INTERVIU CU CRISTIAN PÂRVAN, SECRETAR GENERAL AOAR: "Dacă Guvernul pune socialul în faţa economicului, va fi nenorocire"

Reporter: Care sunt problemele actuale ale mediului de afaceri?

Cristian Pârvan: Pe noi ne îngrijorează politica industrială, pentru că industria, în ultimii ani, a fost unul dintre pilonii generatori ai PIB. Trimestrul trecut a fost primul în care industria a scăzut, cu 0,3%. Ne aşteptam la acest lucru, atâta vreme cât au fost oprite cinci unităţi ale companiei "Mechel", în condiţiile în care situaţia de la "Oltchim" este aşa cum este, având în vedere că a scăzut substanţial producţia la "Sidex" etc. Unităţi industriale ies din funcţie una după alta.

Reporter: Credeţi că vom mai avea cazuri de genul "Mechel"?

Cristian Pârvan: Vor mai fi retrageri de pe piaţa noastră, întrucât acesta este un fenomen care se întâmplă la nivel internaţional. De aceea şi susţinem capitalul româ-nesc, pentru că acesta se retrage greu. Deşi ne dorim cu toţii să vină capital străin la noi, capitalul străin nu vine, pentru că toate ţările îşi restrâng afacerile în baza lor de producţie, ceea ce poate fi o ameninţare. În aceste condiţii şi în lipsa susţinerii capitalului românesc şi înţelegerii importanţei capitalului autohton vom avea surprize mari. În primele nouă luni din 2012 s-au investit circa 48 miliarde lei în economie, conform Institutului Naţional de Statis-tică, din care doar 5 miliarde au fost investiţii străine. Cu alte cuvinte, 43 miliarde lei sunt investiţi de firme şi persoane fizice din România.

Reporter: Legat de companiile din siderurgie, câte astfel de unităţi de producţie mai funcţionează profitabil la noi?

Cristian Pârvan: Siderurgia poa-te avea cinci ani de pierdere şi, dacă în al şaselea an se relansează economia, pe baza cererii, profitul realizat într-un an-doi acoperă cu mult pierderea. Este un domeniu legat ombilical de dezvoltarea economică.

Până acum, aproape că nu a fost luată nicio măsură pentru susţinerea producţiei, cu toate că noi insistăm că producţia este cea care va conduce la creşterea PIB. Consumul, construcţiile sunt doar urmări ale producţiei.

Reporter: Şi exportul are un aport important în economie...

Cristian Pârvan: Exportul este parţial motorul economiei, pentru că românii nu ştiu să valorifice ceea ce importă pentru a prelucra şi exporta cu valoare adăugată mare. Ca urmare, exportul net are influenţă negativă asupra PIB. Dacă reducerea producţiei industriale continuă, vom fi în situaţia în care se va accentua din nou şi deficitul balanţei comerciale.

Reporter: Ce trebuie să facem pentru a fi o ţară competitivă?

Cristian Pârvan: Trebuie să investim în competitivitate, să inves-tim în inovare, să investim major în domeniile în care România excelează.

Noi am propus să facem prima seră. Este o propunere pe care am înaintat-o din 2009. Să sprijinim prima seră, care să fie un modul de până în 2000 de ha. Cine va pune în funcţiune acest tip de seră până în octombrie 2013, încălzită cu energie din surse regenerabile - şi noi propunem biomasa, pentru că România este aproape zero la biomasă, în timp ce în alte ţări europene jumătate din energia regenerabilă este din biomasă -, să beneficieze de un program similar cu "Prima Casă".

Legat de acest proiect, propunem dezvoltarea filierei de energie termică şi, în curând, şi electrică, pe bază de biomasă. Nu stimulăm acest domeniu de biomasă cu nimic. Pe eolian sunt proiecte ale unor companii străine, ca şi pe segmentul energiei din surse solare, cu echipamentele aduse din alte ţări, iar la biomasă, unde nu trebuie să importăm echipamentele, nu avem aproape nimic.

Reporter: Ce alte domenii ar mai trebui dezvoltate?

Cristian Pârvan: Toată lumea vorbeşte de IT-ul românesc. Suntem foarte inventivi şi foarte buni în acest domeniu, dar în informatică nu lucrează decât 28.000 de persoane. Ar trebui să ne propunem să avem 100.000 de informaticieni. De asemenea, pe partea de inovare, să vedem ce produse avem pe care le putem industrializa. Dacă măsurile sociale vor prevala măsurilor pentru stimularea economiei, va fi o nenorocire.

Reporter: Ce înseam-nă, mai exact, acest lucru?

Cristian Pârvan: Înseamnă, în primul rând, să se dea ajutoare de stat doar celor care se angajează să refacă nişte lanţuri de producţie. Cel mai important exemplu este "Cuprumin". Am avut extrageri de cupru, rafinare brută, rafinare fină, producţie de fire şi de bandă. Am distrus această filieră. Nu mai facem nici bandă, nici fire, nici rafinare brută, nici rafinare fină şi ne propunem să vindem minereuri cu vagoanele. Acest lucru este valabil la toate tipurile de minereuri, chiar şi în cazul sării. Dacă iese "Oltchim" din joc - unul dintre cei mai mari utilizatori şi prelucrători ai sării - dispare şi această bogăţie.

Reporter: Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca "Oltchim" să nu iasă din joc?

Cristian Pârvan: Noi am spus de la început că soluţia la "Oltchim" era intrarea în insolvenţă, care l-ar fi protejat de creditori şi care ar fi permis realizarea unui plan de reorganizare. Dacă privatizarea, despre care nici nu vreau să discut, a eşuat, societatea trebuia să intre în insolvenţă, cu un plan de reorganizare, după politica industrială existentă.

