Mai descoperiţi, băieţi... mai descoperiţi!

CORNEL CODIŢĂ
Ziarul BURSA #Politică / 15 octombrie 2014

Mai descoperiţi, băieţi... mai descoperiţi!

După logica bunului simţ, această campanie electorală ar trebui anulată şi luat totul de la început. Nu, nu este deloc nevoie ca termenul alegerilor prezidenţiale să fie amînat. Ar trebui doar refăcută lista candidaţilor, iar cel mult o săptămînă de prezentare, a lor, ar ajunge. Însuşi termenul "campanie electorală" este inadecvat. Cetăţeanul de la Cotroceni nu are nevoie nici de "program", nici de "viziuni", nici de alte farafastîcuri de care se împiedică politicienii noştri cînd sunt loviţi de leuca alegerilor. El are nevoie doar de credibilitate civică şi personală. Sută la sută, ar fi ideal, dar cine a văzut idealuri, pe două picioare, în lumea muritorilor! Ar mai fi nevoie şi de ceva competenţe în materie de funcţii şi activităţi care angajează statul numit România, de o înţelegere corectă a cîmpului relaţiilor internaţionale şi a problemelor de securitate, nu în detaliu şi nici sofisticată, dar corectă şi cu picioarele pe pămînt. Ar prinde bine, desigur, un strop de înţelepciune, un car de răbdare şi bunăvoinţă, un pic de imaginaţie sociologică, o voinţă de negociere politică nealterată de prea multe prejudecăţi şi, fără îndoială, un simţ genuin pentru problemele cetăţenilor acestei ţări, pentru ceea ce este, la urma urmei, dincolo de orice diferenţe, Interesul Naţional.

Adevărul crunt şi trist al locului în care a ajuns politica din România este că, după aceste criterii, niciunul dintre cei care au primit mandatul să intre în arena acestor alegeri prezidenţiale nu se califică pentru funcţia de Preşedinte.

Dacă ar fi să folosim scala utilizată pentru caracterizarea performanţei educaţionale a universităţilor din România, atunci toţi candidaţii prezidenţiali sunt la nivelul "lipsă de încredere"!

Victor Ponta este acolo unde este, astăzi, nu pentru cine ştie ce calităţi şi performanţe personale, sau profesionale, ci pentru că a fost împins de la spate de maşinăria partidului şi a relaţiilor sale. Era nevoie urgentă de un nou paznic la "grajdurile" PSD-ului. Acel loc în care sunt "depozitate" toate reziduurile toxice ale activităţii de peste două decenii ale celor care au avut acces, cel mai mult şi în cea mai mare măsură, la canalele şi soluţiile de îmbogăţire rapidă pe spinarea statului. Teama "istorică" a oamenilor de bază ai PSD-ului, că vreun Hercule rătăcit la Cotroceni ar putea să spargă porţile faimoaselor instituţii augeasiene pentru a încerca să le cureţe, a fost principalul motiv care l-a făcut pe V. Ponta, "pe repede înainte", şef de partid, prim-ministru şi candidat prezidenţial. Ocuparea unei funcţii în structura unui serviciu de informaţii nu-i adaugă şi nici nu-i scade ceva la zestrea de credibilitate pe care o are. Din punct de vedere legal, nu există nici o oprelişte ca el să ocupe orice funcţie publică, deci şi pe cea de Preşedinte. Iar, ideea că "ar fi ascuns adevărul", de frică, ori de ruşine, pe care şi-a construit întreaga strategie de discreditare Preşedintele Traian Băsescu, face doar zgomot; nici măcar cît o petardă vîndută la colţul Oborului înainte de Crăciun.

Claus Iohannis este singurul care a avut o brumă mai închegată de credibilitate personală, înainte de a intra în cursă, dar s-a grăbit să o arunce pe fereastră, de îndată ce i s-a spus că este şef de partid şi, deci, "om politic important"!!! În loc să stea în rolul pe care-l cunoştea şi care i se potrivea atît de bine, de "funcţionar cu interesele obştei la piept", s-a aruncat în mocirla vorbăriei despre orice şi a promisiunilor despre toate, care-l descalifică. În plus, se găsesc întotdeauna ceva "schelete" ascunse chiar şi prin dulapurile nemţeşti, iar adversarii săi au avut grijă să scoată la lumină, ba un femur, ba o secţiune de coloană!

