Intervenţia băncilor centrale legitimează percepţia crizei financiare

• Absenţa lichidităţii "îngheaţă" pieţele financiare internaţionale

Contagiunea de pe pieţele financiare internaţionale, care nu mai poate fi negată, este tot mai evidentă în Europa. Viteza de trasmitere a dificultăţilor din sectorul sub-prime american către Europa i-a surprins chiar şi pe cei mai pesimişti dintre analişti.

După instituţii din Germania şi Olanda, BNP Paribas, cea mai mare bancă franceză, a fost nevoită să oprească retragerile de capital din trei fonduri de investiţii pe care le administrează. Toate cele trei fonduri au în componenţa portofoliilor titluri din categoria ABS (asset based securities), care au cunoscut căderi masive, conform indicilor publicaţi de Markit. "Evaporarea completă a lichidităţii pe anumite segmente ale pieţei de securitizare din SUA a făcut imposibilă evaluarea corectă a anumitor active, indiferent de calitatea sau ratingul lor de credit", a precizat BNP Paribas în­tr-un comunicat de presă preluat de Bloomberg.

Cine urmează? Aceasta era întrebarea care a apărut constant în presa financiară internaţională de săptămâna trecută. "Subiecţii" erau, bineînţeles, fondurile de investiţii sau de hedging din Europa, care par să se confrunte cu probleme serioa­se de lichiditate şi "în­gheaţă" retragerile "investitorilor".

Răspunsul pentru întrebarea anterioară nu s-a lăsat mult aşteptat. Bloomberg ne informează că fondul DWS ABS administrat de Deutsche Bank a pierdut 30% din active de la sfârşitul lunii iulie. Trebuie remarcat faptul că banca germană nu a limitat retragerile investitorilor, deşi acest lucru se poate schimba în faţa unei "căderi drastice" a pieţelor, conform purtătorului de cuvânt al băncii.

Pe fondul reducerii accentuate a lichidităţii de pe pieţe, creşterea volatilităţii reflectă o situaţie delicată: investitorii nu mai sunt siguri cât valorează portofoliile lor iar tranzacţiile se opresc.

Criza acută de lichiditate a condus la o creştere explozivă a ratelor overnight atât pentru dolar cât şi pentru euro. Pe piaţa monetară din zona euro dobânda a ajuns la 4,62% joia trecută, mult peste ţinta de 4% a BCE. Intervenţia masivă a Băncii Centrale Europene, în valoare de 94,8 miliarde de euro, a fost cea mai mare din istoria băncii şi prima de acest fel după 11 septembrie 2001. Numită "operaţiune de acord fin" în comunicatul de presă, injecţia monetară nu a făcut decât să legitimeze percepţia crizei.

Intervenţia brutală a BCE, urmată de Federal Reserve, Banca Centrală a Japoniei şi cea a Australiei îi face pe toţi jucătorii de pe pieţe să se întrebe ce mai urmează. Federal Reserve a injectat joi doar 24 miliarde în sistem. O parte semnificativă, circa 11 miliarde, "beneficiază" de un colateral de o calitate îndoielnică: titluri care au la bază obligaţiuni ipotecare. Deoarece pieţele financiare internaţionale se află de câteva zile în "dire straits" (n.a. o situaţie foarte dificilă), se pare că băncile centrale au hotărât să urmeze o "reţetă", uşor modificată, a formaţiei rock cu acelaşi nume: money for nothing and checks for free.

Edwin Rood, de la ABN Amro, alături de majoritatea traderilor de pe piaţă, crede că "problema de bază nu poate fi controlată direct de către BCE şi vom vedea aceleaşi probleme de lichiditate şi mâine şi în zilele următoare." BCE nu a făcut decât să confirme situaţia, deschizând vineri o fereastră de refinanţare de trei zile pentru atenuarea crizei de lichiditate, conform unui comunicat preluat de Bloomberg. Ratele overnight, care şi-au reluat creşterea, au "convins" Banca Centrală Europeană să intervină cu 61 de miliarde de euro. Charles Diebel de la Nomura International Plc consideră că "nimeni nu ştie cu adevărat cât de mari sunt problemele curente din creditare" iar acest lucru nu face decât să "submineze încrederea în sistem".

O ştire Reuters arată că prăbuşirea de joi a burselor internaţionale ar fi fost determinată de vânzarea masivă a celor mai lichide poziţii deţinute de fondurile de hedging, care se confruntă în prezent cu cereri tot mai mari de retragere a banilor investiţi. Atenţia investitorilor a trecut subit de la profiturile mari la conservarea capitalului. Cererea urgentă de cash de pe piaţă reprezintă, de fapt, cel mai mare apel în marjă înregistrat în istoria pieţelor financiare. Căderea masivă a pieţelor de capital a continuat în forţă şi vineri.

