INTERVIU BURSA- MIRCEA DIACONU, CANDIDAT LA ALEGERILE PREZIDENŢIALE: "La noi, mafia este statul"

Reporter: Ce v-a determinat să candidaţi pentru funcţia de preşedinte? Care au fost resorturile?

Mircea Diaconu: În primul rând, m-am uitat la spaţiul public şi, rând pe rând, se aşezau pe masa alegerii noastre diverse variante. Iohannis se aşezase de un an şi ceva - doi ani, şi veneau alţii, şi alţii, şi alţii. Şi mi-am dat seama, după ultima decartare, care a fost a PSD, cu doamna Dăncilă, că nu este nimeni dintre cei deja aşezaţi - deşi toată panoplia era completă - care să pedaleze pe culoarul corect şi constituţional al acestui demers numit preşedinţie şi Administraţie Prezidenţială. Am înţeles că prin candidatura doamnei Dăncilă se deschide un culoar favorabil pentru ca preşedintele Klaus Iohannis să obţină un nou mandat la Cotroceni. Eu ar trebui să înving marele partid PSD, care are un candidat care şi-a propus doar să ajungă în turul II al alegerilor prezidenţiale, nu să le câştige.

Reporter: În momentul în care v-aţi anunţat candidatura la prezidenţiale aţi fost comparat cu Vladimir Zelensky, preşedintele Ucrainei.

Mircea Diaconu: Este o prostie. De ce nu mă compară cu Ronald Reagan, că şi el a fost actor? Pe de altă parte, înţeleg că domnul Zelensky a plecat de pe ecran direct în funcţia de preşedinte, ori eu, în momentul de faţă, încerc să învăţ cum să ajung preşedinte.

Reporter: Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, profilul constituţional al preşedintelui?

Mircea Diaconu: Preşedintele nu este şi nu trebuie să fie partizan, nu trebuie să fie o persoană cu prestaţie politică. El trebuie să fie neutru, mediator, arbitru. Preşedintele nu are stânga, nu are dreapta, nu are doctrină politică. Dacă el vine fundamental dintr-o zonă politică, atunci vine cu doctrina, cu dominanta respectivă şi atunci intră automat şi din reflex, din păcate, pe concurenţa dintre părţile politice ale societăţii româneşti. Oferta mea electorală este de altă natură. Statutul meu este, din 2014 încoace, de independent. Aşa am candidat, am un contract public de tipul acesta, aşa vreau să trăiesc în continuare. La Parlamentul European m-am comportat exact ca un independent, în cadrul unui grup politic, ceea ce este o specie aparte. Faţă de ofertele celelalte aşezate pe masă şi care sunt ultrapolitice, oferta mea este de tip independent, neutru, nepartizan.

Reporter: În urmă cu cinci ani aţi candidat la Parlamentul European, din postura de independent, dar au existat informaţii că aţi fost susţinut şi de o parte dintre partidele politice. Iar acum, deşi candidaţi din partea Alianţei Electorale Un Om, sunteţi susţinut politic de Pro România şi de ALDE.

Mircea Diaconu: În 2014, nu m-a susţinut niciun partid politic, nici explicit, nici implicit. Da, am luat voturi de la partidele politice, asta este adevărat. Dar nu mi le-au dat ei. Foarte mulţi dintre cei de la PNL, la vremea aceea, au votat cu mine, filiale întregi chiar, dar asta nu înseamnă că PNL mi-a dat deliberat voturile pentru că aţi văzut ce s-a întâmplat: au luat 15%, Crin Atonescu a demisionat din fruntea liberalilor, deoarece nu a făcut baremul. Într-adevăr au venit voturi la mine, dar nu de la ei. În acel an, faţă de alte alegeri de acelaşi tip, prezenţa la vot a fost cu 7% mai mare. Eu am avut 7%. Cei mai mulţi dintre votanţii mei de atunci au fost dintre cei care nu mai votau. Acum sper să se întâmple acelaşi lucru. Nu are nimeni confiscate voturile. PSD, care avea 46% în decembrie 2016, a ajuns acum la 20%. Asta arată că PSD nu controlează, nu are asigurat numărul de voturi cu care a câştigat alegerile parlamentare din 2016.

Reporter: Sunt voci care susţin că dumneavoastră v-aţi depus candidatura, deoarece candidatul PSD nu este puternic. Conform recentelor sondaje vă aflaţi la egalitate cu Viorica Dăncilă în preferinţele electoratului.

