Kings of war

Boc nu-şi face bagajele.

Boc face Bugetul.

Cu Pogea.

Ultima găselniţă a politicianului român este că nu avem nevoie de vreun Guvern.

Putem avea trei guverne, sau putem să nu avem niciunul.

Tot aia e.

La începutul crizei politice, nu-mi puteam imagina că un guvern demis ar putea guverna, în continuare, la infinit.

Ei bine, se poate!

Caracterul de muritor al omului care este ministru, nu împiedică infinitatea guvernării unui cabinet demis; n-ai decât, pe măsură ce se nasc alţii, să-i înlocuieşti pe cei chemaţi la ceruri, unul câte unul.

Sau pe toţi odată.

Fiind un guvern demis, îi poţi înlocui, fără să mai treci pe la Parlament.

Nu, un guvern demis nu are mai puţine atribuţii decât un guvern valid; dimpotrivă, are posibilităţi mai multe şi libertăţi mai largi.

Imaginaţi-vă că, de exemplu, Berceanu se oftică la vreo prostie de-a lui Boc şi-şi dă demisia (atenţie! îşi dă demisia din funcţia de "miniştrii" -da, la plural!; şi nu numai atât - dar, îşi dă demisia dintr-o funcţie din care este deja demis!).

Nici o problemă.

Este înlocuit în aceeaşi secundă.

Sunt două metode; fie aduci pe altul, pur şi simplu (ce treabă mai are Parlamentul cu asta?!); fie îi dai Elenei Udrea minis­terele transporturilor şi agriculturii,pe lângă cele ale turismului şi mediului (ce mare scofală să fii ministru la patru ministere?!).

Criza politică ne face să descoperim Constituţia.

Şmecheriile astea sunt constituţionale.

Constituţia nu interzice absurdul.

Constituţia nu-i interzice lui Mircea Geoană ca, după ce se întâlneşte cu delegaţia FMI, să declare că va trebui să găsim procedura juridică prin care guvernul demis să înainteze, totuşi, Parlamentului, proiectul de Buget pe 2010.

Ştiţi de ce îi zice Iliescu "prostănacule"?

Pentru că omul nu-şi pricepe propriile declaraţii.

Adică, întâi îl dai afară pe Boc şi acum îl chemi înapoi să-ţi facă legea fundamentală a guvernării pe anul următor?!

"Prostănacule"!

Ce trebuie să găsiţi?

Procedura juridică?!

Nu băieţică!

Mai întâi, târăşte-te mătăluţă la picioarele lui Boc (nu cred să existe umilinţă mai mare pe lumea asta; la picioarele oricui, dar la picioarele lui Boc, cred că nici măcar un câine nu s-ar putea târî).

Hai, spune: "Iartă-mă, nene!"

Pentru că Boc, micul robot din bucătăria prezidenţială ("Robocul" lui Traian), are procedura juridică, în timp ce mătăluţă doar te gândeşti c-ar trebui s-o cauţi.

Deja a aplicat-o pentru Legea răs­punderii fiscale, pe care a băgat-o în Parlament, după ce a fost demis Guvernul.

Miniştrii săi care sunt şi parlamentari îşi însuşesc legile şi le aduc în Parlament, ca iniţiative legislative proprii. Asta-i procedura.

Da, este absurd.

Dar este constituţional.

Chestia cu FMI-ul l-a pleoştit pe Mircea Geoană, dar nu şi pe "frumosul" Crin Antonescu (aşa a fost numit, la Reşita).

Deşi preşedinte al liberalilor, frumosul Crin nu le are pe astea cu finanţele (finanţele sunt domeniul predilect al liberalilor, prin tradiţie). În legătură cu FMI-ul, pe frumosul Crin, eventual, îl preocupă unde sunt banii. Ca şi când n-ar şti că partea cea mai mare s-a dus la Banca Naţională, ca să susţină cursul monedei.

Probabil că nu ştie.

Dacă s-ar fi priceput, cât de cât, atunci şi-ar fi dat seama, probabil, ce gafă enormă reprezintă promovarea lui Bogdan Olteanu ca viceguvernator în Banca Naţională.

