JUSTIŢIE ŞI REVOLUŢIE, APROPO DE HOMOSEXUALITATE A fost Dumnezeu la Sodoma? (2)

• B. INVERSIUNEA

• 4. Păcatul sodomiei

La numărul 350, din lista de 613 Porunci ale lui Dumnezeu, întocmită de Maimonide (12) în "Mishneh Torah", figurează Porunca de interdicţie a homosexualităţii, care este nefericit formulată: "Să nu ai relaţii sexuale cu un bărbat, după cum este scris «să nu te culci cu barbaţii»" (Leviticul, 18,22).

Formularea ignoră că Pamântul este locuit şi de femei şi că Porunca li se adresează în mod egal, iar intenţia lui Dumnezeu nu este menită să interzică femeilor să se culce cu barbaţii.

După cum o indică Maimonide însuşi, el a derivat Porunca din versetul 18:22, din Leviticul: "Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune." (Biblia sinodală).

Traducerea din Septuaginta este formulată mai clar: "Să nu te culci cu un bărbat cum te-ai culca cu o femeie, pentru că este o urâciune".

La fel şi în TM: "Cu un bărbat să nu te culci precum te culci cu o femeie; este urâciune". (TM/Leviticul, 18:22)

Păcatul în general este definit drept încălcare a vreuneia dintre Poruncile lui Dumnezeu, iar încălcarea Poruncii cu numărul 350 - Păcatul homosexualităţii - pare să fie pedepsită cu moartea: "Căci oricine va săvârşi vreuna dintre aceste spurcăciuni va fi stârpit din neamul lui". (Septuaginta/Leviticul, 18:29). (13)

Totuşi, în fragmentul dedicat faptelor reprobabile ale locuitorilor Sodomei, din midraşul Sefer HaYashar, (pe care îl reproduc - Vezi Anexa 1), homosexualitatea nici măcar nu este amintită, ci este menţionat un anume libertinaj faţă de nevestele şi fiicele altora, în timpul unui festival anual de patru zile, similar celui din timpul Carnavalului Veneţian din Evul Mediu.

Faptul poate să apară ca uimitor, pentru că, în Biblie, sodomiţii nu prea lasă loc de îndoială cu ce scop îi cereau pe oaspeţii casei lui Lot: " Scoate-i ca să-i cunoaştem!" (Geneza, 19:5), verset care, în Septuaginta, este explicit: "Adu-ni-i, ca să ne împreunăm cu ei".

Homosexualitatea nu este invenţia Sodomei, nici monopolul ei.

În antichitate; în unele organizări statate, nu-i ducea nimeni grija, în altele era pedepsită.

Aici se impune observaţia: sodomiţii, (laolaltă cu toţi contemporanii lor) nu prea aveau ce Porunci Dumnezeieşti să încalce, pentru că, în conformitate cu aritmetica celor care calculează genealogiile biblice, între timpurile lui Avraam şi transferul Torei pe Muntele Sinai, vor fi trecut 600-900 de ani. Ceea ce înseamnă că încadrarea faptelor lor în categoria "păcatelor" are un caracter "avant la lettre".

Se spune, însă, că Avraam a fost iniţiat în Tora, de îngeri.

• 5. Metehnele Sodomei

Sefer HaYashar - document de controversată autenticitate antică - raportează întâmplările din Sodoma pe care le consideră reprobabile.

Pentru înlesnirea lecturii Anexei 1, le-am titrat astfel:

I. Libertinajul moravurilor

II. Jefuirea şi batjocorirea negustorilor străini

III. Pervertirea ospitalităţii, ipocrizia, înşelăciunea deliberată

IV. Injustiţia proverbială

V. Xenofobia, tortura - Patul lui Procust

VI. Lipsa de compasiune şi decenţă, batjocura, impietatea

VII. Strâmbatatea legilor

VIII. Lipsa de omenie şi cruzimea

Căutând o logică a acestei acumulări de ticăloşii, comentatorii contemporani cad de acord că este vorba despre o morală inversată, a egoismului.

Regiunea era extrem de bogată în izvoare şi vegetaţie, oferind recolte abundente, iar locuitorii oraşelor câmpiei - Sodoma, Gomora, Adma, Seboimul şi Toarul - îşi apărau prosperitatea, nevrând să o împartă cu străinii.