Mircea Diaconu: Este adevărat că stânga are în acest moment un candidat care, cel puţin în sondaje, nu este cotat cu vreo şansă de a deveni preşedinte al ţării. În cazul Vioricăi Dăncilă, acestea sunt voturile persoanei, nu ale partidului. Eu nu am candidat pentru că dânsa este slabă. Am candidat pentru că am vrut să spun anumite lucruri, iar o altă ocazie mai bună decât aceasta nu există. Eu spun aceleaşi lucruri de ani de zile, dar nu mă aude nimeni. Acum sper să mă audă.

• Oamenii gri ai statului ocult

Reporter: Cum definiţi dumneavoastră noţiunea de stat paralel care a fost rostogolită public în ultimii trei ani?

Mircea Diaconu: Eu nu am vorbit niciodată despre un stat paralel. Este o chestie ocultă. Nu este stat paralel, pentru că, dacă ar fi aşa, ar fi la vedere. El nu este la vedere. Încă din 1990 am avut sentimentul că există nişte oameni gri, pe care nu-i ştie nimeni, care dictează totul şi sunt cei mai puternici din România.

Reporter: Aţi avut sentimentul, nu şi certitudinea.

Mircea Diaconu: Păi certitudinea nu o s-o am niciodată, nu ai cum să o ai, efectiv. Dar poţi să îţi dai seama de lucruri de tipul ăsta.

Reporter: În ce sens?

Mircea Diaconu: Am avut sentimentul că aşa este la finalul anilor "90, când a avut loc căderea băncilor româ-neşti, de stat. Aceasta este cheia a tot ce ni se întâmplă de atunci încoa-ce. Aceea a fost o operaţiune a aces-tor oameni gri. Au mâncat din sistemul bancar în neştire şi, după aceea, au făcut un pas înapoi, ca să nu îi prindă dedesubt colapsul băncilor româneşti. Aceasta a fost cheia alegerilor din 1996. Au colaborat cu Virgil Măgureanu, au ştiut că vor cădea băncile, au făcut un pas în spate, au lăsat Convenţia Democratică să câştige alegerile, după care a avut loc colapsul. Iar în 2000 au revenit la butoane. Nu uitaţi că în anii "90, ei lucrau din inerţia firească a băieţilor cu stele albastre şi care s-au făcut civili peste noapte. Referitor la o perioadă recentă, vă aduc aminte de fraza ros-tită în celebrul caz al sufrageriei lui Oprea, în seara alegerilor din 2009, când un grup al oamenilor gri l-au sunat pe Traian Băsescu şi i-au spus: "Domnule preşedinte, noi suntem statul şi vă asigurăm un al doilea mandat". Deci ei asta consideră: că sunt statul. Şi sentimentul acesta nu are cum să îi atingă pentru că ei sunt cei care pot agresa, elimina adversarii, nu invers.

Reporter: Ce veţi face în privinţa acestui grup despre care vorbiţi?

Mircea Diaconu: Dacă voi ajunge preşedinte, una dintre ţintele mele principale va fi transparenţa, ceea ce înseamnă desecretizare. Au fost de 30 de ani mari privatizări, pe care nu le-a verificat nimeni dacă şi-au atins scopul. Cele mai multe contracte sunt secrete. Să vă dau un exemplu: privatizarea ARO, care a fost o operaţiune a oamenilor gri. ARO avea în acel moment piaţă de desfacere în foarte multe ţări şi făcea concurenţă marilor firme, pe acelaşi principiu după care acum Renault are succes cu brandul Dacia: preţul foarte mic. Produsele ARO băteau toate produsele similare, din cauza preţului foarte redus, în zona maşinilor de teren, în Africa de Sud, America de Sud, India, China, Egipt. ARO a fost scos de pe piaţa externă cu ajutorul unor mâini româneşti. A fost o operaţiune de tip ocult. La fel s-a întâmplat şi cu Oltchim. Au fost pieţe de pe care am fost scoşi sistematic şi băieţii care trebuie să spioneze, să fie atenţi la ris-curile de ţară, nu au ridicat niciun deget pentru a opri aceste privatizări. Pentru că, pe tot ce înseamnă traseul acesta al ultimilor 30 de ani, aceste persoane gri au putut să facă orice porcărie cu putinţă şi au secretizat-o. Şi ne-au râs în nas, la nesfârşit. Or dansul ăsta, festivalul ăsta de secretizări, de atâta amar de vreme, nu mai poate continua.