Noi am susţinut, pentru refacerea potenţialului industrial al ţării, crearea unei companii chimice, prin schimb de acţiuni cu "Chimcomplex" Borzeşti, care este mai mic, dar mai profitabil. Vuza (n.r. Ştefan Vuza, acţionarul majoritar al combinatului de la Borzeşti) reuşeşte să facă profitabilă activitatea de la "Chimcomplex". Statul român poate lua în vedere o variantă de acest tip, fiind acţionar la combinatul de la Borzeşti. Am înţeles că Vuza sprijină ideea PCC, adică renunţarea la PVC şi construirea activităţii "Oltchim" pe alte coordonate. Dar politica noastră industrială nu are niciun fel de orientare.

Reporter: Dacă "Oltchim" ar intra acum în insolvenţă, ar mai avea şanse de reorganizare?

Cristian Pârvan: Până acum, majoritatea insolvenţelor au fost urmate de falimente, foarte puţine insolvenţe sunt urmate de succes. Insolvenţa "Oltchim" trebuie să se bazeze pe un plan de reorganizare care să aibă de la început ca scop readucerea producţiei pe un trend pozitiv, astfel încât în următorii cinci ani combinatul să ajungă la un profit echivalent cu media pieţei. Trebuie exclusă din start ideea falimentului. În anii '90, o companie siderurgică americană a stat sub protecţia creditorilor 11 ani. La "Oltchim" nu am văzut, în ultimii cinci ani, mandatele cu care s-au prezentat în Adunarea Generală a Acţionarilor reprezentanţii statului. Cineva trebuie să spună câtă petrochimie mai facem în ţara româneas-că. A nu avea petrochimie este echivalent cu a te condamna la a fi o ţară africană.

Reporter: Având în vedere modul în care a decurs procesul de privatizare a combinatului "Oltchim", credeţi că vom reuşi să îndeplinim cerinţele FMI în domeniul privatizării?

Cristian Pârvan: În primul rând, nu este o perioadă bună pentru privatizări, iar privatizarea este o ştiinţă. Noi facem privatizările la ordin, nu pentru că avem vreo idee cum să le facem. Privatizarea nu se face ca la piaţă, ci este un mijlpoc de a obţine ceva, nu doar bani. Or noi, de 20 de ani, nu am făcut altceva decât să urmărim să obţinem bani. Nici nu ştiu ce rol mai are Ministerul Economiei, atâta vreme cât nu mai avem economie...

Reporter: Una dintre problemele majore pe care le avem este reprezentată de fondurile europene...

Cristian Pârvan: Aşa este. Fondurile europene reprezintă o problemă majoră. Pe cele patru programe fundamentale - trans-port, mediu, regional şi competitivitate - erau 6000 de proiecte contractate. La minim 100 de oameni pe proiect, înseamnă 600.000 oameni care rămân fără loc de muncă, fără salarii, este vorba de utilaje, materiale, care se vor deteriora dacă se opresc proiectele. De aceea era nevoie ca cineva să facă nişte analize şi să le pună pe masa Comisiei, nu să se suspende fondurile pe toate programele. Facem corecţii, discutăm, dar să ne lase să lucrăm mai departe. Când sunt suspendate toate programele europene, vorbim despre o Româ-nie sabotată.

Reporter: Ce părere aveţi despre sistemul bancar?

Cristian Pârvan: În acest domeniu ar fi bine să mai apară bănci cu capital românesc (şi există două iniţiative în acest sens), pentru că este evident că în această perioadă instituţiile bancare suferă multe presiuni care vin din ţările unde băncile mamă au probleme pe care şi le rezolvă pe spatele filialelor (în condiţiile în care 85-90% din capitalul bancar de la noi este străin).

Cel mai greu este să menţinem economia într-o stare care să funcţioneze, pentru că austeritatea are limitele ei. Dezvoltarea nu este plăcerea cuiva, ea este necesară.

Noi am solicitat o bancă de investiţii care să investească numai în producţie, deşi specialiştii spun că o bancă specializată nu are nicio şansă în România.

Reporter: Aţi propus şi înfiinţarea unui fond de investiţii. Ce s-a întâmplat cu această iniţiativă?

Cristian Pârvan: Avem şi o astfel de iniţiativă, dar nu este nimeni de acord cu acest lucru, pentru că, în primul rând, lobby-ul băncilor este foarte puternic. Dacă am face o astfel de investiţie, banii de la privatizări ar trebui să nu mai meargă la buget, ar fi emise titluri de stat pe 10-15 ani doar pentru populaţia ţării, cu tranzacţionare la bursă, şi ar fi înfiinţat un fond strategic de investiţii care să stimuleze economia. Doar că este evident că băncile vor avea o problemă, pentru că cei care au depozite la bănci vor muta o parte din bani la acest fond şi se va crea o problemă în sistemul bancar.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la noul Guvern?

Cristian Pârvan: Sperăm ca noul Guvern să se aplece mai mult asupra economiei decât a făcut-o în ultimele şapte luni, când a motivat poziţia sa oarecum de expectativă. Un Guvern numit pe patru ani trebuie să spună ce vrea să facă în această perioadă din programele pe care le-a expus. Respectivele programe trebuie să se transforme în nişte politici publice, cu obiective, cu indicatori, astfel încât să nu constatăm la fiecare zece ani că am investit o sută de lei în infrastructură şi am făcut infrastructură de trei lei. Deşi semnalele nu sunt încurajatoare, autorităţile publice trebuie să facă rapoarte oficiale, transparente, pe care toată lumea să le poată vedea, pentru a înţelege ce s-a făcut cu banii pentru investiţii şi pentru a avea un control mult mai clar asupra situaţiei.

Reporter: Mulţumesc!