De aici decurg legile lor întoarse pe dos, în care cel rănit de un localnic, în loc să primească o reparaţie (iar vinovatul să fie pedepsit), este silit să-i plătească atacatorului "serviciul" că i-a provocat sângerarea (asimilată, probabil, unui procedeu medical tămăduitor).

Dar cea mai vicioasă inversiune morală este condamnarea compasiunii.

Cei care manifestă milă faţă de nevoiaşi sunt condamnaţi la moarte, iar cruzimea execuţiilor este cutremurătoare.

Pedepsirea milei contrazice sistemul moral pe care se întemeiază Poruncile Dumnezeieşti.

Hillel (14) reduce Legea Dumnezeiască (Tora, Scriptura) la un echivalent al proverbului nostru popular: "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face".

Este posibil ca proverbul nostru să îşi aibă originea în formularea hilleliană: "Ceea ce ţie îţi este neplăcut, nu-i face semenului tău. Aceasta este toată Tora; restul este explicaţie; du-te şi învaţă!"

Celebra replică a lui Hillel este, de fapt, o criticabilă disoluţie a Legii, în subiectivism..

În schimb, Rabbi Akiva (15) afirmă că principiul întemeietor al Legii este "Iubeşte-ţi semenul ca pe tine însuţi" (o Poruncă împărtăşită cu creştinismul).

Cele cinci oraşe ale câmpiei (despre care unii cred că alcătuiau o confederaţie cu legi comune) au dezvoltat o ierarhie inversă a valorilor morale, în cadrul căreia inversiunea sexuală este doar un semn de suprafaţă al stricăciunii.

Care dintre stricăciuni au fost pedepsite la Sodoma şi Gomora?

Răspunsul se găseşte în desluşirea Capitolelor 18 şi 19 din Geneza (recomand cititorului să le aibă la îndemână permanent, în timp ce parcurge acest eseu), a căror ameţitoare scriitură se potriveşte unor înţelesuri care par ca încă să nu fi fost epuizate nici după mii de ani de exegeză.

-------------------------

NOTE

(12) Moses ben Maimon cu acronimul RaMBAM, numit de obicei Maimonides (1135 - 1204): talmudist, filozof, astronom şi medic; cunoscut în literatura arabă ca Abu 'Imran Musa ben Maimun ibn 'Abd Allah - "cel de-al doilea Moise", cum a ajuns să fie numit. Este cel care a încheiat căutarea celor 613 Porunci din Tannakh, care a durat un mileniu în generaţii succesive de învăţaţi (căutare la care a dat startul Rabbi Simlai, în secolul al treilea, când a stabilit numărul Poruncilor pe baza ghematriei cuvântului "Tora" - scris în arabă "Tawrah"). Maimonides este considerat filosoful medieval cel mai mare al lumii iudaice.

Deşi Lista celor 613 Porunci întocmită de el este criticabilă ca artificială, pe alocuri, datorită faimei şi circulaţiei generale, este acceptată chiar şi de contestatari (inclusiv de mine).

(13) Expresia "stârpit din neamul lui" poate să însemne nu doar moartea, ci şi alternativa alungării din comunitatea neamului (care, la populaţiile mai primitive, este echivalentă condamnării la moarte, deoarece supravieţuirea se datora vieţii în colectivitatea tribului). Până la Isus Cristos, orice încălcare de poruncă a fost pedepsită prin lapidare.

Biblia sinodală are unele probleme la acest verset; "Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face acestea se va stârpi din poporul său". (Leviticul, 18:29)

Pedeapsa păcătosului a fost comutată asupra sufletului său, de către editor.

(14) Hillel (110 i.e.n.-10 e.n.) este considerat de Talmud unul dintre cei doi părinţi ai Lumii, (celălalt fiind Shammai, cu care a alcătuit ultima pereche de zugoţi aflată la conducerea Sanhedrinului, pereche între care s-a dezvoltat o rivalitate, uneori sângeroasă, în privinţa interpretării Torei; conform cu felul cum am descris faptele în cartea mea "Tâlcul dobânzii", conflictul în jurul interpretării a condus la crucificarea lui Iisus).