Teodor Meleşcanu avea şi el un credit la publicul alegător, poate nu cît Iohannis, dar avea ceva la pozitiv. Balansul mortal între funcţii publice şi ambiţiile politice, care l-a aruncat în cele din urmă din fotoliul de director al SIE în "arena" bătăliei prezidenţiale nu a contribuit prea mult la păstrarea capitalului iniţial. Manevra "acoperirii" legale şi definitive a acoperiţilor din serviciu, poate că a fost justificată "tehnic"; politic, însă, ea arată, prea bătător la ochi, a şmen pe mînă cu Ponta.

M. Macovei este ca luna, o faţă vizibilă şi una întunecată, juma-juma. Trebuie să faci abstracţie de una, ca să o vezi pe cealaltă! Ea nu are electorat neutru! Cel pe care-l are, însă, este mult prea puţin semnificativ în balanţa electorală. Dacă, totuşi, ar avansa în turul II al prezidenţialelor, atunci spectacolul dezvăluirilor despre "faţa nevăzută" va rula pe toate ecranele mediatice şi bruma de credibilitate pe care o are acum s-ar prăbuşi fără ecou.

Ironia sorţii, E. Udrea este în postura să spună: "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni"! Nimeni nu a contribuit mai mult la decredibilizarea ei decît "mărturisirile politice" ale lui Traian Băsescu şi angajarea sa pe post de fac totum în echipa ei de campanie prezidenţială. Negativul de credibilitate cu care E. Udrea a plecat la drum a sporit, astfel, căci ce se poate înţelege din perorările prezidentului în funcţiune decît ceea ce lumea, chiar şi cea care ar fi vrut poate să-i dea un vot, ştia, dar nu voia să-şi mărturisească: personajul Udrea nu există decît datorită şi numai prin eforturile supra-omeneşti ale lui T. Băsescu! Cum ar putea un astfel de Pinochio prezidenţial să devină, un om viu, doar Zîna Măseluţă ar putea să ştie!

"Bomba" candidatului "acoperit" are totuşi un cîştig, pentru noi, alegătorii. Măcar, acum, nu mai putem spune că n-am ştiut care este "calificarea" şi zestrea de credibilitate a candidaţilor prezidenţiali. Consecinţa naturală ar fi ca ei să se retragă de bună voie şi să apară alţii pe listă! De unde să iei, la repezeală, alţii? "S-ar mai fi găsit, poate" vorba lui Farfuridi! Am putea găsi cîteva personalităţi, în cîmpul ştiinţelor, sau artelor din România, cu care să nu ne fie ruşine să ieşim în lume, nici frică să le trimitem la Cotroceni. Am putea recurge la cîteva nume din rîndul celor care, cu merite necontestate, au servit România prin lupte şi bătălii, reale, nu închipuite, fie ele şi diplomatice, ori "pe frontul ascuns". Iar dacă nu găsim şi nu găsim, cu nici un chip, eu aş lua cîţiva candidaţi de pe lista olimpicilor României, care au strălucit în ultimii 20 de ani! Credeţi că e vreunul mai puţin credibil decît politicienii actuali? Eu, NU! Cu siguranţă, însă, această minune nu se va întîmpla!

Cealaltă soluţie, pentru noi alegătorii extremă, ar fi să refuzăm să votăm pe vreunul dintre pretendenţii ce ne-au fost pregătiţi de maşinăria bolnavă a politicii din România. Nimeni nu poate fi obligat să aleagă, pe banii şi pe viaţa lui, între rău şi mai rău. Avem un drept, cîştigat, să alegem între bine şi mai puţin bine! Iar dacă politica actuală nu ne oferă această şansă, trebuie să inventăm alta nouă. Cu mai puţini "acoperiţi" şi ceva mai mulţi oameni-cetăţeni credibili!

