Kazahstan - un potenţial partener strategic

Analiştii şi politologii, care dezbat în mass-media aşa zisele "victorii geopolitice", "braţul de fier", "marele joc" ale Rusiei pe piaţa energetică, îi ajută pe capitaliştii români la fel ca şi bocitoarele de profesie pe rudele decedatului în drum spre cimitir. Ceea ce ne lipseşte acum este voinţa politică, strategia şi iniţiativa la nivelul structurilor guvernamentale. Concurenţa pe direcţia Asia Centrală şi Caucaz este acerbă şi factorul timp devine tot mai decisiv.

Scrutin cu semnificaţie istorică

La 18 august 2007, în Kazahstan vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. Pentru observatorii străini interesul este vizibil, în special pentru analiştii politici din Federaţia Rusă. Aceştia consideră Kazahstanul o ţară aliată de importanţă primordială, având o frontieră comună de 7500 km. Un stat în plină ascensiune, situat cu câţiva paşi înaintea Rusiei şi a celorlalţi membri CSI la capitolul reformelor politice şi ritmul creşterii economice. Actualele alegeri din tânăra republică central-asiatică permit, în­tr-un fel, o diag­nosticare a evoluţiei viitorului în întreg spaţiul ex-sovietic. E vorba de o nouă etapă a dezvoltării social-politice având la bază interese strategice clare: reforma constituţională, creş­terea rolului parlamentului şi ponderii partidelor politice, democratizarea conducerii societăţii, fără excese revoluţionare de orice culoare, formarea unor structuri statale şi instituţii publice stabile, capabile să funcţioneze decenii la rând în regim de "pilot automat". Pentru spaţiul ex-sovietic aceasta ar însemna un nivel de cultură politică principial diferit. Reformele politice, economice şi sociale, aplicate coerent de preşedintele Nursultan Nazarbaev, "părintele-fondator" al statului modern kazah, denumit adesea "acest De Gaulle eurasiatic", au multe aspecte pozitive.

Politicile macroeconomice coerente, creşterea medie a PIB de 9% conturează imaginea pozitivă a tânărului stat democratic. Astăzi Kazahstanul ocupă o poziţie de frunte la volumul investiţiilor străine pe locuitor (circa 45 miliarde USD la finele anului 2006). Aproximativ 80% din totalul investiţiilor străine destinat regiunii Central-asiatice revin Kazahstanului. Investiţiile anuale directe se menţin în medie la nivelul de 8-10% din PIB. Kazahstanul este pe locul al 61-lea la gradul de competitivitate. Există premise reale ca în deceniul următor, Kazah­stanul să ajungă printre primele 50 de state ale lumii ca putere concurenţială.

Sub multe aspecte, Kazahstanul de azi ne aminteşte de Rusia: teritoriu imens, agricultură depresivă, economie naţională în care sectoarele materiei prime - petrolul, gazele şi mineralele - ocupă poziţia cheie. În ultimul deceniu, extracţia de petrol şi gaze naturale s-a dublat. Ca şi în Rusia, această performanţă a dus la accelerarea dezvoltării în diverse sectoare industriale, transport şi construcţii. Însă ritmul creşterii economice înregistrat în Kazahstan este de 8-10% anual. Un indice mai mare decât în celelalte ţări CSI, inclusiv Rusia şi poate fi comparat cu ritmul mediu înregistrat de economia Chinei. Dar principala diferenţă constă în următoarele: indus­tria de prelucrare evoluează în paralel cu sectorul petrol şi gaze naturale, productivitatea muncii şi ritmul investiţiilor menţin o creştere constantă. În Kazahstan, ponderea resurselor financiare, provenite din sectorul energetic şi investite ulterior în construcţii şi trans­port, este destul de ridicată. Totuşi, investiţiile au un caracter mult mai diversificat decât în Rusia. Economia kazahă reuşeşte, deocamdată, transferul mijloacelor din sectorul petrol şi gaze în alte ramuri. Investiţiile directe în producţie, "diluarea" petrodolarilor în diverse sectoare ale economiei naţionale, acu­mularea unei părţi din veniturile valutare într-un Fond naţional special contribuie semnificativ la controlul inflaţiei în limitele de 7-8%, ceea ce pentru economia Rusiei reprezintă un indice greu de realizat.

Desigur, naţiunea kazahă în devenire nu-şi propune obiective ambiţioase de edificare a unei economii de nivelul G7 şi a societăţii postindustriale, ci dezvoltarea unui stat puternic industrializat. Punctul de sprijin îl constituie extracţia şi prelucrarea resurselor naturale. Acest fapt reprezintă un minus şi un plus pentru Kazahstan, care se orientează mai curând spre China, unul dintre partenerii şi concurenţii săi principali, în timp ce vectorul tradiţional al Rusiei sunt SUA şi Europa.

