Inflaţia, lichiditatea pieţei şi dobânzi

În ianuarie, inflaţia lunară a fost de 1,34%. Mult, ca valoare în sine. Astfel de niveluri de inflaţie lunară am mai avut în perioada recentă doar în iulie 2010 (2,58%) şi septembrie 2012 (1,18%) şi este greu să ne înscriem în ţinte de inflaţie de 2-3% care să ne ducă spre zona euro, cu astfel de "pusee" ale preţurilor.

Explicaţia este însă simplă - şi o târâm după noi ca pe o piatră de moară - lucrurile nefăcute la timpul lor (şi mă refer la creşterea cu 10% a preţului la energie electrică). Liberalizarea preţului la energie electrică şi gaze este un lucru care trebuia realizat de mult timp. M-a mirat tot timpul lejeritatea cu care organismele internaţionale ne lăsau să "amânăm" calendarul de liberalizare a preţurilor şi introducere a pieţei concurenţiale în energie şi acceptau cu resemnare motivaţia noastră că suntem mai săraci decât ceilalţi europeni. Desigur, menţinerea preţurilor la energie sub controlul statului a fost în realitate un instrument excelent de obţinere a votului popular şi în consecinţă toate guvernările din ultimii 20 de ani au evitat sau măcar au amânat majorarea de preţuri la energie - pentru că, în definitiv, liberalizarea înseamnă majorare. După 6 ani de la aderarea la UE, acest lucru nu mai este posibil şi, cu paşi mărunţi la început şi tot mai abrupţi acum, vom lăsa preţurile la energie să crească, mai întâi pentru companii şi apoi şi pentru populaţie. Aşadar, trebuie să ne aşteptăm de acum înainte să avem pusee inflaţioniste la începutul fiecărui trimestru, în decursul următorilor 3 ani... o bătaie de cap continuă pentru BNR!

Tocmai în dorinţa de a limita impactul acestor majorări, Banca Centrală a "aruncat" în piaţă mai multe lichidităţi prin operaţiuni reverse repo, revenind la volumele de acum câteva luni, când oferea băncilor comerciale sume consistente prin aceste instrumente. În consecinţă, dobânzile pe piaţa interbancară la lei au coborât puternic, iar băncile sunt "inundate" de bani ieftini... Pentru companii, aceasta ar trebui să însemne credite mai ieftine în viitor (eventual). Dar cu siguranţă, va însemna dobânzi la depozite mai reduse (în special pentru persoanele fizice), deci valori ale dobânzilor puternic real negative. Şi atunci din ce bani vor fi alimentate creditele bancare? Un cerc vicios care trebuie rupt cumva: poate de scăderea rapidă a inflaţiei (greu de crezut, în condiţiile expuse mai sus) sau poate de creşterea economică bazată pe credite bancare ale companiilor (la fel de greu de crezut, ţinând seama de structura bugetului din acest an).