Opinia Cititorului ( 6 )

  1. Si care ar fi noii candidati, domnule Codita, cei (inca) nedescoperiti? 

    Excelenta radiografia PSD: 

    Era nevoie urgentă de un nou paznic la "grajdurile" PSD-ului. Acel loc în care sunt "depozitate" toate reziduurile toxice ale activităţii de peste două decenii ale celor care au avut acces, cel mai mult şi în cea mai mare măsură, la canalele şi soluţiile de îmbogăţire rapidă pe spinarea statului. Teama "istorică" a oamenilor de bază ai PSD-ului, că vreun Hercule rătăcit la Cotroceni ar putea să spargă porţile faimoaselor instituţii augeasiene pentru a încerca să le cureţe, a fost principalul motiv care l-a făcut pe V. Ponta, "pe repede înainte", şef de partid, prim-ministru şi candidat prezidenţial. Ocuparea unei funcţii în structura unui serviciu de informaţii nu-i adaugă şi nici nu-i scade ceva la zestrea de credibilitate pe care o are. Din punct de vedere legal, nu există nici o oprelişte ca el să ocupe orice funcţie publică, deci şi pe cea de Preşedinte. Iar, ideea că "ar fi ascuns adevărul", de frică, ori de ruşine, pe care şi-a construit întreaga strategie de discreditare Preşedintele Traian Băsescu, face doar zgomot; nici măcar cît o petardă vîndută la colţul Oborului înainte de Crăciun.. 

    Un singur lucru l-ati gresit; fac cuvenita corectie: Ponta, nu de frica sau de rusine a ascuns adevarul ci pentru ca a fost foarte ocupat cu "transcrierea" tezei de dottore.

     

    Din pacate d-le Codita, cam ai dreptate. Vom sti aceste lucruri si vom alege. Si nici nu vom putea peste 10 ani sa ne intoarcem sa zicem ca cei alesi acum aveau probleme ascunse. Aici a ajuns evolutia manipularii la noi. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns complet neajutorati in fata acelora... Aceia care au ucis, au luat, au condus, au distrus, fara sa fie pedepsiti. Acum se asigura ca vor fi protejati in viitor pana si fata de minciuna prin tacere. Au evoluat mult, oamenii, s-au specializat meseriasii, trebuie sa recunoastem. Acum, nu cred ca mai exista nici un domeniu care sa nu fie controlat de racolatii lor. Nu mai poate chiar nimeni sa iasa la suprafata in mod natural, doar pe baza talentului si inteligentei. Doar daca face ceva rau, i se face un dosar, poate fi santajat, se lasa racolat, apoi impins in fata "conform talentului sau inteligentei sale". Draconic, totusi.

    pentru aceasta situatie incredibila, de-a dreptul halucinanta: "această campanie electorală ar trebui anulată şi luat totul de la început"!

    Opinia omului obisnuit, dar preocupat de bunul mers al treburilor in scumpa noastra tara, pina mai acum o zi - doua a fost:“între turul 1 şi turul 2 va exploda bomba şi în ceea ce îl priveşte pe Ponta, va păţi şi el ce va păţi Iohannis, astfel încât Udrea va avea nu culoarul ci uşa deschisă la Cotroceni“. Realitatea e mai a dracu’, dovedindu-ne ca-i in stare sa depaseasca chiar si cel mai neobisnuit gind.  

    Spectator la spectacolul halucinant care ni se desfasoara fara rusine in fata mintii si privirilor noastre, nu poti sa nu te intrebi: chiar participam la o campanie electorala pe baza careia vom alege? Se pare ca va ramine doar UNUL dintre acesti muritori. Ce vom alege?  

    1. Astea-s alegeri?

    le portrait robot du candidat / Président idéal est très précis. Et il correspond à une tradition républicaine qu’ils ne jugent pas suffisamment ou même pas du tout représentée par le personnel politique actuel.

    Nous avons proposé à nos participants un jeu interactif pour essayer de mieux comprendre, au-delà de la sinistrose ambiante, à quoi devrait ressembler le candidat idéal pour la prochaine élection présidentielle. 

