Inteligenţa Artificială oferă soluţii pentru combaterea poluării cu plastic

Poluarea cu plastic a ajuns la un nivel fără precedent. Patru politici globale ar putea elimina aproape toată poluarea cu plastic de pe Terra, potrivit unui studiu realizat cu ajutorul inteligenţei artificiale (AI) de cercetătorii de la Universitatea California din oraşul american Santa Barbara. Potrivit studiului publicat în revista Science, cele patru politici sunt următoarele: investiţii în infrastructurile de gestionare a deşeurilor, plafonarea noii producţii de plastic la nivelul anului 2020, măsuri financiare precum o taxă modică pe ambalaje şi obligaţia pentru toate noile produse de a conţine cel puţin 40% plastic reciclat. Ele "nu reprezintă în niciun caz panaceul pentru rezolvarea imensei probleme a poluării cu plastic", a declarat Neil Nathan, cercetător la Universitatea California din Santa Barbara. Dar dacă sunt aplicate simultan, aceste măsuri ar reduce cu 91%, la 11 milioane de tone, cantitatea de deşeuri de plastic "gestionate necorespunzător" în fiecare an până în 2050, în raport cu cele 121 milioane de tone la care s-ar ajunge în acelaşi an dacă nu s-ar întreprinde nimic în acest sens.

• Gestionarea defectuoasă a deşeurilor

"Deşeurile gestionate necorespunzător reprezintă tot ceea ce nu este incinerat, depozitat sau reciclat, deci acea fracţie care este mult mai susceptibilă să ajungă în mediul nostru înconjurător şi să aibă un impact asupra râurilor şi oceanelor noastre", a explicat Neil Nathan. Dacă nu va fi luată nicio măsură, cantitatea cumulată de deşeuri "gestionate necorespunzător" între 2011 şi 2050 ar fi de 3,5 miliarde de tone, suficiente pentru "a acoperi insula Manhattan cu un strat de plastic de zece ori mai înalt decât Empire State Building", a subliniat cercetătorul american. Studiul a fost publicat în contextul în care delegaţi din 178 de ţări s-au reunit luni în Busan, un oraş din Coreea de Sud, cu obiectivul de a ajunge la un acord până pe 1 decembrie pentru un tratat global împotriva poluării cu plastic. După doi ani de negocieri, ţările lumii rămân divizate în privinţa metodelor care ar trebui folosite. Unele doresc un tratat drastic, care să limiteze producţia, în timp ce altele, în principal mari producători de petrol precum Arabia Saudită şi Rusia, pledează pentru obiective mai modeste, concentrate pe reciclare şi gestionarea deşeurilor. Noul studiu, intitulat "Piste pentru reducerea gestionării necorespunzătoare a deşeurilor plastice şi a emisiilor de gaze cu efect de seră la scară mondială până în 2050", a constat în simularea cu ajutorul unui software interactiv a efectelor generate de măsurile care ar putea fi incluse în viitorul tratat de la Busan. Cele patru politici promovate în cadrul studiului sunt măsurile "care par să aibă cel mai mare impact sau să fie cele mai rentabile", a adăugat Neil Nathan. Software-ul a utilizat învăţarea automată pentru a combina informaţii despre creşterea demografică şi tendinţele economice pentru a prezice viitorul producţiei, poluării şi comerţului cu plastic.

Douglas MacCauley, un alt profesor de la Universitatea California din Santa Barbara, consideră că una dintre descoperirile cele mai pasionante ale acestui studiu este că se poate pune practic capăt poluării cu plastic graţie acestui tratat.