Pieţele internaţionale nu se confruntă doar cu o criză de lichiditate, ci şi cu o criză a creditării determinată de restricţionarea drastică a finanţărilor, arată Nouriel Roubini, partener la Roubini Global Economic şi profesor la New York University. Roubini consideră că situaţia este cu mult mai gravă decât episodul LTCM din 1998. Atunci a fost doar o criză de lichiditate. În prezent, peste aceasta se suprapune o criză a creditării şi de sovabilitate. Injecţiile masive de bani din partea băncilor centrale nu rezolvă decât temporar criza lichidităţii şi au un efect aproape nul asupra crizei de pe piaţa creditelor.

Comentând pe marginea situaţiei actuale de pe pieţe, profesorul Paul Krugman, de la Universitatea Princeton, arată că "atunci când lichiditatea dispare... poate produce o reacţie în lanţ a default-urilor. Instrumentele normale ale politicii monetare îşi pierd eficienţa. Reducerea costului banilor nu ajută foarte mult atunci când nimeni nu mai vrea să ofere credite."

Agenţiile de rating sunt într-o cursă contracronometru a reevaluărilor. Standard & Poor"s a plasat un număr de 207 clase de titluri ipotecare sub observaţie şi se aşteaptă ca pierderile "să depăşească orice precedent istoric". Countrywide Financial, cel mai mare creditor ipotecar din SUA, se va confrunta în curând cu mari probleme de refinanţare din cauza condiţiilor "fără precedent" de pe piaţa secundară a titlurilor ipotecare, arată MarketWatch.

Părerea, aproape unanimă, de pe piaţă indică drept cauză a crizei actuale sectorul sub-prime american. Dar povestea nu se opreşte aici. Bloomberg arată că problemele de pe piaţa imobiliară britanică sunt mai mari decât cele din SUA. Fondurile de investiţii specializate pe acest sector au cunoscut ieşiri masive de capital în trimestrul al doilea din 2007. Optimismul de pe piaţă dispare treptat, deoarece Banca Angliei a indicat o nouă creştere a dobânzilor, în condiţiile în care preţul petrolului şi al alimentelor va menţine inflaţia peste ţinta băncii în următorii doi ani.

Este posibil ca o parte din aceşti bani să găsească drumul către piaţa noastră imobiliară şi să conducă la o nouă creştere de preţuri. Acestea se vor depărta astfel şi mai mult de fundamentul economic al unei pieţe imobiliare sănătoase. Sectorul imobiliar continuă să disloce şi să pună o presiune tot mai mare pe ramuri economice de care depinde competitivitatea internaţională a României.

Conform datelor INS, deficitul comercial din prima jumătate a anului a crescut cu 65,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, depăşind 9 miliarde de euro. Deşi "groapa" se adânceşte, economia României continuă să sape sub "fundaţie". Continuăm să consumăm capitalul naţional şi menţinem structuri economice care nu ar face faţă nici măcar unei "brize" de pe pieţele internaţionale, ca să nu mai vorbim de o "furtună" adevărată. Dovada structurii neadecvate a economiei nu trebuie căutată mai departe de volumul obligaţiilor financiare neonorate către bugetul statului. Cinci miliarde de euro reprezintă o cotă semnificativă din PIB, iar datoriile firmelor mici, care ar trebui să reprezinte motorul inovaţiei, cresc în ritm accelerat.

O analiză de la Danske Bank remarcă faptul că preţurile de pe piaţa imobiliară din ţările baltice şi-au epuizat potenţialul de creştere, remarcându-se şi scăderi de 10 % pentru capitala Estoniei. Sfârşitul erei finanţărilor ieftine şi schimbarea percepţiei asupra riscului de pe pieţele emergente va determina menţinerea acestei tendinţe. Deoarece balticii s-au situat în avangarda boom-ului imobiliar din Estul Europei, ne putem aştepta la extinderea tendinţei în toată regiunea. Pe pieţele emergente din Europa de Est au apărut, în acelaşi timp, şi primele semne ale unei escaladări a îngrijorării legate de piaţa creditării, conform aprecierii analiştilor de la Danske Bank.

În ciuda acţiunii extreme de pe pieţele financiare, se poate aprecia că ultima lună de vară va cunoaşte, cu puţin noroc şi multă muncă din partea băncilor centrale, şi zile mai liniştite. Venirea toamnei va aduce, însă, o repriză mult mai violentă de marcare la piaţă şi la realitate a portofoliilor şi, după cum spunea Philip K. Dick, "realitatea este aceea care, atunci când încetezi să crezi în ea, nu dispare."