    Et ce à partir d’un « point fixe » historique à la fois connu de tous, incontestable et étranger, le Président Kennedy, à travers une question projective sur ce que pourrait être un « Kennedy français ». En réaction à cette figure historique et en même temps inspirés par elle, cinq traits saillants caractérisent le candidat « idéal » pour 2012 aux yeux de ces Français de classes moyennes.  

    1- Honnêteté, intégrité : le Président idéal, c’est d’abord le Président à qui on peut se fier. Un champ lexical employé par plus de 40% des contributeurs… Un élément nouveau : c’est aussi un homme indépendant, n’appartenant à aucun groupe social particulier, et donc n’étant pas suspect d’être sous l’influence de tel ou tel intérêt particulier. Assumant et affichant une certaine solitude du pouvoir. 

     

    « Mon utopie est que cette personne soit vraiment quelqu’un qui soit honnête, franc, loyal et qui n’ait absolument aucun lien ni soutien d’un quelconque lobby que ce soit. Je voudrais une personne qui non seulement n’ait pas forcément 50 000 idées ou projets mais bosse et concrétise réellement pour rétablir une justice sociale et une justice tout court. » 

    2- Simplicité : le Président idéal en temps de crise, c’est l’homme simple qui sait faire comprendre le monde complexe au peuple, affronter le réel tel qu’il est, prendre les décisions et assumer son rôle de chef sans jamais prendre de poses ou calculer son comportement. C’est le Président non pas seulement anti-bling bling mais anti-com. Un simple « premier citoyen », le contraire d’un people. 

    “Comme beaucoup l’ont dit, il faudrait quelqu’un de simple, issu de la base, pas un énarque, franc, qui ne s’accaparerait pas les thèmes à la mode (…) pour s’attirer les faveurs de tel ou tel électorat.” 

    “Qu ’il ne dise pas : « je sais » mais « j’écoute ce que vous avez à dire"  

    "Qu’il ne se sente pas au-dessus de la mêlée mais un citoyen comme les autres à qui les électeurs ont confié davantage de moyens pour faire au mieux pour tous.” 

     

    3- Proximité : le Président idéal en temps de crise, c’est un Président proche, et même tellement proche qu’il est identifié au peuple puisqu’il en vient. Ce point injecté dans la conversation par un des internautes est extraordinairement repris et commenté par les autres – comme si la fracture entre les élites et les classes moyennes était telle aujourd’hui que seul un homme venant « d’en bas » pouvait comprendre ce qui s’y passe… 

    “J’ ;aimerais qu’il se préoccupe véritablement des soucis des Français, qu’il soit proche d’eux, le mieux serait qu’il vienne de la classe populaire et qu’il ait galéré pour en arriver là, qu’il fasse des entailles dans l’opulence de l’Etat et surtout qu’il ne soit pas comme tous les autres à faire des promesses qu’il ne tiendra jamais, mais à mon avis on peut toujours rêver!!!” 

     

    4- Dévouement : le Président idéal, c’est celui qui fait naturellement passer l’intérêt supérieur de l’Etat avant le sien. Dans le vocabulaire employé, là encore, une immense majorité des contributions comporte la présence des notions de « mission », « sacrifice », « devoir », par opposition à la notion de « narcissisme » pour la première fois explicitement injectée sur le blog par les internautes eux-mêmes. En moins d’une journée, c’est plus de 40 occurrences de ces mots qui sont relevées dans les contributions postées. Ce qui compte – et cet élément de langage et de raisonnement est très nouveau -, c’est la capacité à se dédier totalement et à s’exposer dans sa pratique de la décision politique. C’est la capacité à se mettre en danger plutôt qu’à jouir du pouvoir.  

    “Je voudrais quelqu’un qui ait vraiment la volonté de faire quelque chose, de bâtir ou reconstruire pour les autres et non pour une ambition personnelle et la soif de pouvoir.” 