(15) Rabbi Akiva (născut, probabil, pe la anul 50 e.n.) - unul din cei mai însemnaţi cărturari iudei din cea de-a treia generaţie de "tanaim" (perioadă care ţine de la anul 10 e.n., la aproximativ anul 220 e.n, după care urmează perioada anoraim), autori ai Mişnei (sec.I-II e.n.). A fost unul din principalii contribuitori la elaborarea Mişnei, i s-a atribuit uneori redactarea versiunii avraamice a Sefer Yetzira, unul din principalele două texte ale Cabalei (Zoharul este celalalt). S-a pronunţat pentru introducerea Cărţii Esterei şi a Cântării Cântărilor în canonul Bibliei ebraice. În Talmud este poreclit "Fruntea învăţaţilor". (Vezi Wikipedia sau jewishencyclopedia.com)

-------------------------

• Anexa 1

• Despre midraşul "Sefer HaYashar"

Midraşul Sefer HaYashar se găseşte, tradus în engleză, în Sefaria (Biblioteca virtuală a Torei), la adresa internet: https://www.sefaria.org/Sefer_HaYashar_(midrash).

Versiunea reprodusă în continuare este traducerea făcută de mine, din engleză, a fragmentelor succesive (fără întreruperi) pe care le-am considerat relevante pentru păcatele care li se reproşează locuitorilor celor cinci "cetăţi ale câmpiei", din care Biblia afirmă că patru au fost arse din voinţa divină: "Văzând pucioasa şi sarea şi că tot pământul este zgură, încât nici nu se seamănă, nici nu rodeşte şi nu răsare pe el nici un fir de iarbă, ca de pe urma Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a stricat Domnul în mânia Sa şi în iuţimea Sa", (Deuteronomul, 29:23).

Subtitlurile din traducere sunt adăugate de mine, ca să evidenţiez păcatele considerate manifeste în acel fragment de naraţiune.

Sefaria consemnează un interval larg de timp (cca. 950 - cca. 1550 e.n.) în care aproximează când ar fi fost întocmit midraşul.

Prefaţa ediţiei tipărite din 1625 susţine, însă, antichitatea textului: introducerea afirmă că, în timpul distrugerii celui de-al Doilea Templu (din anul 70 e.n.), un ofiţer roman pe nume Sidrus ar fi descoperit un cărturar evreu, într-o bibliotecă ascunsă, care deţinea manuscrisul acestui midraş; că Sidrus a dus cărturarul şi toate cărţile găsite, în siguranţă, înapoi la moşiile sale din Sevilla (Spania) şi că, la un moment dat incert din istoria Spaniei islamice, manuscrisul ar fi fost transferat sau vândut colegiului evreiesc din Cordova, unde cărturării l-ar fi păstrat, până la tipărire.

Analizele contemporane susţin că textul a fost întocmit în Evul Mediu.

Acesta nu ar fi primul caz de text medieval care să emită pretenţii că s-ar origina în antichitate: de exemplu, editorul "Zoharului" (suspectat că este, de fapt, autorul) a ridicat pretenţii similare, ceea ce nu a împiedicat cartea să devină canonică, urcând, în sacralitate, la nivelul Torei.

Dacă este neadevarată pretinsa antichitate a midraşului Sefer HaYashar, atunci valoarea sa se diminuează la statutul de "retroviziune", dar poate să indice sentimentul autorului medieval, că păcatele Sodomei vor fi fost prezentate prea sumar în textul biblic. (Bucureşti, 11.11.2021)

• Sefer HaYashar (midraş)

Fragment

• I. Libertinajul moravurilor

Şi ei aveau în ţara lor o vale foarte întinsă, pe o jumătate de zi de drum, şi era alimentată cu izvoare de apă şi cu vegetaţie bogată în jurul apei. Şi toţi oamenii din Sodoma şi Gomora se adunau acolo patru zile în fiecare an, ei şi soţiile şi copiii lor şi tot ce le aparţinea şi se bucurau acolo cu muzică şi dans. Şi în mijlocul bucuriei lor, ei se ridicau toţi ca unul şi le prindeau pe nevestele vecinilor lor şi pe fecioarele lor şi se bucurau de compania lor şi apoi le întorceau la loc. Şi şi-au văzut soţiile şi fiicele în mâinile altor bărbaţi, dar nu au suflat o vorba. Aşa au dus-o de dimineaţă până seara şi apoi fiecare bărbat s-a întors la casa lui şi fiecare femeie la cortul ei şi sărbătoarea aceea a durat patru zile în fiecare an.