Al cincilea şi totodată ultimul ciclu de negocieri pentru un tratat global împotriva poluării cu plastic s-a deschis la începutul acestei săptămâni la Busan, în Coreea de Sud, însă divergenţele dintre cele 178 de ţări participante s-au manifestat aproape imediat, la scurt timp după finalul haotic al Conferinţei ONU privind schimbările climatice (COP29), care a avut loc recent în capitala Azerbaidjanului, Baku. "Această conferinţă reprezintă mai mult decât redactarea unui tratat internaţional. Ea reprezintă însăşi omenirea care se mobilizează în faţa unei ameninţări existenţiale", a declarat Luis Vayas Valdivieso, diplomatul ecuadorian care prezidează dezbaterile, în deschiderea şedinţei. El le-a reamintit delegaţilor că vor avea "63 de ore de muncă" la dispoziţia lor pentru a ajunge la o înţelegere în privinţa chestiunilor spinoase din cadrul negocierilor, precum plafonarea producţiei de plastic şi o eventuală interzicere a substanţelor chimice toxice.

Poluarea cu plastic este omniprezentă. Microparticulele de plastic se găsesc în toate alimentele consumate de oameni, practic în toate organele corpului uman, inclusiv în creier şi laptele matern, precum şi în interiorul norilor.

În 2019, omenirea a fabricat aproximativ 460 de milioane de tone de plastic, o cantitate care s-a dublat după anul 2000, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Iar această cantitate riscă să se dubleze din nou până în 2040. Peste 90% din plastic nu este reciclat niciodată şi peste 20 de milioane de tone ajung în fiecare an în natură, adeseori doar după câteva minute de utilizare. Plasticul, un produs fabricat din combustibili fosili, reprezintă totodată 3% din emisiile globale de carbon. Însă, deşi toată lumea s-a pus de acord pentru a recunoaşte gravitatea problemei, opiniile diferă radical în ceea ce priveşte modul de combatere a poluării cu plastic. În cadrul negocierilor de la Busan se confruntă două tabere. Există, mai întâi, "Coaliţia marilor ambiţii" (HAC), care grupează numeroase state africane, europene şi asiatice. Aceste ţări doresc un tratat care să acopere întregul "ciclu de viaţă" al materialelor plastice, de la producţie şi până la deşeuri.

HAC militează pentru obiective obligatorii privind reducerea producţiei şi a deşeurilor, precum şi pentru a impune schimbări în conceperea produselor din plastic pentru a facilita reutilizarea lor. Tabăra adversă, compusă în principal din mari producători de petrol, precum Rusia, Iran şi Arabia Saudită, militează pentru un tratat mai puţin constrângător, care ar privi doar reciclarea şi gestionarea deşeurilor, fără a pune în cauză producţia. Din cauza acestor diviziuni, primele patru runde de negocieri au dus la un proiect de tratat de peste 70 de pagini cu formulări criptice şi cu prevederi inaplicabile, conform părerilor unanime ale participanţilor. Pentru a debloca situaţia, Luis Vayas Valdivieso a redactat un proiect alternativ, scris pe 17 pagini şi care pune accentul pe chestiunile consensuale, cum ar fi necesitatea de a promova materialele plastice reutilizabile. Preşedintele negocierilor a înregistrat o primă victorie luni, când a obţinut ca negocierile din Busan să se desfăşoare în baza "documentului" său simplificat. Opunându-se iniţial acestei posibilităţi, Rusia, Arabia Saudită şi Iran au cedat în cele din urmă.

Unii dintre observatori prezic că negocierile vor intra în prelungiri la Busan, aşa cum s-a întâmplat şi la dificilele conferinţe ale ONU privind schimbările climatice şi biodiversitatea, desfăşurate în săptămânile recente. "După eşecul celor două summituri consecutive pentru natură şi pentru climă, sesiunea din Busan trebuie să fie un refugiu împotriva lipsei de acţiune în materie de natură şi climă", a transmis WWF. Luis Vayas Valdivieso doreşte ca un acord să fie semnat cu orice preţ la Busan. Acest lucru îngrijorează anumite ONG-uri, care se tem că ţările vor ajunge la o înţelegere doar asupra unui tratat "timid", doar pentru a semna ceva pe 1 decembrie. Poziţiile Statelor Unite şi Chinei, care, până în prezent, nu au susţinut în mod deschis pe niciuna dintre cele două tabere, se vor dovedi cruciale.