Klaus Iohannis rămâne la Cotroceni, deşi mandatul prezidenţial îi expiră calendaristic sâmbătă

Klaus Iohannis a fost preşedinte al României între 2014 şi 2024, exercitând două mandate consecutive, care au fost marcate de evenimente politice, sociale şi economice importante, dar şi de controverse şi critici. În cele două mandate, Klaus Iohannis a interacţionat cu 9 prim-miniştri - Victor Ponta, Dacian Cioloş, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Florin Cîţu, Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu - iar acum, la finalul celui de-al doilea mandat are ocazia să nominalizeze şi să interacţioneze cu al 10-lea prim ministru sau guvern. O medie de un premier/guvern pentru fiecare an în care Iohannis a ocupat funcţia de preşedinte al ţării. Adevărată stabilitate politică, nu?

În cele două mandate ale lui Klaus Iohannis, au avut loc mai multe tragedii, dintre care enumerăm Colectiv, incendiile de la secţiile ATI ale unor spitale în timpul pandemiei Covid 19 - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Piatra Neamţ, Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa, Spitalul de boli infecţioase Matei Balş din Bucureşti, azilele groazei, Crevedia, prăbuşirea peste elevi a tavanului liceului din Odorheiu Secuiesc, etc., tragedii în urma cărora preşedintele ţării afirma că vinovaţii vor fi traşi la răspundere, fapt ce nu s-a întâmplat, ceea ce l-a făcut să declare ulterior că România este "un stat eşuat".

Un stat eşuat, în care preşedintele Klaus Iohannis, în loc să poarte permanent, în suflet, geaca roşie cu care în ianuarie 2017 apăra independenţa Justiţiei, a preferat să numească în funcţii de conducere magistraţi de rang înalt, care aveau aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii, punând mai presus propunerea politică trimisă de ministrul Justiţiei decât competenţele stabilite ca fiind reale de către CSM.

• Realizările şi momentele cheie ale Administraţiei Prezidenţiale

Klaus Iohannis a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai integrării depline a României în structurile europene şi euroatlantice. Prin implicarea sa directă, a consolidat parteneriatul strategic cu Statele Unite, ceea ce s-a tradus printr-o prezenţă mai puternică a trupelor NATO în Europa de Est, inclusiv în România. Aceste eforturi au fost vitale în contextul tensionărilor regionale generate de acţiunile Rusiei, numai dacă luăm în considerare permanentizarea prezenţei militare americane în ţara noastră şi constituirea brigăzii multinaţionale, sub comanda Franţei, de la Cincu. De asemenea, Summitul Consiliului European de la Sibiu, organizat în mai 2019, a fost un moment de cotitură pentru imaginea României. Evenimentul a reafirmat angajamentul ţării faţă de valorile europene şi a subliniat rolul strategic al României în cadrul Uniunii Europene. Klaus Iohannis a fost apreciat pentru diplomaţia sa şi pentru capacitatea de a atrage atenţia asupra priorităţilor comune ale UE.

Mai mult, mandatele lui Iohannis au fost marcate de o poziţie fermă împotriva atacurilor la adresa justiţiei. Preşedintele s-a opus constant modificărilor legislative care ar fi slăbit lupta anticorupţie, utilizând dreptul de a contesta la Curtea Constituţională legile aprobate de Parlament prin care se aduceau atingeri independenţei justiţiei şi independenţei magistraţilor. Un exemplu notabil în acest sens a fost conflictul deschis cu guvernele PSD, mai ales în perioada lui Liviu Dragnea, când Klaus Iohannis a fost una dintre puţinele figuri politice care au sprijinit deschis protestele de masă din 2017 împotriva Ordonanţei 13/2017 prin care era dezincriminat parţial abuzul în serviciu, o mişcare controversată a guvernului care viza modificarea legislaţiei penale în favoarea politicienilor condamnaţi.

Cu toate acestea, Klaus Iohannis nu s-a putut opune deciziei Curţii Constituţionale a României care a stabilit că preşedintele era obligat să o demită din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe Laura Codruţa Kovesi - actualul procuror şef al Parchetului European -, în urma raportului nefavorabil întocmit de fostul ministru al Justiţiei Tudorel Toader şi de conducerea Inspecţiei Judiciare, care au răspuns astfel cerinţelor venite din partea PSD, imediat după îndemnul "Tudorele, fă ceva!" al secretarului general social-democrat Codrin Ştefănescu. Mai mult, preşedintele Iohannis nu s-a opus operaţionalizării înfiinţării Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, direcţie de Parchet înfiinţată de PSD cu scopul limitării independenţei judecătorilor şi procurorilor în dosarele în care erau implicaţi liderii politici.