Partidele politice şi electoratul din Federaţia Rusă vor ţine cont, probabil, de experienţa kazahă, în contextul marelui ciclu electoral 2007-08. Kazahstanul de astăzi poate fi abordat ca un model sui generis de gestionare într-o economie de piaţă născută din economia planificată a URSS şi axată pe materiile prime. Economia celor mai performante ţări din CSI - Kazahstan şi Rusia - încearcă în prezent aceleaşi dificultăţi: statul învinge cu greu tentaţia de a mări cheltuielile bugetare, boom-ul creditelor comportă riscuri serioase pentru sistemele financiar şi bancar. Deşi au fost elaborate mai multe programe, inclusiv Strategia de Dezvoltare a Kazahstanului până în anul 2030 nu putem afla care va fi destinul încasărilor enorme de valută din exportul de petrol şi gaze şi dacă statul se va implica masiv în dezvoltarea altor sectoare ale economiei naţionale.

Transferul capitalei

Acum zece ani, în Asia Centrală s-a născut o veritabilă capitală. Dorită de Preşedinte, ea demonstrează lumii întregi că Ţara sa reprezintă un factor important printre puterile energetice cele mai influente de pe mapamond şi că este dispusă să-şi revendice un loc pe măsură în ansamblul naţiunilor. Un nou oraş-vitrină cu nume sonor - Astana, care în limba kazahă înseamnă "locul unde se iau deciziile", proiectat de câştigătorul concursului arhitectonic, japonezul Kisho Kurokawa. Un profesionist cu cea mai mare experienţă în urbanis­tică şi edificii destinate activităţilor administrative şi birocratice. A mai fost invitat şi britanicul Norman Foster, o altă somitate a arhitecturii mondiale. În echipă creativă, au reuşit prin "perla kazahă", o convergenţă între necesitatea unui oraş precum Las Vegas şi cea a unei capitale ca Ottava (vezi www.khanshatyr.com). Astana e proiectată ca să crească. Să se extindă treptat. Ea va cuprinde un spaţiu gigantic de 710 kmp, ajungând la un milion de locuitori în 2012. Compară cu Moscova, capitală considerată foarte mare, un megalopolis cu peste 11 milioane de locuitori şi o suprafaţă de circa 1000 kmp.

Noul centru administrativ uneşte cele două părţi ale Kazahstanului profund diferite. Capitala istorică, Alma Ata, se află în sudul ţării, la 50 km de Kîrgîzstan şi de China. Va rămâne în continuare capitala istorică a ţării, un centru al ştiinţei, culturii, educaţiei, al producţiei axate pe tehnologii de vârf, al activităţii financiar-bancare şi business, al turismului. Astana este situată cu 800 de km mai la nord, într-o zonă influenţată tradiţional de o comunitate recalcitrantă de etnie rusă. Amplasarea capitalei va exclude probabil aspiraţiile eventualilor separatişti de a smulge o vastă regiune a ţării, dimpreună cu Centrul spaţial Baikonur.

Personal, regret că noi, româ­nii, după Marea Unire din 1918, nu am avut parte de lideri naţionali cutezători precum Kubitschek, Nazarbaev şi alţii. Să decidă şi să conlucreze cu arhitecţi vizionari - viitorologi de talia lui Niemeyer, Le Corbusier, Kurokawa, Foster. Să programeze şi să dea viaţă unei utopii, unui centru teritorial-administrativ al tuturor românilor - Dacodava - în centrul geografic al spaţiului ancestral, acolo unde şi l-ar fi imaginat Mircea Vulcănescu.

Alfabetul latin

Ministerul Învăţământului din Kazahstan definitivează proiectul reformei lingvistice: trecerea de la actuala scriere kazahă cu litere ruseşti la alfabetul latin. Conform prognozelor, tranziţia se va efectua în timp, pe etape şi va dura aproape 15 ani deoarece prevede elaborarea unui alfabet kazah cu litere latine, informatizarea generală, inclusiv transpunerea integrală în grafie latină a fondului naţional de carte exis­tent în limba kazahă, tipărirea manualelor şcolare şi universitare, modificarea firmelor, inscripţiilor etc. Argumentarea lingvistică şi aspectele economice ale schimbării au la bază estimările propriilor experţi, dar şi experienţa altor ţări, care au realizat deja reforme similare. Astfel, Kazahstanul se va integra mai uşor în spaţiul informaţional mondial. Un alt argument în favoarea reformei ţine de voinţa şi posibilitatea Kazahstanului să devină un lider cultural, nu numai al Asiei Centrale, ci şi al întregului areal al limbilor turcice. Este şi aceasta o confirmare a politicii externe multivectoriale, a cursului de maximă independenţă po­sibilă a Kazahstanului faţă de centrele mondiale de putere.