    “Il faudrait une personne simple, honnête, travailleuse. Qui ait le sens des valeurs, de la moralité. Qui s’intéresse au bien-être des Français avant le sien. Qui voit à plus long terme que le temps de son mandat”  

    “Le Président idéal serait quelqu’un de courageux faisant passer l’intérêt de la France avant le sien et celui de ses amis, redonner le goût du travail et revaloriser celui-ci, les politiques doivent donner l’exemple et être prêts à se sacrifier pour le bien de la nation, mais les Français doivent aussi changer de mentalité et accepter de faire des efforts.” 

     

    5- Autorité : « poigne », « fermeté », « se faire respecter »… Nombre de contributions sont très claires enfin sur le besoin de chef qui existe dans l’imaginaire de ces citoyens souvent désorientés qui s’expriment sur le blog. Être obéi et imposer les bonnes décisions, y compris par le rapport de force, en France même et avec les partenaires de la France : il faut pour cela qu’il ait du caractère, au sens de la volonté d’exercer réellement le pouvoir, de la capacité à se faire respecter et obéir. On parle bien ici d’imperium, de sens du commandement, et pas simplement d’une autorité morale. Les mots et les expressions quelquefois crus employés sont sans ambiguïté. 

    « Bref on est mal barré car aucun (candidat potentiel) ne me semble vraiment posséder toutes les qualités d’un bon président : juste, loyal, équitable, honnête et suffisamment énergique et avec un franc parler pour montrer aux autres pays qu’on ne se laisse pas faire et qu’on n’est pas les derniers. »  

    “Il faudrait un Président avec une grande autorité comme DE GAULLE dont l’intérêt était la France et non ses amis. RETABLIR l’ordre serait son cheval de bataille et non des mots lancés pour faire plaisir. L’action plutôt que le blabla.” 

    “Pour redonner de l’élan au pays, il faudrait que la personne qui souhaite diriger le pays se mette à la place de toutes les classes sociales en essayant de faire des compromis. Il ou elle devrait nous redonner confiance en combattant les fortes inégalités et surtout ne pas être une langue de bois. Dire les choses franchement, réaliser des audits auprès des citoyens avant de prendre des lourdes et importantes décisions. » 

    Pour une révolution républicaine 

    Cette fermeté requise, cette capacité à s’imposer n’excluent pas - bien au contraire - de donner au peuple la possibilité de faire entendre davantage sa voix : une percée notable du thème du référendum est à noter sur ce blog, par rapport à ce que nous avions pu observer depuis le début de l’année. Décider, c’est d’abord mieux écouter. 

    “Le nouveau Kennedy français devra déjà être plus à l’écoute des Français (pourquoi pas plus de référendums et cette fois quand le peuple dit NON ne pas faire passer de force certaines lois…)” 

    “ Une femme ou un homme qui respecterait le vote des citoyens et qui pour les grandes décisions passerait par un referendum.” 

    Au final, un constat s’impose avec évidence : c’est la demande d’un retour à quelques valeurs ancestrales de la res publica dans ce qu’elle a de plus sévère. C’est l’attente d’un premier citoyen « à la romaine », et au delà, d’une nouvelle pratique de la chose publique. Un désir de changement politique porteur de ce que l’on pourrait appeler une « Révolution Républicaine ».  

    « UN PRÉSIDENT OU UNE PRÉSIDENTE QUI INCARNE QUELQUE CHOSE DE NOUVEAU EN SE BASANT SUR DES PRINCIPES QUI ONT FAIT LEURS PREUVES DANS LE PASSE. » 

    1. eu aleg sa nu merg la vot...sau in cel mai bun caz sa imi invalidez votul..desi nu merita efortul.

      Ar trebui sa crestem presedinti din loturile de olimpici in scoli specialw lideriale. Si eu am participat la Landegg International University la un master care pregatea viitorii lideri spirituali ai lumii. Din pacate aceasta universitate nu a avut sprijin financiar ...suficient iar bancherii elvetieni au devenit proprietarii...nici gand de invatamant in acea cladire... 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
digi.ro
aages.ro
danescu.ro
librarie.net
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

19 Noi. 2024
Euro (EUR)Euro4.9769
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7110
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3354
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9529
Gram de aur (XAU)Gram de aur399.1947

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
petreceriperfecte.ro
targuldeturism.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb