Lulea Marius Dorin

Şi eventual Axinia. Persoana cu care Lulea este îmbârligat în afaceri. Acelaşi Lulea care, în poziţia de vicepreşedinte AUR, se află la butoane şi influenţează în mod hotărâtor cele mai multe dintre deciziile liderului George Simion. Acele decizii care nu sunt impulsive. Ceea ce nu înseamnă neapărat că Lulea este un personaj raţional. Dar cu certitudine este pragmatic. Şi legat de pragmatismul acestuia, acum, în acest an multiplu electoral, există mai multe întrebări de la care suveraniştii, între care mă număr, aşteaptă un răspuns. Şi asta imediat!

Despre George Simion s-au afirmat multe prostii. În spaţiul public, în mediul politic, în presă. Una dintre prostiile care a făcut vâlvă aproape o jumătate de an a fost că el ar fi urmaşul lui Zelea Codreanu. Proiecţia acestuia în timp. Şi ce avea în comun George Simion cu Zelea Codreanu? Credinţa în Dumnezeu. Pe care o am şi eu. Şi cei mai mulţi dintre voi. La fel, credinţa în morala creştină. În familie şi în valorile ei. În tradiţie. Şi mai are în comun brâul pe care uneori îl poartă deasupra iei naţionale. Şi ce nu aveau în comun cei doi, Zelea şi Simion? În ciuda aparenţelor, Simion nu este un lider politic violent. Îl văd agitând telefonul, dar nu-l văd scoţând revolverul. Şi trăgând cu el. Şi nu-l văd transformând AUR în unităţi de luptă paramilitare. Aici, istoric vorbind, drumurile celor doi sunt clar delimitate. Dar totuşi, atenţie, George Simion a fost acuzat de toţi contestatarii lui, timp de cel puţin şase luni, că ar fi legionar. La aceasta a contribuit fără doar şi poate şi aducerea la un moment dat în discuţie a candidaturii unui alt personaj interesant şi important, dar care nici el nu este urmaş al legionarilor, deşi la un moment dat s-a exprimat elogios la adresa lui Ion Antonescu. Este vorba despre Călin Georgescu. Dar George Simion a renunţat rapid la orice legătură cu acesta, în momentul în care presa a semnalat pericolul generării unor acuzaţii.

Şi ce i s-a mai reproşat în timpul ascensiunii sale fulminante în plan politic lui George Simion? Un parteneriat cu Federaţia Rusă. Nici mai mult, nici mai puţin. Că ar face jocul Moscovei nu numai în Republica Moldova, ci şi în România. Că ar fi o cârtiţă a serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse. În acest sens au fost chiar fabricate - şi am proprietatea acestui termen - probe atât de la Chişinău, cât şi de la Bucureşti. Nu s-a confirmat nimic. Dar totul are o explicaţie. Oare ce explicaţie?

Cheia ar putea fi Lulea Marius Dorin. Şi eventual Axinia, partenera sa de afaceri şi poate de viaţă. Cine este Lulea? Cine este vicepreşedintele acestui partid? Primul răspuns la aceste întrebări este tulburător. Lulea a fost acuzat cu subiect şi predicat - şi nu de Cozmin Guşă, care a intrat recent în coliziune cu acesta, şi nici de mine, care nu mă aflu în nicio coliziune - că ar fi încasat bani ai Federaţiei Ruse. În plin război. Că ar fi renovat pe bani ruseşti una dintre construcţiile emblematice ale Bucureştiului din proximitatea Televiziunii Române, clădire aflată în proprietatea Federaţiei Ruse. Ar fi făcut-o în calitatea sa de dezvoltator imobiliar. De constructor. Toate bune şi frumoase. Dar banii vărsaţi de guvernul lui Vladimir Putin sunt bani pârâţi. Iar Lulea a fost incapabil să dezmintă această dezvăluire furnizată de presă în urmă cu mai multă vreme. Dimpotrivă. A admis că a primit acei bani, dar a susţinut că un constructor construieşte. Şi, indiferent de unde primeşte bani, "Meşterul Manole" îşi face treaba. Şi culmea! Pentru a întări acuzaţiile care i s-au adus, Lulea, omul numărul doi din AUR, a adăugat faptul că profitul obţinut astfel l-a utilizat pentru a ajuta Republica Moldova. O afirmaţie mai cinică nu am auzit vreodată.

Ei bine, acest Lulea Marius Dorin şi Axinia, după caz, sunt principalii finanţatori AUR, pe lângă banii pe care acest partid, ca orice partid parlamentar, îi primeşte de la Guvern. Mult timp, dacă nu cumva şi în prezent, el a fost şi trezorierul AUR. Adică a gestionat fondurile financiare ale partidului. Ba mai mult: pentru a ţine totul sub control, i-a oferit şi un sediu lui George Simion. Şi o simbrie, timp de zece ani. A devenit atât de omniprezent şi prepotent, încât în urmă nu cu multă vreme a afirmat chiar, fără a fi de nimeni contrazis, că este viitorul candidat prezidenţial al partidului. Şi iată cum am ajuns la cheia poziţiei imposibile, cu adevărat imposibile, în care pentru prima dată s-a pus George Simion. Acum el este în situaţia în care fie admite că, indirect, poate fără să ştie nimic, a beneficiat de bani ruseşti prin intermediul lui Lulea, fie se dezice de acesta. Acum, fie se dezice de Lulea, recunoscând faptul că acesta l-a împiedicat să-şi anunţe o candidatură la prezidenţiale, fie admite că Lulea este eminenţa cenuşie a partidului său, iar poziţia prezidenţială este rezervată acestuia.

I-am transmis zilele trecute, prin intermediul unui editorial şi a unor opinii exprimate pe posturile de televiziune, că până acum a alergat în forţă, a privit tot înainte, dar nu şi-a luat răgazul şi nu a avut capacitatea de a se opri din când în când şi de a privi înapoi. Un partid politic funcţional este un partid în care toate structurile de conducere, începând cu preşedintele, se autocontrolează şi îşi reglează reciproc tirul politic. În acest moment, AUR, cu foarte puţin timp înaintea alegerilor, nu dovedeşte că este un partid funcţional. Dar mai are timp. Cât timp? Câteva zile. Iar totul ar trebui să înceapă printr-o clarificare publică a raporturilor dintre George Simion şi Lulea Marius Dorin şi, eventual, Axinia. A luat bani de la acesta? Câţi bani? Cât timp? Cu ce angajamente? În ce măsură mai este dependent de Lulea? Ştia că Lulea a luat bani de la Kremlin? Da sau nu? George Simion are o nevoie vitală, aş spune chiar existenţială, de transparenţă. Dar transparenţa, într-un moment atât de dificil, presupune mult curaj politic.