Citind istoria unei manipulări de bursă care a avut repercusiuni grave atât pentru cei care au scris scenariul cât şi pentru cei care au jucat piesa, nu puteam să nu mă gândesc că, desigur, şi-au meritat pedeapsa, dar au avut şi ghinion!
Dacă se năşteau în România şi jucau pe scena bursei române, judecând pe bază de precedente, probabil că ajungeau mai repede la Monte-Carlo decât la puşcărie. Istoria a apărut în ziarul The Age din Melbourne - Australia pe data de 19 decembrie.
Iată faptele. Un cetăţean cumpără un pachet de acţiuni folosind drept instrument "Margin Call", adică plăteşte un avans procentual urmând ca tranzacţia să fie finalizată la scadenţă, când se vând acţiunile, şi în caz de profit, el încasează diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de vânzare. În caz de pierdere, aceasta este finanţată din avans.
Problema cu aceste tranzacţii este că, în caz că acţiunile scad sub un anumit nivel, instituţia financiară care te-a creditat îţi cere să suplimentezi contul (margin call) pentru a acoperi pierderea potenţială.
În cazul pe care îl descriu, acest scenariu părea o posibilitate distinctă.
Unul dintre scenariştii manipulari de bursă avea un prieten care era Broker la banca ABN Amro. În mai multe rânduri (folosindu-se, ca vehicul, de o firmă în care fratele său era acţionar majoritar), l-a rugat pe broker să cumpere acţiuni aproape de închidere, oferind un preţ mai mare decât ultimul preţ afişat, astfel, reuşind să mărească artificial preţul acţiunii.
Când noul preţ era stabilit, imediat, intra pe piaţă ca vânzător încercând să se debaraseze de acţiunile pe care le deţinea.
Aceste tranzacţii au avut şi efectul de a mări volumul tranzacţiilor pe firma respectivă.
Rezultatul: brokerul a câştigat un comision de 1.000.000 dolari însă, tranzacţiile devenind suspecte, au fost investigate de autoritatea de supraveghere şi autorii deferiţi justiţiei. Brokerul poate fi condamnat la 5 ani închisoare, 20.000 dolari amendă şi suspendarea licenţei. Cei care au propus şi implementat scenariul, de asemenea, au fost acuzaţi de manipulare de bursă şi aşteaptă o condamnare substanţială.
Dacă trăiau în România poate deznodământul ar fi fost diferit.
România are avocaţi luminaţi care puteau să prezinte în apărare argumentul că tranzacţiile nu au fost manipulate, ci au fost rezultatul inspiraţiei după consultări cu nevasa şi divinitatea. Inspiraţia nu poate fi probată şi, oricât de bizară, nu poate fi considerată o crimă.
În cazul Brokerului, se putea argumenta că acesta nu putea să suspecteze o încercare de manipulare atunci când tranzacţiile au la bază un argument atât de raţional!
Asta este! În fiecare ţară justiţia este mai mult sau mai puţin oarbă. La anglosaxoni se pare că eşarfa blochează complet vederea. La români?