• II. Jefuirea şi batjocorirea negustorilor străini

Şi când venea un străin în oraşul lor cu bunuri pe care le cumpărase, sau dacă avea ceva bunuri de vânzare, se adunau în jurul lui, toţi bărbaţii, femeile şi copiii, tinerii şi bătrânii, şi luau cu forţa câte puţin din bunurile lui, până când toată proprietatea negustorului dispărea. Şi când proprietarul mărfurilor se certa cu ei, întrebând: "Ce fel de purtare este asta?", apoi fiecare separat se apropia de el şi îi arăta puţinul pe care îl avea în mână, spunând: "Iată, nu am furat de la tine, ci acesta este puţinul pe care mi l-ai dat". Şi auzind aceleaşi cuvinte rostite de fiecare dintre ei, sărmanul se ridica şi pleca cu mâhnire şi amărăciune in suflet, şi atunci tot poporul îl urma şi îl izgonea din oraş, în mijlocul urletelor şi ţipetelor.

• III. Pervertirea ospitalităţii, ipocrizia, înşelăciunea deliberată

Şi un om călătorea din ţara Elamului şi avea cu el un măgar îmbrăcat bogat, care purta o mantie scumpă, de multe culori, iar mantia era prinsă cu o frânghie frumoasă de spatele măgarului. Şi trecând pe drum, ziua s-a întunecat peste el în Sodoma şi s-a aşezat pe stradă să stea peste noapte, căci nimeni nu-i părea să-l ia în casa lui. Şi în vremea aceea locuia în Sodoma un om deosebit de rău şi viclean pentru a face toate lucrurile rele, şi se numea Hidod.

Şi Hidod şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe omul pe strada publică şi s-a dus la el şi l-a întrebat: De unde vii şi unde te duci? Iar omul a răspuns: "Vin din Hebron şi mă duc în Elam, unde este casa mea". Şi m-am urcat în acest loc şi soarele a asfinţit peste mine şi m-am aşezat pe străzi, dar nu este nimeni aici să mă cheme în casa lui, deşi am pâine şi apă la mine ca şi paie şi furaj pentru spatele meu; Nu-mi lipseşte nimic. Şi Hidod a zis omului: Lasă toate grijile tale în seama mea şi, într-adevăr, să nu-ţi petreci noaptea pe stradă. Şi Hidod, după ce l-a adus pe om în casa lui, a dezlegat mantia fină şi şnurul ei de pe măgar, iar călătorul a dormit la casa lui în noaptea aceea. Iar dimineaţa omul s-a sculat şi s-a pregătit să plece, când Hidod l-a rugat, zicând: "Stai puţin şi sprijină-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi poţi să pleci". Şi omul a făcut aşa, şi s-au aşezat să-şi ia masa. Şi au continuat să mănânce şi să bea împreună până când omul s-a sculat ca să plece. Dar Hidod i-a zis: "Iată că ziua scade şi în curând se va face noapte. Acum, deci, lasă-mă să te conving să stai cu mine şi să-ţi bucur inima încă o noapte în casa mea". Şi Hidod a insistat să rămână, până când bărbatul a consimţit să facă acest lucru. Şi a doua zi dimineaţa, când omul s-a pregătit să plece, Hidod l-a forţat din nou pe bărbat, spunându-i: "Înviorează-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi poţi să pleci". Şi după ce au terminat de mâncat şi de băut, omul s-a sculat să plece, Hidod a insistat din nou ca el să rămână, spunând: Iată că ziua a trecut, mai bine mai stai o noapte în casa mea şi pleci chiar dimineaţa. Dar omul nu s-a lăsat convins şi a fost hotărât să plece. Şi omul a ieşit şi şi-a înşeuat măgarul în grabă. Şi soţia lui Hidod, văzând pe bărbatul acela înşeuându-şi măgarul, a venit la soţul ei şi a zis; "Iată că omul acesta a fost în casa noastră două zile şi două nopţi, mănâncă şi bea, şi acum este pe cale să plece fără să ne plătească nimic pentru aceasta". Iar Hidod i-a spus: "Taci!" Iar omul care îşi înşea măgarul, i-a zis lui Hidod:" Vrei să-mi dai acum mantaua mea cu multe culori diferite şi şnurul?" Şi Hidod a spus: "Ce spui?" Şi omul a repetat, zicând: "Aş ruga domnului meu să-mi dea mantaua mea de multe culori diferite şi şnurul pe care l-ai ascuns în casa ta pentru a-l păstra". Şi Hidod a răspuns omului, zicând: "Aceasta este tâlcuirea visului tău. Şnurul înseamnă că viaţa ta se va prelungi ca un şnur, iar mantaua atât de bogată în culori înseamnă că vei planta o vie în care vei avea tot felul de pomi fructiferi delicioşi". Iar călătorul a răspuns şi a zis: "Nu aşa, domnul meu, nu visam, ci eram pe deplin treaz când ţi-am dat mantia mea împletită în atâtea culori şi un şnur pe care mi l-ai scos de pe măgar şi mi le-ai luat în casa ta pentru a le tine în siguranta". Şi Hidod a zis omului: "Ei bine, şi nu ţi-am explicat eu pe deplin visul tău şi interpretarea lui? Cu adevărat, este un vis bun pe care l-ai visat. Şi acum poporul îmi plăteşte în general patru arginţi pentru interpretarea viselor lor, dar de la tine nu voi cere mai mult de trei bucăţi".