Frumosul Crin îşi ia nepriceperea drept virtute: "Varujan, ia vino tu şi vorbeşte, că eu nu mă pricep la Bursă!", i-a cerut el liberalului Varujan Vosganian, la deschiderea festivă a sesiunii de tranzacţionare a Bursei de Valori Bucureşti, unde frumosul Crin era invitatul de onoare.

Frumos, dar frustrat.

Antonescu este frustrat că, deja, a pierdut alegerile (mă rog, alegerile aşa cum le înţelege el -în sondaje şi la televizor).

Pentru intrarea în turul al doilea al prezidenţialelor, mogulii media mizează pe Geoană. Pentru că Băsescu şi l-a ales pe Geoană drept adversar şi ignoră atacurile venite de la ceilalţi contracandidaţi (ca să lase portiţa deschisă alegătorilor acelora să-l voteze pe el în turul al doilea).

Eficienţa lui Antonescu s-a înjumătăţit.

Acum trebuie să-i atace, concomitent şi pe Băsescu, dar şi (mai ales) pe Geoană. Ba, chiar, trebuie să-i atace şi pe mogulii media şi să acuze manipularea media şi manipularea prin sondaje, care până acum îi convenea.

Frumosul Crin nu mai are aer, săracu".

Şi-a tras un sondaj care îl dă drept învingător în faţa lui Geoană, în primul tur.

S-a prezentat la Oradea, aşa: "Eu, din vârful ierarhiei politice, am venit să vă dau curaj!"

Bine că nu-l are drept şef pe Iliescu, că precis că l-ar fi făcut "tâmpiţel".

Cu o sută cincizeci de ani în urmă, în corespondenţa cu Engels, Marx aprecia că aceia care se prezintă cu un astfel de discurs sunt nişte mârlani.

Antonescu este absolvent al facultăţii de filosofie.

Probabil că nici pe astea nu le are.

În schimb, FMI-ul este adevăratul agent electoral al "bătrânului mafiot" Băsescu (aşa l-a numit, mai nou, fosta lui purtătoare de cuvânt, care, altădată, îi înălţa osanale).

Când vede mândreţea de FMI, lui Băsescu îi creşte rânza.

"Vom vedea...", răspundea Băses­cu ziariştilor care îl întrebau, sarcas­tic: "Vă închipuiţi că Parlamentul are să valideze Cabinetul Croitoru?!"

"Vom vedea..." - Băsescu a mârâit-o de două ori, şi nimeni nu înţelegea decât că "bătrânul mafiot" ameninţa, dar nimic altceva.

Acum înţelegem.

Prin Croitoru (fost angajat FMI),"bătrânul mafiot" şi-a angajat cei mai tari agenţi electorali imaginabili - FMI, Banca Mondială şi pe deasupra, şi Comisia Europeană.

Na-vă!

S-o ţineţi minte!

A fost de ajuns să ne facă o mică vizită, ca Geoană să se pleoştească şi "bătrânul Mafiot" să joace ţonţoroiul prin Palatul Cotroceni (desigur, la Antonescu, nu ţine poanta cu FMI, pentru că nu le are pe astea cu finanţele şi nu pricepe unde sunt banii, aşa că visează mai departe Reşiţa şi să meargă alături de frumoşii lumii).

Vreau să vă spun o poveste.

Este istorie pură, dar am uitat unde am citit-o.

Cred că pe la o mie şapte sute şi ceva, în America a sosit un transport de colonişti irlandezi - catolici şi protestanţi.

Au fost cu toţii de acord că, înainte de orice locuinţă, trebuie să construiască biserica. Dar au avut opinii diferite, unde: în deal, sau în vale?

S-a declanşat o controversă teologică care a durat zeci de zile. În frig, sub ploaie. Proviziile s-au terminat. Întâi au murit bătrânii de foame. Apoi copiii şi femeile. La sfârşit, erau morţi toţi.

Biserica nu s-a construit niciodată.

Repet, povestea nu este fantezie, ci fapt istoric.

Cam aşa arată şi povestea noastră.

Suntem antrenaţi într-o controversă electorală, de politicieni care nu ne reprezintă nicidecum interesele. Suntem pe cale ca, realmente, să suferim de foame.

Într-un fel, norocul nostru este că există FMI.

În definitiv, legile pe care le cere politicienilor sunt în favoarea noastră.

Fără FMI, credeţi că mai pupam noi Buget, anul ăsta?