În nemulţumirea managerilor este multă amărăciune: "Nu se apleacă nimeni asupra problemelor noastre. Principalul motiv invocat este cel al competitivităţii, însă nu poate exista competitivitate cînd statul ne bagă în groapă", spune Anca Rămneanţu, director general al "Sin", companie bucureşteană ce fabrică produse chimice.
"Nu vrem protecţia producătorilor interni, ci condiţii egale cu cele ale producătorilor externi", spune Paul Radu, directorul societăţii producătoare de articole din cauciuc "Arteca Jilava". Preţul ridicat la gazul metan (care are o pondere de 20% în produsele companiei) comparativ cu cel din alte state, precum şi materiile prime, care nu există în UE, ci trebuie importate din Asia (suportînd astfel taxele vamale la care sînt supuse mărfurile din ţările non-comunitare), ridică mult preţul produselor finite.
Radu Miron, director general al companiei "Vitrometan" Mediaş, producătoare de articole din sticlă şi cristal ne-a precizat că accizele la cristal, au crescut la 55%, ceea ce pentru piaţa internă face mai rentabile produsele importate, semnificativ mai ieftine. "Am făcut numeroase demersuri la Ministerul de Finanţe, fără nici un rezultat; nu am primit nici măcar un răspuns", spune Radu Miron. Compania exportă 90% din producţie, iar devalorizarea euro în raport cu leul a cam încurcat planurile, recunoaşte directorul general. La acestea se adaugă costul ridicat al gazelor (care are ponderea cea mai importantă în cheltuieli). Pentru acoperirea costurilor ar trebui majorate preţurile produselor, dar "nici un client nu acceptă o creştere de 15% a preţurilor", spune Radu Miron. În ceea ce priveşte guvernul: "Cel puţin să nu ne încurce, dacă nu ne ajută!".
"Creşterea preţurilor la utilităţi determină un efect în lanţ care se reflectă în preţul final al produselor", subliniază Ovidiu Petre, director financiar la "Electroaparataj" Bucureşti.
"Avînd în vedere că ţara noastră este producătoare de gaze naturale şi că preţul de import pentru acest produs a scăzut faţă de anul trecut cu aproximativ 15%, nu vedem justificarea acestei creşteri", mai spune Ovidiu Petre. Domnia sa consideră că Guvernul este cel care se implică direct în creşterea de preţ, susţinînd-o şi, în plus, dirijează aprecierea leului spre dezavantajul exportatorilor.
Opţiunile producătorilor sînt puţine - numai două (asta dacă nu luăm în calcul stoparea activităţii şi închiderea întreprinderii): fie axarea pe piaţa internă, unde se izbesc de concurenţa neloială a produselor din import (în special a celor asiatice), fie orientarea spre export, unde deprecierea principalelor monede de schimb aduce venituri care abia pot acoperi costurile de producţie (fără să mai luăm în calcul faptul că şi pe piaţa externă concurenţa este acerbă). Producătorii au ajuns astfel în situaţia, parcă tipică la noi, să aleagă dintre două rele pe cea mai mică.
Preţurile tot mai mari la utilităţi, precum şi taxele ridicate la materiile prime de import sînt principalele probleme cu care se confruntă în ultima vreme producătorii interni. Managerii întreprinderilor mici şi mijlocii din ţara noastră se plîng că nivelul ridicat al costurilor le face imposibilă supravieţuirea pe piaţă. Confruntaţi cu aceste costuri, care inevitabil se reflectă în preţul produselor finite, mărfurile româneşti sînt prea puţin competitive comparativ cu cele din import, care fie au taxe vamale mici, fie nu au deloc. Singurul avantaj al produselor noastre pare să fie calitatea, însă, din păcate, atît pe piaţa externă, cît mai ales pe cea internă (unde puterea de cumpărare este scăzută) preţul primează.
Singura soluţie a producătorilor interni părea pînă acum să fie orientarea către export. Numai că societăţile care se axau pe export au suferit anul trecut o lovitură puternică, atunci cînd principalele valute (euro, dolar şi lira sterlină) s-au depreciat consistent în raport cu leul. Tendinţa se menţine şi în acest an, iar stabilitatea relativă a valutei nu îi încurajează pe producători întrucît nivelul de schimb este scăzut. Ziarul BURSA a făcut o anchetă în rîndurile managerilor din ţara noastră, ale căror concluzii arată că Guvernul ar trebui să fie mult mai atent la problemele lor