Guvernul Ponta a venit cu câteva măsuri de stimulare a economiei, prezentate nu "la pachet" ci separat, pentru o mai mare vizibilitate în media. Astfel, aceste măsuri par "mai multe" şi şi-ar dori să exprime aplecarea con-stantă a guvernului actual către problemele economice şi cele sociale.
În principiu, salut aceste măsuri, ca necesare mediului de afaceri şi cu potenţiale efecte benefice atât asupra creşterii economice, cât şi asupra scoaterii la suprafaţă a unei părţi din "economia gri" şi chiar având efecte sociale pozitive. Mă îndoiesc de faptul că scăderea TVA de la 24 la 9% pentru produsele alimentare va duce la micşorarea preţului alimentelor în-ce-pând cu anul 2013 - cred mai degrabă că va fi "absorbită" de producători şi mai ales de comercianţi, care îşi vor reduce pierderile sau, după caz, îşi vor rotunji profiturile, având explicaţia simplă că acest influx de numerar pe care îl primesc înapoi de la stat vine cu întârziere oricum, că producţia agricolă a fost slabă, etc, etc... În plus, noi nu trăim "în principiu" ci în realitatea zilei de astăzi. Iar în această realitate, măsurile respective au trei mari deficienţe: nu sunt credibile, sunt inoperabile şi au venit prea târziu...
Lipsa de credibilitate este dată nu de măsurile în sine, ci de guvernul care le propune, prin persoana primului-ministru. Toate măsurile cu impact asupra bugetului de stat trebuie prezentate şi celor care ne finanţează în momentul de faţă (FMI, CE, Banca Mondială). Pentru moment, aceştia pur şi simplu nu vin la Bucureşti şi este foarte posibil că vor continua să nu vină, atât timp cât primul-ministru al României se găseşte în situaţia jenantă care l-a făcut pe preşedintele ungar sau pe ministrul apărării din Germania să demisioneze: mă refer desigur la plagiat. Indiferent de rezultatul referendumului sau orice alte considerente politice - pe care mă feresc să le analizez eu aici şi acum - cât timp ţara noastră va avea acest primministru, la nivelul UE şi al partenerilor noştri străini nu vom avea nicio deschidere economică sau politică... Nu este vorba de nicio decizie politică aici, ci doar de apartenenţa la nişte standarde etice stricte. Iar precedentul pentru impunerea acestor standarde a fost cât se poate de dureros: mai întâi Karl-Theodor zu Guttenberg, un protejat al cancelarului german Angela Merkel şi ministru al apărării în guvernul condus de aceasta a fost nevoit să demisioneze la presiunea extraordinară a societăţii civile din Germania - în special oameni de ştiinţă, doctoranzi, profesori universitari - iar apoi preşedintele Ungariei a avut şi el aceeaşi soartă, după ce ambii s-au confruntat cu probleme de plagiat. Fie că au recunoscut plagiatul "fără intenţie" ca în cazul lui Guttenberg ori s-au retras "din motive personale" fără să recunoască nimic, este clar că un scandal de plagiat evident nu lasă altă alternativă celui în cauză decât demisia... Din acest punct de vedere, guvernul din România nu are credibilitate externă, indiferent de ceea ce ne-ar plăcea nouă să credem cu aroganţă.
Apoi, măsurile economice respective nu sunt operante, decât după ce şi dacă vom avea "girul" FMI, privind impactul lor asupra bugetului şi modul de acoperire a deficitelor astfel rezultate. Sunt convins că ministrul de finanţe şi prim vice-guvernator al BNR Florin Georgescu este capabil să îi convingă pe oficialii străini că va găsi sursele de finanţare necesare, dar mă îndoiesc că va avea ocazia să discute cu ei, aşa cum am spus mai sus.
În al treilea rând, măsurile sunt venite prea târziu. Ordinea firească pentru actuala putere era mai întâi să se ocupe de măsurile economice pentru stabilizarea României în acest context internaţional deosebit de agresiv şi neprielnic, şi mai apoi să îşi vadă - eventual - de agenda politică pe care o aveau. Cum ordinea firească a fost inversată, măsurile economice prezentate mai întâi în media şi în timpul unei confruntări politice acerbe, care oricum au nevoie de girul FMI şi vor putea fi aplicate eventual de anul viitor, sună a gol.
Toate aceste motive mă fac să privesc cu maximă circumspecţie, dacă nu şi cu iritare, măsurile economice propuse de guvern.