Ca şi în cazul Basarabiei, revenită la grafia latină în 1989, populaţia rusofonă reacţionea­ză exagerat, cu suspiciune: nu cumva circulaţia limbii ruse în Kazahstan va avea de suferit? Probabil că Rusia nu va putea folosi pretextul discriminării etnicilor ruşi pentru a face presiuni politice şi economice asupra Kazahstanului precum procedează cu Republica Moldova, Georgia şi statele baltice. Reforma lingvistică, însă, reprezintă totuşi o problemă reală în contextul mişcărilor tot mai ample ale intelighenţiei popoarelor turcice din Rusia. Elitele acestora cer insistent trecerea la grafia latină a limbilor tătară, başkiră şi altele. Pe viitor, spaţiul limbilor turcice din Federaţia Rusă ar putea ieşi de sub influenţa culturală a centrului rusofon. Şi acest fenomen devine deja o problemă geopolitică.

Desigur, Astana nu va renunţa la cooperarea strategică cu Moscova. Însă Rusia contemporană nu poate oferi mai nimic ţărilor din jur, în afară de resurse energetice. Insuficient pentru rolul de integrator principal şi moderator în spaţiul ex-sovietic. De aceea, relaţiile ruso-kazahe vor depinde în mare măsură de Rusia. Important însă e ca elitele politice ruseşti să abandoneze definitiv tendinţa de a trata Kazahstanul ca o ţară din care geopolitica în sine face, chipurile, un satelit etern al vecinului de la nord. Kazahstanul mai are şi alte interese în afară de relaţiile bilaterale cu Rusia. Concepţia este valabilă şi pentru celelalte republici sovietice, pentru Basarabia, Ro­mâ­nia, pentru toate ţările europene care au făcut parte odinioară din CAER şi Pactul de la Varşovia.

O potenţă energetică mondială

Kazahstanul intenţionează să practice pe viitor o politică energetică reciproc avantajoasă. Dezvoltarea viitoare a sectorului hidrocarburilor, atragerea investiţiilor străine şi locale va fi legată direct de procesul diversificării economiei naţionale. Prin această prismă vor fi soluţionate problemele importante vizând crearea de producţii noi, de perspectivă. Autorităţile kazahe insistă ca partenerii străini care lucrează în domeniul resurselor naturale ale ţării să se intereseze de necesităţile Kazahstanului. Să participe la diversificarea politicilor socio-economice, având la bază principiile economiei de piaţă şi dezvoltarea socială. Companiile care acceptă aceste propuneri vor avea toată susţinerea din partea Ministerului Energeticii şi Resurselor Naturale, a guvernului kazah. Priorităţile na­ţionale includ stabilitatea, in­teresele pe termen lung ale ve­cinilor şi partenerilor inter­naţionali cărora Ka­zahstanul le fur­nizează resurse energetice.

Kazahstanul elaborează, în prezent, o strategie de consolidare în viitor a poziţiei sale în spaţiul energetic regional şi apoi în spaţiul energetic mondial. Chestiunea principală a domeniului energetic şi al petrochimiei este creşterea rentabilităţii prin valoarea adăugată a produselor energetice. Sectoa­rele prioritare pentru eco­nomia kazahă sunt: petrochimia, resursele de gaze naturale, exporturile, energie, şi anume aici se contează pe eficacitate.

Actualmente, Kazahstanul pune în practică proiecte de mare anvergură în domeniul petrol şi gaze. Conform estimărilor, către 2010 extracţia de ţiţei şi condensat de gaze va atinge nivelul de 100 milioane de tone. Aceste două produse asigură deja o componentă substanţială a PIB, fiind şi una din sursele principale de venit la bugetul de stat.

Vorbim şi scriem frecvent de relaţii economice, de schim­buri comerciale bilaterale, de prezenţa pe piaţa kazahă a opt firme româneşti, care îşi des­făşoară activitatea în domeniul energetic, petrol şi gaze naturale. Exportăm utilaj petrolier şi metalurgic, bunuri de larg consum, mobilă şi importăm petrol, bumbac, piei, metale neferoase.

Vrem să credem în menţinerea pe piaţa Kazahstanului a unor firme ca Petromservice şi Petrom. Acestea intenţionează să-şi concentreze resursele în domeniul energetic: construcţii din industria petrolieră, întreţinerea şi siguranţa parcurilor de ţiţei şi gaze, activităţi de reparaţii capitale şi operaţiuni la sonde în conformitate cu standardele internaţionale, livrări de echipamente, instalaţii, servicii de field management, operatorie de suprafaţă, asistenţă tehnică pentru lucrări de foraj, concesionarea unor zăcăminte petroliere. Compania Petrom, de exemplu, va continua să investeas­că în Kazahstan pentru atingerea unei performanţe în regiunea Caspică: 30.000 barili echivalent petrol pe zi. În prezent, Petrom înregistrează în Kazahstan o producţie zilnică medie de 4.500 barili echivalent petrol pe zi.

Totuşi, rezultatele finale ale expansiunii economice româ­neşti nu pot fi comparate cu ale altor ţări, membre UE. Suntem încă prea departe de un veritabil parteneriat cu vreuna dintre ţările central-asiatice.