Ipotezele politicii externe maghiare

Politica externă a Ungariei se bazează pe un set de ipoteze. Prima dintre ele este aceea că viitorul economic şi politic al Ungariei va fi definit ca parte a unei Uniuni Europene integrată şi în creştere. A doua ipoteză este că nevoile de securitate ale Ungariei vor fi definite în contextul NATO. A treia, o consecinţă a primelor două, este aceea că problematica graniţelor Ungariei este o chestiune închisă. A patra ipoteză este că Rusia nu-şi va extinde influenţa dincolo de Carpaţi din cauza NATO şi a UE. A cincea este cea că relaţiile bilaterale pozitive cu SUA pot fi menţinute în afara acestor alte relaţii. Ultima ipoteză este aceea că această arhitectură complexă poate fi menţinută la nesfârşit. Unele dintre aceste ipoteze vor fi în mod cert adevărate multă vreme de acum încolo. Probabilitatea ca toate aces-te ipoteze să rămână adevărate este greu de crezut. Problema strategică a Ungariei este că a construit un set complex de ipoteze şi că toate acestea trebuie să rămână adevărate dacă arhitectura politicii externe a Ungariei este să rămână intactă. Dacă doar una dintre acestea se modifică, ipoteza finală va înceta să mai fie adevărată.

Să începem cu principiul fundamental al politicii externe maghiare, UE. Aceasta este şi va rămâne o uniune economică. Visul francez al unei Europe unite politic şi, mai apoi, militar a murit în Franţa. Chiar şi ca o uniune economică, UE este profund divizată între cei care folosesc euro şi cei care nu. Dincolo de tensiunile enorme legate de această situaţie, trebuie să nu uităm două lucruri. Primul este acela că o uniune economică este justificată de beneficiile economice pe care le produce. Al doilea este că UE nu este o entitate suverană. Diferenţele vaste dintre nevoile economice ale ţărilor aflate în diferite stadii de dezvoltare, cicluri de afaceri şi cultură economică vor pune la mare încercare structura UE pe durata următoarei generaţii. Este posibil ca aceste diferenţe să fie ţinute sub control, dar nu este sigur că fiecare membru suveran îşi poate exercita interesele suverane.

O situaţie similară este cea a NATO. Alianţa este formată din ţări europene şi Statele Unite. Este foarte clar că Statele Unite şi unele ţări europene din NATO văd lumea cu ochi diferiţi. Ar fi simplist să credem că lucrurile stau aşa doar sub administraţia Bush. Nu trebuie să uităm că situaţia din Kosovo a început fără aprobarea NATO. Alianţa este un sistem ce funcţionează pe bază de consens, însă în cadrul NATO nu a mai existat consens pe probleme importante de mult timp. Fără consens, NATO pur şi simplu nu funcţionează, iar securitatea pe care i-o asigură Ungariei este ceva mai mult decât simbolică.

Gândirea maghiară conţine ipoteza implicită că problematica frontierelor este irelevantă întrucât apartenenţa la UE şi NATO face imposibilă orice ajustare a frontierelor. Dar, dacă UE îşi pierde importanţa cu timpul, iar NATO rămâne blocată între interesele americane şi franco-germane, atunci semnificaţia apartenenţei la aceste două entităţi va scădea. În plus, nu trebuie uitat că problematica frontierelor nu este doar un subiect maghiar. Stabilitatea pe termen lung a Slovaciei şi României nu sunt certitudini. Existenţa UE şi NATO nu este suficientă pentru a preveni incidenţa acestor chestiuni.

Acest context este parţial cauzat de comportamentul incert al Rusiei. De-a lungul timpului, am asistat la schimbări majore în relaţia dintre Rusia şi fosta Uniune Sovietică. Abordarea Rusiei faţă de Ucraina şi Caucaz reprezintă de fapt o nouă abordare asupra regiunii şi a Statelor Unite. Ruşii au comunicat foarte clar că au o sferă de influenţă şi că o vor proteja. Pe măsură ce influenţa Rusiei în de-a lungul Carpaţilor devin mai puternică, capacitatea şi dorinţa Rusiei de a o extinde dincolo de Caucaz nu pot fi excluse.

La rândul său, relaţia bilaterală cu Statele Unite devine mai importantă şi mai complexă. Ungaria are deja relaţii bilaterale cu SUA în afara cadrului NATO, inclusiv găzduirea forţelor aeriene americane şi cooperarea din Irak. Dacă UE rămâne doar o entitate economică, iar NATO încetează a mai funcţiona eficace, atunci Ungaria va trebui să gestioneze o gamă de chestiuni geopolitice, de la întrebările legate de frontiere la influenţa Rusiei.

Ungaria este o ţară mică, care se simte confortabil cu ipotezele sale. Este posibil ca unele dintre ele să fie adevărate, dar mă îndoiesc că vreuna dintre ele va mai fi valabilă peste zece ani. Ca urmare, Ungaria trebuie să facă două lucruri. Primul este să admită că nimic din istoria sa nu-i permite luxul de a se complace în această situaţie. Acesta nu este genul de abordare care să-i asigure protecţia faţă de schimbările istorice şi faţă de pericole. Al doilea lucru pe care trebuie să-l facă este să determine care din aceste ipoteze pe care se bazează comportamentul Ungariei sunt valide şi care nu.

Ca american născut în Ungaria, nu pot crede, încă, teoria că UE îşi poate reconcilia contradicţiile fundamentale pe termen lung. Nu cred că NATO continuă să fie o alianţă militară eficace şi nu cred că Statele Unite vor mai folosi NATO ca pe un vehicul al politicii sale globale. Nu cred că problematica frontierelor din Europa este închisă. În Yugoslavia, am văzut haos şi ridicarea unor naţiuni ce fuseseră subjugate. Poate că acesta este sfârşitul procesului în Europa, dar nimeni nu are dreptul să fie sigur de asta. Ipoteza că Rusia a renunţat să mai facă istorie se dovedeşte greşită în fiecare zi. Cu toate acestea, ipoteza că Ungaria poate avea o relaţie bilaterală solidă cu Statele Unite în afara contextului oricăreia dintre aceste ipoteze este cea mai stabilă ipoteză.

În final, dacă UE rămâne blocată în certuri, dacă NATO nu reuşeşte să ajungă la un consens, dacă România şi Slovacia se confruntă cu crize interne de care profită o Rusie în curs de renaştere, atunci legăturile politice şi militare pe care Ungaria le are cu America reprezintă un fundament al politicii externe a Ungariei. După cum s-a întâmplat în Vietnam, îndiferent ce revers ar avea Statele Unite, puterea sa covârşitoare îi permite să menţină o prezenţă globală. Aş spune că singura ipoteză pe care Ungaria o poate emite cu un oarecare grad de certitudine este continuitatea Americii ca putere globală.

Austin, 6 august 2006Publicat în Magyar Hirlap, Budapesta, 14 august 2006