Şi omul s-a înfuriat înfricoşător şi a strigat un strigăt îngrozitor şi amar împotriva lui Hidod şi l-a silit pe Hidod să meargă cu el la judecătorul Sodomei, al cărui nume era Sherek. Şi străinul şi-a depus nemulţumirile înaintea judecătorului, iar Hidod a răspuns după propria sa poveste. Iar judecătorul, în hotărârea sa, i-a spus călătorului: "Adevărul este că acest bărbat Hidod îţi vorbea. Căci el este cunoscut în aceste oraşe ca fiind cel mai de încredere dintre interpreţii de vise". Dar străinul a făcut apel de la hotărârea judecătorului, strigând şi zicând: "Nu aşa, domnul meu, dar în timpul zilei i-am predat mantia şi frânghia pe care le-am prins pe măgarul meu şi pe care el le-a luat în casa lui pentru a fi păstrate în siguranţă." Dar Hidod a negat acuzaţiile străinului şi au stat în faţa judecătorului certându-se, fiecare dintre bărbaţi insistând asupra adevărului propriei declaraţii. Şi Hidod s-a întors în cele din urmă către bărbat, spunând: "Acum, de când văd ce fel de om eşti, trebuie să-mi plăteşti patru arginţi pentru interpretarea visului tău, nu voi lua nimic mai puţin; în afară de asta trebuie să-mi dai banii pentru cele patru mese pe care le-ai luat în casa mea". Iar străinul a răspuns: "Adevărul este cu tine că voi plăti pentru mesele pe care le-am mâncat la casa ta şi voi face asta de bunăvoie; dar atunci dă-mi mantia şi şnurul pe care le-ai ascuns în casa ta". Şi Hidod a zis bărbatului: "Şi nu ţi-am dezvăluit eu interpretarea visului tău? Şnurul arată că zilele tale se vor prelungi ca un şnur, iar mantaua cu diferitele culori înseamnă că vei avea o vie în care vei planta diferite tipuri de pomi fructiferi delicioşi. Şi acum dă-mi plata mea pentru tălmăcirea visului tău, care este patru arginţi, căci nu-ţi voi îngădui nici cea mai mică scadere de la plata mea obişnuită". Şi astfel cei doi bărbaţi s-au certat în faţa judecătorului până când acesta a obosit şi şi-a chemat slujitorii şi i-a alungat pe amândoi din casă în mare grabă şi confuzie. Şi în timp ce amândoi erau alungaţi din faţa judecătorului, încă se certau şi se luptau, tot poporul din Sodoma i-a înconjurat, urlau asupra străinului şi l-au batjocorit şi l-au alungat din cetate în ruşine. Şi săracul şi-a urmărit calea pe măgarul său, plângând şi plângând în amărăciunea sufletului său. Şi nu a încetat să se plângă până când Sodoma nu a fost distrusă.

• IV. Injustiţia proverbială

Şi erau în Sodoma patru judecători pentru cele patru cetăţi şi acestea sunt numele lor: Şerec, pentru cetatea Sodomei; Sharkar, pentru Gomora; Sabnach, pentru Adma; şi Menun, pentru Zboyim (Ţeboim), Iar Eliezer, slujitorul lui Avraam, le-a făcut jocuri de cuvinte şi le-a schimbat numele; şi a făcut din Sherek, Shakra (minciuna), şi din Şarkar, Shakruka (minciună), şi din Sabnach, Casban (mincinos), şi din Menun a făcut Mazul-indin (perversul dreptăţii).