• Depolitizarea administraţiei publice, o necesitate

Reporter: Acest stat mai poate asigura un al doilea mandat pentru Klaus Iohannis?

Mircea Diaconu: Este posibil. În orice caz, senzaţia mea este că se fac eforturi sau e vie această energie, care are bani şi influenţă.

Reporter: Aţi vorbit despre trans-parenţă. Ce altă prioritate veţi avea, dacă veţi ajunge la Cotroceni?

Mircea Diaconu: Mi se pare fundamentală depolitizarea instituţiilor publice, depolitizarea administrativă. De ani de zile s-a infestat organis-mul fiecărei profesii. Piramida profesională a fost infestată, de la nivel de conducere până la nivelul aflat cel mai jos, de oameni aduşi politic. Au ajuns cu numirile politice până la grădiniţă. Şi un director de grădiniţă trebuie să aibă trimitere de la partid să ocupe funcţia respectivă.

Reporter: Referitor la acest lucru, chiar preşedintele în funcţie, Klaus Iohannis a făcut un apel către toate partidele politice să depolitizeze administraţia publică.

Mircea Diaconu: Eu spun acest lucru din 2008, de când am intrat în politică. El spune degeaba, doar să sune bine că sunt alegeri prezidenţiale. Această depolitizare trebuie făcută urgent. În acest moment instituţiile publice, funcţiile publice, administraţia publică locală şi centrală sunt blocate de acest fenomen, absolut sinucigaş, al politizării. Trebuie să se stabilească de la început care sunt posturile politice, câte sunt şi la fiecare guvernare toţi deţinătorii acestor posturi să fie schimbaţi. Acum nu se schimbă şi avem situaţii în care plătim cu acelaşi salariu două persoane, dintre care doar una execută atribuţiile specifice postului. Această înlăturare din funcţii, după alegeri, a celor numiţi politic este necesară pentru funcţionarea răspunderii politice şi asumării politice a guvernării.

• ANRP, o instituţie care excede justiţiei

Reporter: Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 este maximul, unde se situează în acest moment România europeană ca nivel de dezvoltare?

Mircea Diaconu: Dacă vorbim despre acest lucru, nu ne referim la scara despre care vorbiţi dumnea-voas-tră, ci despre o scară 1 la 27. În care 1 este vârful şi 27 baza. Suntem a 27-a ţară cu Bulgaria de mână. Potenţialul nostru este uriaş, dar este blocat, ţinut pe loc de decizii demente, tembele, de interese obscure. Pentru că, din păcate, dacă mafia italiană există, iar statul se luptă cu ea, la noi mafia este statul. Statul nostru, în anumite prilejuri şi momente, şi-a făcut legi care să favorizeze sistemul funcţional mafiot. Şi dau un singur exemplu: legea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Ea este făcută special pentru a fura infernal. Este făcută lege. Cine a făcut-o? Statul a făcut-o, gândindu-se clar ce face cu ea. Orice litigiu privind proprietăţile respective a fost tranşat în instanţă, care, înainte de a pronunţa hotărârea definitivă şi irevocabilă, a făcut şi o expertiză profesionistă prin care s-a stabilit valoarea acelui imobil. Aceasta este valoarea pe care Ministerul de Finanţe, adică Statul, o are de dat proprietarului de drept. Nu mai există post-expertiză. După justiţie, nu mai e nimic. Legea ANRP deschide aplicarea unei noi expertize, adică o reevaluare post-justiţie şi majorarea valorii imobilului respectiv. Valoarea res-pectivă, stabilită de instanţă, trebuie să rămână fixă şi trebuie actualizată cu indicele de inflaţie sau diferenţa de curs valutar. ANRP este o instituţie care excedează justiţiei. Aceasta este cheia sub care se fură, de neimaginat, pe terenuri, pe restituiri, etc. şi nu opreşte nimeni.

Reporter: Care este rolul Româ-niei în Uniunea Europeană în acest moment?

