INS a raportat convergenţa "economiei statistice" cu "economia reală"

Reacţiile oficiale în presă nu au întârziat. Ministrul Liviu Voinea a pus accentul pe creşterea anuală din primul semestru, care a fost de 2,4%, conform datelor neajustate pentru sezonalitate, şi a comparat încetinirea creşterii cu reducerea vitezei unei maşini de la 130 km/h până la 100 km/h.

Datele trimestrială arată, însă, altceva. Creşterea anuală s-a temperat până la 1,4%, de la 3,8% în trimestrul precedent, adică reducerea de viteză nu a fost de la 130 km/h la 100 km/h, ci la 48 km/h. Nici nu este de mirare, când economia a intrat într-o groapă în T2 2013, care i-a rupt puntea din faţă, iar acum "rulează" în virtutea inerţiei.

Această evoluţie ar trebui să constituie un serios semnal de alarmă pentru autorităţile guvernamentale, mai ales pe fondul tensiunilor politice regionale şi a declanşării războiului comercial dintre Rusia şi Vest.

Dar semnalele de alarmă nu s-au declanşat doar în ultimele luni. Conform datelor de la INS, investiţiile au scăzut semnificativ în 2013, cu 9,7% faţă de anul precedent, după un avans de 12,3% în 2012. În ultimul trimestru din 2013 declinul anual a fost de 15,4%, iar în primul trimestru din 2014 scăderea a fost de 7,4%.

Apoi au urmat creşterea fiscalităţii, pe fondul menţinerii incertitudinii în ceea ce priveşte cadrul fiscal general, şi confirmarea tendinţei de scădere a investiţiilor străine.

După o perioadă în care relaxarea monetară din zona euro părea să contribuie la stabilizarea economiilor europene, cu efecte pozitive asupra exporturilor noastre, s-a reluat, de la începutul anului, tendinţa de creştere a dezechilibrelor externe, confirmată şi de recentele date referitoare la nivelul deficitului comercial şi a celui de cont curent. Dar semnalul cel mai puternic a venit din partea tendinţei negative a veniturilor bugetare, în special cele aferente taxei pe valoarea adăugată, tendinţă ignorată de autorităţile guvernamentale.

Economia a intrat în recesiune în ciuda reducerii dobânzilor de referinţă de către BNR, ale căror efecte încă se lasă aşteptate.

De ce nu funcţionează canalele de transmisie ale politici monetare? Deoarece economia noastră suferă de grave deficienţe structurale, care nu pot fi corectate prin simpla "ieftinire" a banilor. Iar aceste dezechilibre nu pot fi corectate prin "investiţii" guvernamentale, a căror scădere este adesea găsită vinovată pentru slabele performanţe macroeconomice. Din păcate, nu se acordă atenţia cuvenită sufocării sectorului privat prin suprafiscalizare, discursul oficial concentrându-se doar pe "lărgirea bazei de impozitare" şi necesitatea taxării fiecărui leu câştigat.

"Datele oficiale confirma vestea bună - România continuă creşterea economică!", a scris premierul Ponta, entuziasmat, pe contul său de Facebook, folosind acelaşi exemplu inept cu maşina care încetineşte de la 130 km/h până la 100 km/h. Iar "soluţia" propusă pentru revenirea la viteza "normală" ne arată că autorităţile nu înţeleg factorii determinanţi ai unei funcţionări normale a "motorului economic". "Fără a mai fi blocaţi de un regim care vrea doar politici de austeritate, am putea face mult mai mult!", a scris în încheiere Victor Ponta.

Adică trebuie să dăm drumul la "investiţiile" guvernamentale şi să uităm de austeritate? Dar de unde bani, din împrumuturi? Şi ce facem când autorităţile europene nu vor permite relaxarea ţintelor de deficit bugetar?

Sancţiunile economice impuse de Rusia ca răspuns la sancţiunile UE au venit într-un moment "prielnic" pentru economia europeană. Autorităţile de la Bruxelles şi Banca Centrală Europeană pot să justifice, astfel, noi măsuri de stimulare economică.

Publicarea viitoarelor estimări ale creşteri economice de către INS ne va permite să vedem sectoarele responsabile pentru contracţia din T2 2014. După aceea vom asista la o revizuire semnificativă a datelor privind creşterea economică din ultimii ani, pe fondul aplicării normelor ESA2010 (n.a. noul sistem european al conturilor naţionale şi regionale). Acestea includ şi numeroase elemente care vor conduce la creşterea datoriei publice contabilizate.

Oare PIB-ul nostru va fi rectificat suficient, astfel încât să nu determine o creştere a gradului de îndatorare (n.a. raportul dintre datoria publică şi PIB) şi deteriorare percepţiei privind riscul de ţară, care va fi însoţită de creşterea costurilor de finanţare?

Germania a raportat deja datele conform noilor standarde, iar contracţia economică din T2 2014 a depăşit aşteptările. Dacă s-a gripat până şi motorul zonei euro, cine mai "remorchează" economia noastră pentru a ieşi din recesiune?