Interzicerea simbolului "secera şi ciocanul" - imposibilă în lipsa unui proces de condamnare a comunismului

Lipsa unui proces al comunismului, în care regimurile comuniste din lume să fie condamnate pentru crimele săvârşite, îşi face simţită prezenţa atunci când politicienii sunt puşi în faţa unor proiecte de acte normative menite să interzică organizaţiile şi simbolurile care promovează ideologia respectivă.

De această lipsă s-au lovit şi membrii Senatului care au respins, ieri,- cu 27 de voturi pentru proiectul de lege, 63 voturi împotrivă şi o abţinere -, în şedinţa de plen, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război. Senatul este prima Cameră sesizată, for decizional fiind Camera Deputaţilor.

Iniţiativa de act normativ - L 157/2023 - propusă de senatorii neafiliaţi Aelenei Evdochia şi Aelenei Dănuţ stipulează ca în textul OUG 31/2002 să apară şi sintagma comunist, adică să fie interzise organizaţiile, simbolurile şi faptele cu caracter comunist, alături de cele de mai sus. Cu toate acestea, Comisia juridică din Senat a emis, cu majoritate de voturi, raport de respingere a proiectului legislativ. Nu cunoaştem care au fost resorturile interne care i-au împins pe membrii coaliţiei majoritare PSD-PNL-UDMR din Comisia Juridică şi din Senat să se opună unui astfel de proiect legislativ, dar ştim ce scrie în raportul de respingere.

Raportul se bazează pe decizia 820/2010 a CCR care spune că CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) a arătat în decizia din 3 februarie 2005 dată în dosarul Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României că "nici contextul istoric, nici experienţa totalitaristă trăită în România până în 1989 nu justifică necesitatea de genul interzicerii unui partid pe motiv că va promova doctrina comunistă, de vreme ce aceste partide există în mai multe state semnatare ale Convenţiei Europene (n.red. - a drepturilor omului), iar democraţia se clădeşte pe pluralism politic".

Ce nu menţionează decizia CEDO este faptul că statele vestice europene în care există partide comuniste nu au trecut prin teroarea instaurată de acest regim politic în ţările estice, imediat după al doilea război mondial.

Din păcate, cu aceeaşi explicaţie precum CEDO a venit în plen şi senatorul social-democrat Gabriela Creţu care a spus că la nivel european există partide comuniste, că şeful grupului parlamentar de prietenie Franţa-România este preşedintele Partidului Comunist Francez, că pe vremea când Cipru a deţinut preşedinţia Consiliului UE, guvernul cipriot era condus de un reprezentant al Partidului Comunist şi că nimeni nu a sesizat vreo neregulă în Europa în legătură cu acest lucru. Gabriela Creţu a plusat şi a spus că noţiuni precum echitatea sistemului de pensii, echitatea salariilor reprezintă principii comuniste, care sunt şi democratice totodată, fapt care l-a determinat pe senatorul Sorin Lavric (AUR) să susţină că nu se aştepta să audieze în Parlament un astfel de discurs, pro-comunist.

Senatorul Radu-Mihai Mihail (USR) a precizat că la Camera Deputaţilor se află din 2019 un proiect legislativ depus de USR referitor tot la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor comuniste, dar care nu a fost pus pe ordinea de zi, din cauza "nostalgicilor şi a fiilor foştilor comunişti" din Parlament.

• CES: "Este necesară o dezbatere naţională pe această temă"

Practic, cele de mai sus demonstrează încă o dată că atât timp cât nu vom asista la nivel mondial la un proces al comunismului, în care regimurile politice bazate pe această ideologie să fie condamnate prin prisma sutelor de milioane de persoane ucise în lume în lagăre de concentrare, în închisori, în beciurile serviciilor secrete şi nu numai, experienţa nefastă a comunismului poate reveni oricând. Cel mai recent exemplu în acest sens îl reprezintă Austria cancelarului Karl Nehammer, ţară unde duminica trecută Partidul Comunist a reuşit să pătrundă în Consiliul Regional Salzburg, adunând peste 70.000 de voturi (11,7%) din numărul de voturi exprimate. Cu peste 4% mai mult decât voturile acordate verzilor ecologişti din Austria.