Mircea Diaconu: Nimeni nu îţi dă sau nu te respectă, dacă nu te respecţi tu. Asta face România când se duce în Europa: nu se respectă, nu se onorează la justa sa valoare. Deciziile la nivel european se iau în Consiliu. În Consiliul European merge din partea României o singură persoană, preşedintele, ceea ce este o formă de forţare a Constituţiei, din punctul meu de vedere. Este stabilit de Curtea Constituţională că merge doar preşedintele, dar acest lucru este greşit şi a fost statuat în timpul preşedintelui Traian Băsescu. Acest drept obţinut de Băsescu de la Curte este peste Constituţie, din punctul meu de vedere. Dacă voi ajunge preşedinte, voi face orice este cu putinţă să nu aibă numai preşedintele dreptul să reprezinte România. Preşedintele se poate duce, dar consultându-se în prealabil cu premierul şi cu Parlamentul, pentru a merge la Bruxelles cu o opinie bine întemeiată în legătură cu chestiunile care se dis-cută în Consiliul European.

Reporter: Totuşi, prin Constituţie, preşedintele ţării are drepturi mari cu privire la politica externă.

Mircea Diaconu: Nu sunt drepturi foarte mari. Cal de bătaie a fost reprezentarea internaţională a ţării. De exemplu, în ultimele trei luni ale celui de-al doilea mandat, preşedintele Traian Băsescu s-a dus la Bruxelles, fără să se consulte cu nimeni, şi ne-a băgat în cunoscutul MTO, cu gâtul în laţ, într-o constrângătoare variantă de deficit bugetar şi deficit de cont curent, care sunt la îndemâna unor ţări europene puternice, dar nu la îndemâna României, care este o ţară în plină dezvoltare, ce trebuie să reducă decalajele faţă de ceilalţi parteneri din Uniunea Europeană. În cazul nostru, pentru a ne dezvolta rapid, deficitele nu pot fi decât mari sau tolerante.

• "Abia aştept să vină clipa să beau o cafea cu doamna Kovesi şi să povestim amintiri"

Reporter: În încheierea acestui capitol european al interviului nostru, este bine sau nu că Laura Codruţa Kovesi va fi şeful Parchetului European?

Mircea Diaconu: Asta nu este o chestie europeană. Este personală, a doamnei. Doamna Kovesi s-a dus la Parchetul European pe spezele sale, pe faima sa europeană anticorupţie, dar nu este a României. S-a dus ca persoană fizică şi a depus un dosar. Dar, ca să fi fost asumată de Ro-mâ-nia, trebuia ca în interiorul meseriei lor să existe o selecţie, o dezbatere, o procedură, care o desemna pe dânsa din partea ţării acolo. Şi atunci şi-o asuma România. Eu îi urez succes doamnei Kovesi în viitoarea funcţie, chiar dacă unii m-au certat că nu am criticat alegerea ei ca şef al Parchetului European. Chiar dacă această doamnă a făcut toate eforturile să mă bage efectiv în puşcărie, eu nu voi spune nimic rău de dânsa. Abia aştept să vină clipa - şi va veni probabil - să beau o cafea cu doamna Kovesi şi să povestim amintiri.

Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt hibele mandatului prezidenţial al lui Klaus Iohannis?

Mircea Diaconu: Eu niciodată nu voi îndrăzni să spun de altul că nu e competent. Eu pun pe masă argumentele mele şi cineva, al treilea, va vedea şi va alege între argumentele mele şi argumentele lui. Iar printre argumentele lui Iohannis trebuie să se numere şi mandatul prezidenţial. Eu am avut doar mandate de senator în Parlamentul României şi deputat în Parlamentul European. De fiecare dată, când discutăm în alegeri, venim cu totul alte argumente pe masă, ceea ce este greşit. Se vine cu argumente din zona guvernării la prezidenţiale. Nu au nicio legătură. Preşedintele nu guvernează. Nu acesta este subiectul. Aşa a fost şi în primăvară, în campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Atunci s-a discutat despre guvern, despre penali, etc.. Nu acestea erau temele care trebuiau discutate.

Reporter: Recent aţi spus că preşedintele ţării trebuie să fie ca ofiţerul de stare civilă şi că nu trebuie să aibă gusturi. Dar ofiţerul de stare civilă este un angajat, nu este ales.

Mircea Diaconu: Eu mă refeream în acest exemplu la autoritatea pe care trebuie să o exercite preşedintele ţării. Preşedintele instituie un gest, o alegere, care nu este a lui.