• V. Xenofobia, tortura - Patul lui Procust

Şi la sfatul acelor judecători, oamenii din Sodoma şi Gomora au fost ridicate paturi pe străzile publice ale oraşelor. Şi când un călător venea să stea în oraşele lor, ei îl apucau şi îl puneau cu forţa într-unul dintre acele paturi. Şi dacă era mai scund decât patul, şase bărbaţi îşi puneau mâinile pe el şi îl întindeau până când avea lungimea egală; şi dacă era mai înalt, atunci îl apăsau pe cele două laturi ale patului până când se potrivea. Şi n-au ascultat strigătele străinilor, ci i-au chinuit până aproape că au ajuns la porţile morţii, când le-au spus: "Aşa se va întâmpla oricui va veni în ţara noastră". Şi tot poporul, auzind despre cele întâmplate în cetăţile Sodomei, s-a ferit să mai vină în aceste locuri.

• VI. Lipsa de compasiune şi decenţă, batjocura, impietatea

Şi când un om sărac venea în oricare dintre oraşele lor, ei erau extrem de liberali cu caritatea lor. Şi îşi deschideau mâinile şi au dat celor nevoiaşi şi săraci argint şi aur din belşug. Şi după aceea, ei au făcut să se vestească cu glas tare pe tot teritoriul lor că nimeni nu are voie sa îndrăzneasca să-i dea acelui om sărac o bucată de pâine pentru toţi banii pe care i-ar putea oferi. Şi, din moment ce nimeni nu putea să iasă din ţară înainte de multe zile, săracul a trebuit să moară de foame, pentru că nimeni nu i-a dat o bucată de pâine în toate oraşele lor. Şi când bietul om a murit, toţi cei care i-au dat argintul şi aurul lor au venit şi l-au recunoscut şi l-au primit înapoi. Şi i-au luat hainele de pe sărac şi s-au luptat pentru ele; şi oricine era mai tare şi-a luat totul pentru sine. Şi după ce cadavrul a fost astfel dezbrăcat de haine, l-au îngropat în nuditatea lui într-unul din şanţurile pustiilor din jurul lor. Şi aşa aveau să facă oricărui străin care se întâmpla să moară în ţara lor.

• VII. Strâmbătatea legilor Sodomei

Şi după multe zile, Sara l-a trimis pe Eliezer la Sodoma ca să-l viziteze pe Lot şi să vadă dacă are necazuri. Şi în timp ce se afla pe drum, Eliezer s-a întâlnit cu unul dintre sodomiţi, care i-a jefuit hainele unui străin şi l-a lăsat pe bietul om gol pe câmp. Şi săracul a strigat către Eliezer după ajutor şi săracul a plâns amar din pricina a ceea ce i-a făcut sodomitul. Şi Eliezer i-a spus bărbatului din Sodoma: "De ce te comporţi atât de rău faţă de acest sărac care a venit aici?" Iar sodomitul a răspuns, zicând: "Omul acesta este fratele tău sau te-a ales poporul din Sodoma ca judecător, ca tu să-i iei partea şi să vorbeşti în numele lui?" Şi Eliezer s-a certat cu sodomitul în privinţa săracului şi s-a apropiat de el să-i ia hainele de care îl dezbrăcase pe bărbat, dar sodomitul a apucat o piatră şi a aruncat-o cu mare putere în fruntea lui Eliezer. Şi Eliezer a fost rănit în frunte şi sângele îi curgea din rană. Şi sodomitul, văzând sângele, l-a apucat pe Eliezer şi a zis: "Dă-mi plata mea pentru sângerarea pe care am făcut-o asupra ta, căci iată că te-am scăpat de tot sângele tău rău, şi aşa este legea în ţara noastră cu privire la aceste lucruri". Şi Eliezer s-a înfuriat şi a zis: "Nu este de ajuns că m-ai rănit şi acum să-ţi dau încă plata pentru răutatea ta?" Şi Eliezer nu a vrut să asculte de vocea omului şi omul l-a apucat cu putere şi l-a târât înaintea lui Sherek, judecătorul Sodomei, pentru a obţine judecata. Iar bărbatul i-a explicat judecătorului, spunând: "Aşa şi aşa a fost purtarea acestui om, când l-am lovit în frunte cu o piatră şi a ieşit mult sânge din rană şi a refuzat să-mi plătească pentru că l-am scutit de sângele lui rău". Iar judecătorul i-a vorbit lui Eliezer, zicând: "Omul acesta spune adevărul, dă-i deci plata lui, căci aşa este legea în ţara noastră". Iar Eliezer, auzind hotărârea judecătorului, s-a grăbit şi a luat o piatră şi a aruncat-o către judecător, iar piatra l-a lovit în frunte şi sângele ieşea din rană. Atunci Eliezer a spus: "Şi acum, de când mi-ai făcut cunoştinţă cu legea ţării tale, că unul trebuie să plătească pe altul pentru că l-a rănit, tu îi dai acestui om plata pe care mi-o datorezi, căci acesta este lucrul drept, după hotărârea ta". Şi astfel Eliezer l-a lăsat pe om şi pe judecătorul lui şi a plecat.