În ceea ce priveşte avizele negative date de alte consilii sau comisii, recunoaştem că nu aveam mari aşteptări din partea Consiliului Legislativ condus de Florin Iordache, fost ministru al Justiţiei pe vremea OUG 13/2017. Acesta a avizat negativ proiectul de lege, luând în considerare doar organizaţiile comuniste, aşa cum reiese din motivarea avizului respectiv şi referindu-se la aceeaşi hotărâre a CEDO.

Tot aviz negativ a dat şi Comisia pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului.

Consiliul Economic şi Social a avizat nefavorabil acest proiect de lege susţinând că "enumerarea în aceeaşi frază a conceptelor de «fascism» şi «legionarism» cu conceptul de «comunism» induce opinia similitudinii comunismului cu primele două".

"În acest sens este necesară opinia istoricilor şi sociologilor asupra corectitudinii alăturării acestor concepte şi este necesar ca această temă să devină obiectul unei dezbateri naţionale din care să reiasă oportunitatea şi corectitudinea din punct de vedere istoric, social, economic şi politic a conţinutului acestei propuneri legislative", se arată în avizul CES.

• Peste 2 milioane de deţinuţi politici şi deportaţi în perioada 1948-1964 în ţara noastră

Amintim că în decembrie 2006, în plenul Parlamentului, pe baza Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist drept ilegitim şi criminal. În raportul de peste 600 de pagini există, începând cu pagina 157, un capitol numit "Genocidul comunist în România".

Conform sursei citate, Convenţia pentru reprimarea crimei de genocid, aprobată de Adunarea Generală ONU din 9 decembrie 1948, arată: "Genocidul se referă la oricare din actele de mai jos, comise cu intenţia de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup naţional, etnic sau religios, cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup; b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mentale a membrilor unui grup; c) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială".

Autorii raportului notau, pe baza textului de mai sus: "O faptă intenţionată cu caracter de genocid o reprezintă torturarea şi întemniţarea în condiţii de exterminare a deţinuţilor politici, în închisori şi lagăre de muncă".

Din datele din raport, reţinem că în perioada comunistă prin lagărele de concentrare şi închisori au trecut în perioada 1948-1964 peste 2 milioane de oameni (deţinuţi politici, deportaţi), iar din 1965 până în decembrie 1989 au fost 81.000 de deţinuţi politici.

"Estimarea numărului celor care au decedat în condiţii de detenţie politică sau din cauza detenţiei este foarte dificilă. În ce priveşte numărul celor morţi în detenţie, executaţi, asasinaţi, lichidaţi, torţionarii au avut o tehnică atât de perfecţionată a ştergerii urmelor, iar arhivele au rămas atât de incomplete şi inaccesibile, încât nu va putea fi cunoscut niciodată. În calculele noastre nu am ţinut seama de cetăţenii asasinaţi în luptele din munţi, fără judecată sau fără a trece prin închisori. Că au existat asemenea crime o atestă gropile comune găsite în diferite locuri din ţară; numai la Căciulaţi au fost numărate într-o groapă comună peste 300 schelete", se arată în raportul comisiei prezidenţiale.

Mai mult, Parlamentul a înfiinţat, în 2009, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, institut pentru care alocă anual sume importante de la bugetul de stat, institut ai cărui angajaţi au descoperit în ultimii ani mai multe gropi comune cu persoane ucise în timpul regimului comunist de torţionarii din acea perioadă.

De aceea, în contextul celor de mai sus, poate că ar trebui reluată discuţia privind deschiderea unui proces al comunismului, mai ales că în ultimii ani a fost fluturată ideea unui proces Nurnberg 2 împotriva principalilor actori din pandemia Covid-19, în timp ce se pare că regimurile comuniste au fost uitate cu desăvârşire.

Poate pentru că unii decidenţi politici de la Bucureşti, Bruxelles sau din altă parte sunt mult prea atenţi la sensibilităţile regimului politic de la Beijing?