Reporter: Cu toate acestea, statutul preşedintelul ţării este diferit. Iar acest lucru a început să fie diminuat de intervenţiile fostului ministru al justiţiei, Tudorel Toader, care a scris 70 de pagini ca să ne spună că albul este negru. Puterea preşedintelui stă în numărul de voturi din spatele său?

Mircea Diaconu: Nu. Organul reprezentativ al naţiunii române nu este preşedintele ţării, ci este Parlamentul, unde reprezentativitatea este 100%. În Parlament se regăsesc toate voturile, toate opţiunile naţiunii. Chiar dacă eu am votat pe cineva care a pierdut alegerile parlamentare, votul meu este acolo, în Parlament, prin reprezentantul respectiv. Teoretic, decizia mea, în calitate de cetăţean, este acolo. La preşedinte, nu este aşa. Preşedintele nu este ales în unanimitate. Parlamentul este ales în unanimitate. Şi atunci Parlamentul este organismul suprem, cel care reprezintă naţiunea.

• "Comportamentele noastre publice sunt degradate"

Reporter: În cazul în care veţi deveni preşedinte, ce veţi face ca statul să îşi respecte obligaţia constituţională de a asigura cetăţenilor săi un trai decent? Obligaţie pe care nu a res-pectat-o niciun guvern din ultimii 28 de ani.

Mircea Diaconu: Trebuie văzut dacă guvernele nu au respectat aceas-tă obligaţie cu rea-credinţă sau din motive obiective ori dacă au încercat sau nu să o respecte. Din păcate, de cele mai multe ori, nerespectarea acestei obligaţii a fost cu rea-credinţă. Iar aici este vorba şi despre mentalităţile publice, care se instalează mai rău ca molima şi care nu mai pot fi modificate. Trebuie încercat măcar să faci ceea ce este necesar.

Reporter: Ce credeţi că are nevoie, în primul rând, România? Care este primul lucru care trebuie făcut?

Mircea Diaconu: Ordine. Când spun ordine, mă refer la tot: la curăţenie, la când treci strada, comportamentul între noi, etc.. În acest moment, comportamentele noastre publice sunt degradate.

Reporter: Ca preşedinte, vă stă în putere să induceţi ordinea?

Mircea Diaconu: Da. Preşedintele are un instrument uriaş. Când vorbesc despre voturile lui, mă refer la o greutate pe care trebuie să şi-o asume, să deschidă subiecte şi să le ţină vii până intră în conştiinţa publicului. Ar trebui să ne întoarcem la legalitate, să respectăm ce scrie în lege. Nu este normal ca legile adoptate de Parlament să fie criticate tocmai de cei care trebuie să le aplice. Dacă nu sunt apţi să aplice legile respective, atunci ar trebui să plece acasă. Schimbarea legilor adoptate se face tot prin Parlament. Trebuie să res-pectăm regulile.

Reporter: Klaus Iohannis, înainte de a dobândi primul mandat de preşedinte, a spus că doreşte un proiect de ţară. Care ar fi proiectul de ţară sau Biblia pentru români?

Mircea Diaconu: Nu folosim cuvinte din acestea. Nu Biblia. Biblia este departe. Nici nu ne comparăm cu ea, este cartea cărţilor. Am făcut un proiect, cu care am umblat peste tot în România politică şi nepolitică să încerc să conving. Proiectul se numeşte "Reţea naţională de repere ale civilizaţiei spaţiului românesc". Argumentul meu este că dezvoltarea României moderne a avut la bază un fel de frază motor care s-a numit "Şcoala ardeleană, latinitatea noas-tră". A fost un motor de dezvoltare, de luminare de sine, cum zicea Nicolae Iorga - "conştiinţa de luminare de sine". Ţara noastră ar trebui să aibă repere: Constanţa, Iaşi, Suceava, Sighişoara, Hunedoara, etc.. Pes-te tot poţi găsi nişte puncte de lumină, patrimoniale, care înseamnă ceva şi ca identitate, şi ca istorie, şi sunt foarte diferite între ele. Aceste punc-te ar trebui legate într-o reţea finanţată unitar. Aceste repere ar fi motoare de căutare ale acestui ADN al nos-tru, ceea ce se poate constrânge î-ntr-o singură frază: "despre noi, înşine". A reface conştiinţa de sine a noastră este obligatoriu. Acesta poate fi motorul dezvoltării României.

Reporter: Vă mulţumim.