În ceea ce priveşte scena politică, deşi polarizarea politicii româneşti a crescut semnificativ în timpul mandatelor sale, Klaus Iohannis a fost perceput ca o figură care a evitat escaladarea conflictelor politice. De exemplu, în momentele critice, precum pandemia COVID-19, a avut un rol crucial în coordonarea mesajelor publice şi în sprijinirea unor măsuri de protecţie, chiar dacă acestea au fost nepopulare. Cu toate acestea, începând din al doilea an al pandemiei, potrivit lui Ludovic Orban şi altor foşti lideri liberali marcanţi Iohannis a alimentat conflictul intern din PNL, dintre echipa Orban şi echipa Cîţu, iar ulterior l-a îndepărtat şi pe acesta din urmă, preferându-l ca lider al liberalilor pe Nicolae Ciucă.

Susţinătorii lui Klaus Iohannis ar afirma că la realizările acestuia trebuie trecută şi aderarea deplină a ţării noastre la spaţiul Schengen. Reuşita respectivă este mai mult apanajul guvernărilor care au fost de-a lungul timpului la Palatul Victoria, care prin activităţile intense depuse de Ministerul Justiţiei, cu sprijinul Parlamentului, au obţinut de la Comisia Europeană ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei, şi prin măsurile întreprinse de Ministerul Afacerilor Interne au reuşit să ridice gradul de securitate în zona de frontieră la nivelul statelor europene din Spaţiul Schengen.

• Eşecurile Administraţiei Iohannis

Una dintre cele mai frecvente critici aduse lui Klaus Iohannis a fost lipsa de acţiune concretă în faţa problemelor interne. Adesea, preşedintele a fost perceput ca fiind prea distant faţă de crizele sociale, cum ar fi situaţia din sistemul de sănătate sau educaţie. Mulţi cetăţeni i-au reproşat că intervine doar simbolic, fără a oferi soluţii reale sau, dacă le oferă, acestea vin prea târziu şi implementarea lor durează - vezi cazul programului România Educată -, rezultatele pozitive urmând a fi contabilizate cu mulţi ani după încheierea mandatului prezidenţial. Acest lucru a dus la o stare de nemulţumire crescută în rândul cetăţenilor, analiştii politici reproşându-i preşedintelui că a fost lipsit de iniţiativă şi că a tăcut în situaţii critice.

În ceea ce priveşte acţiunile politice interne, deşi în primii ani ai mandatului său a fost un critic vehement al PSD, în noiembrie 2021 Klaus Iohannis a susţinut formarea unei coaliţii de guvernare între PNL şi PSD. Analiştii politici i-au reproşat în dese rânduri preşedintelui Klaus Iohannis că a gestionat prost criza politică declanşată de demiterea guvernului Florin Cîţu de către Parlament. Alegerea lui Iohannis de a susţine o alianţă PNL-PSD a fost percepută de unii ca o capitulare sau trădare în faţa unui partid pe care l-a criticat vehement ani la rând.

Cea mai mare umbră pe imaginea preşedintelui Klaus Iohannis în timpul mandatelor sale este controversa privind casele sale din Sibiu. Decizia definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a anula dreptul de proprietate pentru una dintre casele din Sibiu, pe motiv că a fost dobândită prin acte false, a generat valuri de critici. Mulţi au văzut acest episod ca pe un simbol al ipocriziei şi al lipsei de integritate. Mai mult, faptul că preşedintele Iohannis a contestat în instanţă restituirea către stat a sumei de 250.000 euro reprezentând chirii încasate nelegal, a crescut valul de nemulţumire în rândul cetăţenilor. Menţionăm că şi după rămânerea definitivă a deciziei instanţei prin care se stabileşte că suma respectivă trebuie retrocedată la bugetul statului, preşedintele Klaus Iohannis nu a dat până acum niciun semn că ar dori să respecte întocmai sentinţa judecătorească.

Un alt punct negativ în activitatea preşedintelui Iohannis este relaţia sa cu serviciile secrete, prin prisma faptului că informaţiile primite de la acestea nu au găsit un răspuns practic, preventiv, din partea şefului statului. Numai aşa poate fi explicată situaţia actuală privind anularea alegerilor prezidenţiale, din cauza imixtiunii unor actori statali şi nonstatali, în condiţiile în care Klaus Iohannis a declarat recent că a avut semnale din partea serviciilor de informaţii încă de la începutul lunii iunie, referitor la faptul că la alegerile europarlamentare şi locale - care au avut loc în 9 iunie - se întâmplă ceva suspect. Lipsa de decizie a preşedintelui Iohannis în luarea unor măsuri preventive din 9 iunie şi până în 24 noiembrie - primul tur al alegerilor prezidenţiale - a dus la rezultatele din primul tur, la rezultatele de la alegerile parlamentare - unde suveraniştii au obţinut 35% din locurile din Parlament - şi, în final, la anularea scrutinului prezidenţial.

După cum se poate observa, mandatele prezidenţiale ale lui Klaus Iohannis, deşi au înregistrat unele succese pe plan extern şi în consolidarea statului de drept, au fost marcate de pasivitatea şi lipsa implicării preşedintelui ţării în problemele sociale majore. Imaginea sa de lider moderat a fost, în mod paradoxal, ştirbită de conflictele interne cu PSD şi de percepţia că a fost prea distant faţă de cetăţeni.