de armament, în Europa acest număr este de 172, un număr de 5 ori mai mare, a constatat McKinsey. De exemplu, în armata americană există trei tipuri de vehicule blindate de luptă pentru infanterie, dar în Europa acestea sunt de 23 de tipuri. Acest lucru ridică problema lanţurilor de aprovizionare, dar şi ce anume să fie modernizat sau ce tip de armă să fie cumpărată în detrimentul altora.

Acest lucru l-a determinat pe directorul general al grupului italian Leonardo să declare că Europa cheltuieşte pentru apărare aproape jumătate din cât o fac Statele Unite, dar Uniunea Europeană cheltuieşte această sumă pe 30 de programe, iar SUA pe zece. Dar pentru a obţine o masa critică, contractorii UE din domeniul apărării trebuie devină mai mari. De aceea, acesta crede că oficialii antitrust ai Uniunii Europene ar trebui să nu se implice în sectorul apărării şi să permită firmelor locale să fuzioneze, să se integreze şi să construiască o masă critică pentru a face faţă concurenţei globale.

Presiunea asupra sectorului european al apărării ar putea sprijini industria să evolueze rapid într-un conglomerat mai mare, capabil să furnizeze în timp util armele şi muniţiile necesare armatelor europene. Dar acesta este un proces de lungă durată. Deşi, în general, tensiunile geopolitice nu sunt bune pentru pieţele financiare, pentru investitorii din sectorul european de apărare ar putea aduce revenirea mult aşteptată a pieţei.