• VIII. Lipsa de omenie şi cruzimea

Şi în vremea când împăraţii Elamului au purtat război împotriva regilor Sodomei şi au luat toate averile Sodomei, Lot era printre captivi cu toată averea şi poporul său. Şi Avraam i-a urmărit pe regii Elamului şi le-a smuls toate averile lui Lot şi ale Sodomei. În vremea aceea, soţia lui Lot a născut o fiică şi numele ei a fost numit Paltith, pentru că el a spus: "Domnul m-a mântuit pe mine şi pe tot ce îmi aparţine din mâinile împăraţilor Elamului". Şi când Paltith, fiica lui Lot, a crescut, unul dintre bărbaţii din Sodoma a luat-o de soţie. La vremea aceea a venit un sărac în oraş, să-şi ducă cumva viaţa şi a ramas o vreme prin loc. Şi toţi oamenii din Sodoma au făcut să se strige cu glas tare că nimeni nu-i va da o bucată de pâine acelui om sărac până va muri în ţară. Şi toţi oamenii au respectat ordinul. Dar Paltith l-a văzut pe bietul om zăcând înfometat pe străzile oraşului, şi totuşi nimeni nu i-a dat o bucată de pâine, încât viata aproape că s-a îndepărtat de el. Şi sufletul ei s-a umplut de milă pentru acel sărac şi i-a dat în secret pâine pentru multe zile şi astfel săracul a fost ţinut în viaţă. Şi când Paltith ieşea să aducă apă, ascundea pâinea în ulciorul ei cu apă şi, când venea la locul săracului, lua pâinea şi o punea înaintea săracului şi el mânca. Şi aşa a făcut multe zile. Şi oamenii din Sodoma s-au mirat de bietul om că nu a murit după atâtea zile. Şi ei şi-au spus: "Nu poate fi altfel decât că mănâncă şi bea undeva, căci nimeni nu poate întreţine viaţa atât de mult timp fără să mănânce şi fără să bea; şi totuşi, acest om trăieşte şi nici măcar chipul lui nu se schimbă.

Şi trei bărbaţi s-au ascuns aşadar lângă locul unde obişnuia să stea bietul om, ca să afle cine îi dădea pâine să mănânce. Şi în curând Paltith, fiica lui Lot, a venit să aducă apă şi i-a dat să bea apă săracului, apoi a luat pâinea din ulcior şi i-a dat-o la fel şi el a mâncat. Şi cei trei bărbaţi au văzut asta şi şi-au zis: "Acum ştim cine îl susţine pe acel om şi de ce nu a suferit de foame, nici nu şi-a schimbat chipul şi nici nu a murit ca cei de dinaintea lui". Şi cei trei bărbaţi au ieşit din ascunzătoarea lor şi au prins-o pe Paltith şi pâinea care era încă în mâna săracului. Şi au luat-o pe Paltith şi au târât-o înaintea judecătorilor lor, zicându-le: "Aşa a făcut ea şi a dat săracului pâine ca să nu moară. Şi acum pronunţaţi judecata voastră, ce trebuie să i se facă pentru că a încălcat legea noastră". Şi judecătorii şi-au pronunţat judecata, după care toţi oamenii din Sodoma şi Gomora s-au adunat şi au aprins un foc pe străzi şi au adus-o pe femeie şi au aruncat-o în foc şi a fost arsă în cenuşă.